Cererea si oferta turistica mondiala

Cererea turistica internationala se masoara, in principal, prin numarul de sosiri si de innoptari (zile-turist), precum si prin partea de incasarile inregistrate in balanta de plati a unei tari la capitolul „turism”, iar oferta turistica este evaluata in functie de capacitatea de cazare turistica, in principal, cea hoteliera, precum si prin numarul de produse turistice oferite de organizatii de turism.

Turismul mondial se caracterizeaza prin foarte mari inegalitati in repartitia internationala a fluxurilor turistice[1]. Astfel, tarile in curs de dezvoltare, chiar daca se afla in progres, nu detin decat mai putin de o treime din totalul sosirilor de turisti internationali, la nivel mondial. Aceste evolutii sunt amplificate prin sporirea ponderii fluxurilor turistice intra-regionale, care reprezinta mai mult de 30% din turismul international, in lume.

1. Cresterea dimensiunilor turismului mondial

Evolutia numarului de turisti, la nivel mondial, a cunoscut cresteri spectaculoase, in ultimele trei decenii. Astfel, daca in anul 1975, Organizatia Mondiala a Turismului (O.M.T.) inregistra 222 de milioane de sosiri ale turistilor internationali, numarul acestora a ajuns la 808 milioane, in anul 2005 si la cca 922 milioane de sosiri, in 2008, conform estimarilor provizorii ale O.M.T.[2]

Pe de alta parte, cresterea incasarilor obtinute din turismul international s-a realizat intr-un ritm si mai rapid. Astfel, daca in anul 1980, incasarile din turismul international, la nivel mondial, totalizau numai 102 miliarde dolari SUA, in anul 2008, acestea au atins, conform estimarilor O.M.T., cifra de 944 miliarde de dolari SUA (iar aceste cifre nu includ si incasarile din transporturile turistice internationale).

In tabelul nr. 1. este prezentata evolutia numarului de sosiri si a incasarilor din turismul international, la nivel mondial, in perioada 1970 – 2005.

Tabelul nr. 1.: Evolutia numarului de sosiri si a incasarilor din turismul international,

in perioada 1970 – 2005

Sursa: O.M.T., 2006

In privinta volumului incasarilor din turismul international, pe marile regiuni turistice ale lunii, care au crescut, in ultimele decenii, intr-un ritm superior celui al numarului de sosiri ale turistilor internationali (de exemplu, in anul 2005, fata de 2004, rata de crestere a incasarilor  a fost de 7,7%, fata de 5,6%, rata de crestere a numarului de sosiri), remarcam primul loc detinut de Europa, cu 51% din totalul de incasari (exprimate in $ SUA, urmata de Americi, cu 21,3% si de Asia de Sud si Pacific, cu 18.9% din totalul incasarilor mondiale (vezi tabelul nr.2.)

Tabelul nr. 2. : Incasarile din turismul international, la nivel mondial si pe marile

regiuni turistice ale lumii, in anul 2005

- in miliarde $SUA –

Sursa : Prelucrare dupa „Turismul de la A la Z”, Turismul mondial, www.tourisme.gouv.fr

Se poate observa ca Europa detinea, in 2005, o pondere de 51% din totalul incasarilor din turismul mondial, desi, din punctul de vedere al numarului de sosiri, in acelasi an, cota de piata a Europei, la nivel mondial, era de peste 54,6%, in timp ce regiunea Americilor detinea 21,3% din totalul incasarilor la nivel mondial, desi cota de piata a acestei regiuni, ca numar de sosiri ale turistilor internationali, era de doar 16,5%. Aceasta evidentiaza faptul ca, in medie, incasarile cele mai ridicate pe turist nu s-au inregistrat pe continentul european.

2. Evolutia numarului de sosiri ale turistilor internationali,

in turismul mondial, in perioada 2003 - 2007

In anul 2003, turismul international a cunoscut o noua perioada deosebit de dificila, dupa reculul inregistrat in 2002, datorat, in principal, atacurilor teroriste de la New York, din 11 septembrie 2001, n.n.), in principal, celor trei factori negativi, care au actionat in mod conjugat: conflictul din Irak, epidemia de SARS (virusul pneumoniei atipice) si mentinerea slabiciunii economiei mondiale, declara intr-un comunicat de presa al OMT[3], secretarul general al acestei organizatii, dl. Francesco Frangialli. Conflictul din Irak si climatul de puternica incertitudine din perioada ce a precedat inceperea acestui razboi au determinat reducerea numarului de calatorii internationale pe primul trimestru al anului 200 Apoi, epidemia, cu totul neasteptata, de SARS a intrerupt, brusc, perioada de crestere continua, din ultimii ani, a sosirilor de turisti internationali in Asia si Pacific, ajungandu-se ca, in lunile mai si aprilie sa se inregistreze mai putin de jumatate din numarul de sosiri obisnuite, in multe dintre destinatiile turistice din regiune.

Datorita acestor cauze, volumul mondial al sosirilor de turisti internationali a scazut, in anul 2003, cu 1,2 %, ajungand la 694 milioane, respectiv cu 8,5 milioane mai putin decat in anul 2002, cand s-au inregistrat 703 milioane de sosiri.

In Europa, numarul sosirilor a ramas acelasi ca in anul 2002, in conditiile in care sosirile de turisti internationali in Europa Occidentala au scazut cu 3,7 milioane (- 3 %), in timp ce in Europa de Sud, numarul sosirilor a stagnat, iar in Europa Centrala si de Est s-au inregistrat cresteri asemanatoare ca si in anul precedent.

In Asia de Sud si Pacific, s-a inregistrat o scadere de 12 milioane de sosiri (-9 %) fata de anul 2002, in special datorita epidemiei SARS.

In privinta Americilor, acestea au inregistrat un recul de 1 %, in privinta sosirilor de turisti straini, in anul 2003, America de Nord fiind singura regiune ce a inregistrat o scadere (de 5%) pentru cel de al treilea an consecutiv, explicabila, in principal, prin slabiciunea activitatii economice si prin incertitudinile in materie de securitate, de dupa 11 septembrie 2001. Spre deosebire de scaderile inregistrate in cei doi ani precedenti, zona Caraibelor, ca si America de Sud au cunoscut importante cresteri ale numarului de sosiri, datorita imbunatatirii situatiei economice a unor tari mari, precum Argentina si Brazilia, care au contribuit substantial la intarirea turismului intra-regional.

Orientul Mijlociu si Africa, au inregistrat, in anul 2003, o crestere de cca. 5 %, in special datorita calatoriilor intra – regionale din Orientul Mijlociu.

Dupa trei ani de stagnare a cresterii sale, turismul international a cunoscut, in 2004, o crestere spectaculoasa, ajungandu-se la 760 de milioane de sosiri, ceea ce reprezinta mai mult cu 10 %, decat in anul 200

Cresterea s-a putut observa in toate marile regiuni turistice ale lumii, dar cea mai importanta s-a inregistrat in Asia si Pacific (+29 %) si in Orientul Mijlociu (+ 20 %). Cresterea a fost importanta (+10 %) si in Regiunea Americilor, in timp ce in Africa a fost de 7%, iar in Europa de doar 4 %, regiuni ce au inregistrat rezultate inferioare mediei mondiale, chiar daca acestea au fost mult mai bune decat in anii precedenti.

Anul 2004 a fost marcat de revenirea puternica din Asia si Pacific, dupa reculul inregistrat in 2003, datorat, in principal, virusului pneumoniei atipice (SARS), revenirea Americilor la rezultate pozitive, dupa trei ani de scaderi importante ale numarului de turisti straini inregistrati si printr-o noua repartitie a marilor fluxiuni turistice in Europa, ca si in America, datorita evolutiei ratei de schimb intre euro si dolarul american.

Temerile privind impactul cresterii pretului petrolului s-au diminuat, pe parcursul anului 2004, aceste cresteri fiind absorbite, datorita dinamismului economiei mondiale.

Cresterea numarului de sosiri internationale de turisti din 2004 a fost cea mai importanta din ultimii 20 de ani, dovedindu-se, din nou, extraordinara elasticitate si capacitate a turismului mondial de a depasi dificultatile si de a aduce o importanta contributie la redresarea rapida a tarilor afectate de evenimentele negative cunoscute.

Europa este regiunea care a cunoscut cele mai slabe rezultate, comparativ cu celelalte. Cresterea de 4 % a numarului de sosiri a facut ca acestea sa ajunga la 414 milioane, indeosebi datorita performantelor inregistrate de tarile Europei Centrale si de Est (+8%), dar si din Europa de Nord (+7%), in timp ce in Europa de Sud (mediteraneana), cresterea a fost de doar 3%, iar in Europa Occidentala de numai 2%. Destinatiile turistice din tarile zonei euro, ajunse la maturitate, au fost depasite nu doar de cele din tarile europene din zona non-euro, dar si de cele din Africa de Nord (Maroc si Tunisia) si din Orientul Mijlociu (Egipt).

Cea mai importanta crestere au inregistrat-o tarile din Asia si Pacific (+29%), zona unde s-au inregistrat 154 milioane de turisti.

Dupa 3 ani de rezultate mediocre, 2004 a fost anul care a adus, in sfarsit, cresteri ale turismului international in regiunea Americilor (dupa anul 2001). Chiar daca numarul de sosiri din 2004 (124 milioane) a ramas inferior recordului inregistrat in anul 2000 (128 milioane), cresterea de 10%, fata de 2003, poate fi considerata ca exceptionala, toate sub-regiunile Americii inregistrand cresteri in 2004. Astfel, imbunatatirea situatiei economice a Argentinei si devalorizarea monedei sale nationale (pesos) au contribuit la cresteri importante ale turismului in aceste tari (+11%), dar si la performantele pozitive inregistrate de tari vecine ale acesteia, cum ar fi Uruguay (+28 %), Chile, Paraguay (15%), pentru acestea Argentina fiind o tara emitatoare de turisti.

In Africa s-a inregistrat o crestere de 7 %, datorata, in special, tarilor Africii de Nord (+17%), in timp ce destinatiile sub-sahariene au inregistrat doar o crestere de 1%.

In Orientul Mijlociu, cresterea inregistrata a fost de 20%, ajungandu-se la un total de 35 de milioane de turisti, ceea ce inseamna ca aceasta a devenit cea de a patra regiune a lumii, dintre cele mai vizitate de catre turistii straini, depasind, pentru prima data, Africa (aceasta inregistrand, in 2004, doar 33 milioane de turisti straini).

In anul 2005, turismul international a progresat si mai mult decat in anii precedenti, in special in Asia de Nord, in America latina si in Africa.

Economia mondiala si-a pastrat dinamismul, in anul 2005. Astfel, conform statisticilor culese de F.M.I., cresterea inregistrata de economia mondiala a fost de 4,8% in 2005, cu putin sub cea inregistrata in 2004 (de 5,3%). Cele mai importante cresteri le-au inregistrat economiile SUA si ale unor tari asiatice, precum China si India, precum si unele tari din Europa Centrala si de Est.

Fara exceptie, tarile Europei Occidentale au cunoscut, in 2005, cresteri economice mai modeste decat anul precedent. In privinta turismului international, acesta a beneficiat de situatia economica generala, anul 2005 fiind inca unul dinamic, dupa un an 2004 exceptional, de avant, care succedase altor trei ani (succesivi) dificili, marcati de factori ce au generat un climat de insecuritate (declansarea razboiului din Irak, in 2003, epidemia de pneumonie atipica – SARS, care a bantuit in Asia si Pacific etc.

Dupa estimarile OMT, volumul turismului mondial a crescut, in 2005, cu 5,5% in privinta numarului de sosiri ale turistilor, fata de 766 milioane in anul 2004. Acest ritm de crestere este inferior fata de cel inregistrat in anul precedent (de 10%), dar poate fi considerata o crestere puternica, daca o comparam cu cresterea medie de 4,3% pe an intre 1990 si 2000, perioada ce a fost urmata de trei ani „mediocri” (2001, 2002 si 2003)[4].

Contrastele dintre diferitele zone ale lumii s-au mentinut, in aceasta privinta, si in 2005, ca si in anul 2004. Astfel, cresterea cea mai rapida a fost inregistrata de tarile din zona Africa, cu un ritm de peste 10%, in special datorita tarilor din Africa sub-sahariana.

In ciuda acestei cresteri, fluxurile turistice spre Africa raman, inca, modeste ca dimensiune, detinand doar 4,5% din totalul sosirilor la nivel mondial.

Dezvoltarea turismului in zona asiatica a ramas foarte rapida, in 2005, in special in Asia de Nord. Catastrofa naturala ce a cuprins Asia de Sud (tsunami-ul din 26 decembrie 2004) a avut consecinte negative puternice asupra turismului din zona, in anul 2005, chiar daca s-au realizat lucrari importante de refacere a infrastructurilor turistice distruse, care au permis atenuarea efectelor acestei catastrofe naturale. Astfel, numarul de turisti a crescut, totusi, in aceasta zona, in 2005, cu 4%, atat in Asia de Sud, cat si in Asia de Sud-Est. Incetinirea ritmului de crestere a fost, insa, evidenta, fata de cresterile de 18% respectiv de 30%, inregistrate in anul precedent, in aceste doua zone.

Zona Orientului Mijlociu a inregistrat o crestere de 6,9%, in 2005, considerabil mai redusa decat cea din anul 2004.

Zona Americilor a inregistrat o crestere de 5,8 %, in 2005, mai redusa decat cresterea inregistrata in anul precedent ( de peste 11 % ). Aceasta incetinire a cresterii s-a produs, in special, in America de Nord, in timp ce America Centrala si America de Sud si-au pastrat ritmuri de crestere superioare, de 13,6 %, respectiv de 12,7 %.

Cresterea s-a dovedit putin mai modesta, in medie, in Europa (de 4,3%), in 2005, dar aceasta zona continua sa concentreze, inca, peste jumatate dintre sosirile mondiale de turisti. Aceasta crestere a fost, insa, diferita: pe de o parte, in Europa de Nord si in cea de Sud (mediteraneana), unde s-au inregistrat cresteri de peste 6% (respectiv de 7,1%, ina unde s-au easteptata, de SRn Europa de Nord si de 6,2%, in Europa de Sud), iar pe de alta parte, cresteri de doar 1,7% in Europa Occidentala si de 3,6% in Europa Centrala si de Est.

Cu cele 76 de milioane de sosiri ale turistilor straini inregistrati in 2005 (crestere cu 1,2% fata de 2004), Franta si-a pastrat primul loc, ca destinatie turistica mondiala, urmata de Spania, cu 55,6 milioane turisti in 2005 (inregistrand o crestere de 6% fata de 2004) si de SUA, cu 49,4 milioane de sosiri (cu 7,2% mai mult decat in 2004) si de China, cu 41,8 milioane sosiri in 2005 (crestere de 10% fata de anul 2004)[5].

Cu cele 842 milioane de sosiri inregistrate, conform estimarilor O.M.T., anul 2006 a depasit asteptarile in privinta evolutiei turismului international, la nivel mondial, inregistrandu-se o crestere a numarului de sosiri de 4,5% fata de 2005.

„In pofida riscurilor de scadere a activitatii, la care era expus turismul mondial in urma cu 12 luni, in special din cauza terorismului, a alertei sanitare, datorata gripei aviare si a cresterii pretului petrolului, 2006 a fost un nou an de crestere buna, depasind ritmul de crestere de 4,1%, prevazut pe termen lung, gratie uneia dintre cele mai lungi perioade de expansiune economica sustinuta” afirma Secretarul general al O.M.T., dl. Francesco Frangialli, intr-un comunicat de presa din 29 ianuarie 2007[6].

Cifrele cele mai recente ale Barometrului O.M.T. al turismului mondial par sa indice ca aceste rezultate se vor consolida si ca va fi un al patrulea an de crestere sustinuta in acest sector.

Una dintre caracteristicile anului 2006 a fost mentinerea rezultatelor pozitive inregistrate de destinatiile emergente, ceea ce subliniaza, odata in plus, legaturile stranse dintre turism si progresul economic.

In urma cu 3 ani, turismul atingea bariera celor 800 de milioane de sosiri internationale si intra, astfel, intr-o noua faza, istorica. De atunci, cresterea a fost de peste 20%. „Turismul continua sa transforme, sub presiunea mediului sau”, arata dl. Frangialli.

Pe marile regiuni turistice, evolutia turismului mondial, in anul 2006, a fost destul de diferita, desi, in toate aceste regiuni, s-au inregistrat cresteri ale numarului de sosiri de turisti internationali.

Astfel, Africa, s-a situat in fruntea tuturor celorlalte regiuni turistice ale lumii, in privinta ritmului de crestere inregistrat (+8,1%) in anul 2006, adica aproape dublul ritmului mondial de crestere, dupa un an 2005, deja foarte bun. Aceasta performanta, iesita din comun, este datorata, in principal, Africii sub-sahariene (+9,4%), dar si Africii de Nord (+5,8%), care a terminat anul 2006 depasind ritmul mediu mondial de crestere. Marile destinatii turistice africane, precum Africa de Sud, Kenia si Maroc, au continuat sa inregistreze rezultate excelente in 2006.

Asia-Pacific, cu o crestere de 7,6%, a reusit sa-si mentina ritmul sau extraordinar de crestere, pe de o parte datorita redresarii Thailandei si Maldivelor, tari care au surmontat consecintele tragice ale tsunami-ului din decembrie 2004, cat si datorita remarcabilelor rezultate ale noilor situatii din aceasta regiune a lumii. Sosirile de turisti internationali in Asia de Sud au sporit cu 10%, in special datorita Indiei, destinatie ce a inregistrat jumatate din numarul sosirilor in aceasta sub-regiune.

In anul 2006, Europa si-a atins obiectivul previzionat, de crestere cu 4% a numarului sosirilor de turisti internationali. Astfel, Germania a profitat din plin de organizarea Cupei mondiale la fotbal, in 2006, iar Italia a revenit in forta, in buna masura, datorita gazduirii Jocurilor Olimpice de Iarna, la Torino. Soliditatea activitatii turistice in Spania a contribuit, de asemenea, la atingerea rezultatelor pozitive in regiune. Totusi, ar trebui remarcata cresterea cu doar 1%, a sosirilor de turisti internationali, in sub-regiunea Europa Centrala si de Est.

Conform estimarilor O.M.T., dupa rezultatele exceptionale inregistrate in 2004 si 2005 si in pofida situatiei sale geopolitice generale, marcata, indeosebi, prin criza dintre Israel si Liban, Orientul Mijlociu a reusit sa obtina o crestere de 4% a numarului de turisti internationali, in 2006.

Chiar daca, la prima vedere, cresterea de doar 2% a numarului de sosiri, in regiunea Americilor pare a fi o deceptie, rezultatele variaza intr-un mod considerabil, de la o tara la alta. Astfel, cresterea activitatii turistice in SUA nu a fost suficienta pentru a compensa evolutia slaba din Canada si Mexic. Pe de alta parte, rezultatele Americii Centrale (+6,1%) si ale Americii de Sud (+7,2%) arata ca America latina isi consolideaza rezultatele pozitive obtinute in ultimii ani. Tari precum Chile, Columbia, Guatemala, Paraguay si Peru au inregistrat cresteri de peste 10%, in anul 2006, in privinta sosirilor de turisti internationali.

In anul 2007, turismul mondial a depasit asteptarile specialistilor din domeniu . In numai doi ani (2006 si 2007), numarul de sosiri ale turistilor internationali, la nivel mondial, a crescut de la 800, la 900 de milioane. Aceste rezultate au confirmat atat cresterea sustinuta din ultimii ani, cat si elasticitatea sectorului turistic fata de factorii externi. Evolutia a fost favorizata de robustetea economiei mondiale, care, pe parcursul ultimei perioade (de peste doua decenii), a cunoscut cea mai lunga perioada de crestere continua.

Conform datelor cuprinse in ultimul Barometrul al turismului mondial, emis de OMT, referitor la anul 2007, sosirile de turisti internationali in anul 2007 au crescut cu 6.6% fata de 2006, ajungand la cca 898 milioane.

Din cele 52 de milioane de sosiri suplimentare inregistrate pe plan mondial, Europa a primit cca 19 milioane, iar Asia si Pacific 17 milioane. Americile au castigat 6 milioane de sosiri suplimentare fata de anul 2006, Orientul Mijlociu 5 milioane, iar Africa 3 milioane.

Toate marile regiuni turistice mondiale au inregistrat cresteri ce au depasit media pe termen lung, in fruntea clasamentului, din acest punct de vedere, situandu-se Orientul Mijlociu (cu + 13%), urmat de Asia – Pacific (+10%), de Africa (+8%), de Americi (+5%) si de Europa (cu +4%).

Pe regiuni, situatia din 2007 s-a prezentat astfel: Orientul Mijlociu a totalizat 46 milioane de sosiri ale turistilor internationali, continuand sa fie una dintre destinatiile turistice de reusita ale ultimului deceniu, in pofida tensiunilor si amenintarilor permanente din zona. Cele mai importante cresteri le-au inregistrat tari precum Arabia Saudita si Egiptul.

Pe fondul unei cresteri anuale de 7%, dupa anul 2000, regiunea Asia-Pacific a atins 185 milioane de vizitatori, in timp ce Japonia a inregistrat o crestere de 14%, neobisnuita, fata de anii anteriori, in timp ce alte tari, precum Malaezia (+20%), Cambogia (+19%), Vietnam (+16%), Indonezia (+15%), India(+13%) si China (+10%) au continuat sa-si imbunatateasca rata anuala de crestere.

Cu un total estimate la 44 milioane de sosiri ale turistilor internationali, Africa si-a mentinut cresterea din anul 2006, cresterea medie inregistrata, incepand cu anul 2000, fiind de 7%. In anul 2007, Africa de Nord (+8%) a avut rezultate usor superioare celor inregistrate de Africa subsahariana (+7%), in special datorita cresterii de 14% inregistrata de Maroc. Prezenta pe piata a Africii de Sud, ca destinatie turistica, a continuat sa se afirme indeosebi ca efect al publicitatii facute tarii, in calitate de viitoare gazda a Campionatului mondial de fotbal din 2010.

Americile au inregistrat rate de crestere mai mult decat duble, fata de 2006, situatie ce se explica prin cresterea cu 10% a turismului receptor din SUA si prin rezultatele foarte bune inregistrate de tarile Americii centrale si ale Americii de Sud, favorizate de raportul de schimb (un euro puternic) si de fluxurile turistice regulate provenind din SUA.

Europa, cea mai importanta regiune de destinatie turistica a lumii, cu peste 50% din totalul sosirilor de turisti internationali, a inregistrat, in 2007, cresteri superioare mediei turistice mondiale, atingand un numar de 480 milioane de turisti. Destinatii precum Turcia (+18%), Grecia (+12%) si Portugalia (+10%) sau Italia si Elvetia (ambele cu cate +7%), au facut dovada efectului pozitiv al cresterii economice din regiunea Europa, din anul 2007.

Oferta turistica mondiala

Oferta turistica se poate defini ca fiind cantitatea de bunuri si servicii turistice ce pot fi oferite pe piata, la un pret dat, intr-o anumita perioada de timp sau ca „ansamblul serviciilor si bunurilor finale, propuse consumatorilor de catre sectorul turistic”[8] si se masoara prin capacitatea echipamentelor, a structurilor de cazare turistica, de alimentatie publica, a mijloacelor de transport turistic etc.

Prin oferta turistica intelegem atat potentialul turistic, format din atractiile turistice (naturale si antropice), cat si baza tehnico-materiala specifica turismului (unitatile de cazare, alimentatie, agrement etc.), precum si forta de munca din domeniul turismului si prestarile de servicii ce alcatuiesc produsele turistice .

Productia turistica reprezinta ansamblul de servicii si bunuri finale oferite de sectorul turistic si consumate pe parcursul unei perioade determinate si se masoara prin numarul de vizitatori ai unui obiectiv turistic, numarul de innoptari petrecute de turisti in unitatile de cazare, numarul de pasageri transportati etc. sau poate fi exprimata valoric, ca cifra de afaceri realizata de intreprinderile din acest sector.

Sfera de cuprindere a ofertei turistice este mai larga decat cea a productiei turistice. Astfel daca oferta turistica este de sine statatoare, este ferma, cu o structura bine definita, productia turistica nu poate exista in afara ofertei, este efemera si se materializeaza doar pe masura afirmarii si manifestarii cererii.

Oferta si productia turistica prezinta o serie de caracteristici, printre care:

- o puternica eterogenitate;

- o crestere diversificata;

- rigiditate

- adaptare imperfecta la cerere

In opinia profesorului francez François Vellas[10], cele mai importante caracteristici ale productiei turistice sunt urmatoarele:

1)- Cea mai mare parte a productiei serviciilor turistice este sezoniera, ceea ce implica necesitatea unei mari flexibilitati a structurilor si a gestionarii ofertei;

2)- Productia serviciilor turistice necesita utilizarea intensiva a fortei de munca, ceea ce agraveaza problemele provocate de caracterul sezonier al activitatii turistice, determinand necesitatea utilizarii, cu preponderenta, a fortei de munca sezoniere.

3)- Productia serviciilor turistice (ca si a altor servicii) este nestocabila, ceea ce face ca, de exemplu, orice loc de cazare turistica sau de transport neutilizat intr-o anumita perioada, nu poate fi pastrat, pentru a fi oferit in alta perioada, cand ar exista cerere pentru acesta, iar capacitatile neutilizate genereaza costuri importante pentru respectivii prestatori de servicii.

1.Caracteristicile ofertei turistice

Principalele caracteristici ale ofertei turistice sunt urmatoarele:

Eterogenitatea ofertei

Produsele turistice sunt extrem de diversificate, ele reprezinta un „amalgam” de prestari de servicii si de bunuri diverse, furnizate turistilor. Aceste bunuri si servicii pot fi grupate in doua mari categorii[11]:

a) Resurse turistice, care, la randul lor, pot fi:

- resurse naturale (peisaje, flora, fauna, plaje, munti etc.);

- resurse socio-culturale (monumente, muzee, manifestari artistice, folclorice, sportive etc.);

- resurse tehnologice.

Forta de atractie a acestor resurse este diferita in timp (in functie de sezon) si in spatiu (stiut fiind faptul ca o destinatie mai indepartata este mai putin frecventata, datorita costului mai ridicat al calatoriei).

b) Echipamentele si serviciile oferite turistilor, care, impreuna, fac posibila exploatarea resurselor turistice: mijloace de transport, unitati de cazare si de alimentatie publica, echipamente culturale, sportive, de agrement si o serie de alte servicii, cum este, de exemplu, cel de ghid turistic.

Cresterea diversificata a productiei turistice

Capacitatile productiei turistice (elemente atractive, mijloace, echipamente etc.) inregistreaza ritmuri diferite de crestere, datorate evolutiilor si repartitiei clientilor si a destinatiilor turistice.

Rigiditatea ofertei turistice

Aceasta rigiditate se datoreaza caracteristicilor produsului turistic[12], respectiv:

- lipsa de mobilitate a acesteia, care nu se poate deplasa, fiind nevoie ca turistul, in calitate de consumator, sa se deplaseze la locul ofertei turistice;

- nestocabilitatea produselor turistice;

- caracterul inelastic al productiei turistice, produsul turistic fiind, adeseori, putin adaptabil, in cazul schimbarii cererii.

Dar aceasta rigiditate nu trebuie sa fie exagerata, deoarece unele componente ale unor produse turistice se pot substitui intre ele. Astfel, se poate inlocui, de exemplu, un tip de unitate de cazare, cu un altul (un hotel cu o vila sau o pensiune turistica), avand aceeasi categorie de clasificare sau se poate inlocui trenul cu avionul, pe anumite distante s.a.m.d.

Inadaptarea relativa a ofertei la cerere

Rigiditatea ofertei turistice si conditiile de utilizare a capacitatilor existente, in special in privinta unitatilor de cazare turistica, antreneaza o serie de dezechilibre intre oferta si cerere. Aceste dezechilibre se manifesta in doua moduri:

- in anumite cazuri, capacitatea de productie exista si poate raspunde cererii, dar este subutilizata;

- in alte cazuri, oferta nu corespunde cererii, nefiind adecvata acesteia sau fiind insuficienta cantitativ. De exemplu, adeseori lipsesc produsele adaptate pentru tineri, pentru persoanele de varsta a treia sau pentru amatorii de turism sportiv sau cultural.

2.Oferta mondiala de cazare turistica

Alaturi de serviciile de transport, cele de cazare turistica reprezinta doua dintre serviciile turistice de baza, ce nu pot lipsi din componenta oricarui produs turistic, asa cum rezulta, de fapt, din insasi definitia turismului.

In lume exista o mare varietate tipologica a „structurilor de primire” cu functii de cazare turistica. Astfel, alaturi de hoteluri, care, la randul lor, pot fi de mai multe categorii, exista moteluri, vile turistice, pensiuni, bungalow-uri, campinguri turistice etc. la randul lor, acestea se pot clasifica dupa categoria lor de confort (de regula, clasificarea fiind facuta dupa numarul de stele – de la 1, la 5 sau de flori, in cazul pensiunilor turistice rurale), dupa scopul lor (comercial sau necomercial) sau dupa alte criterii. In ultimele decenii, o crestere deosebita a fost inregistrata in privinta numarului de noi resedinte secundare sau case de vacanta, al carui numar total este foarte greu de estimat, in lipsa unor statistici riguroase, in fiecare tara.

Hotelaria mondiala

Hotelul reprezinta unitatea traditionala de cazare turistica. In ultimele decenii, expansiunea deosebita a hotelurilor, in lume, s-a concretizat nu doar in asa-numita hotelarie traditionala, modernizata si adaptata cererii (de exemplu, prin aparitia si dezvoltarea lanturilor hoteliere voluntare si a lanturilor integrate), dar si in crearea de noi formule de para-hotelarie, adaptate anumitor segmente ale cererii de cazare turistica.

Sectorul hotelier corespunde atat caracteristicilor industriei grele, cat si celor ale industriei „maini de lucru”, respectiv[13]:

industriei grele, prin importanta investitiilor efectuate si a capitalului imobilizat pe termen mediu si lung, corespunzand constructiilor imobiliare;

industriei „mainii de lucru”, datorita faptului ca reprezinta o activitate de servicii, iar hotelurile necesita un numar mare de lucratori pe camera, in special in cazul unitatilor de categorie superioara.

De aici rezulta ca tarile industrializate dispun de un avantaj comparativ considerabil, deoarece acestea pot sa mobilizeze mijloacele necesare pentru finantarea unor asemenea investitii. In schimb, tarile in curs de dezvoltare nu reusesc, intotdeauna, sa beneficieze de avantajele date de faptul ca isi pot procura cu usurinta forta de munca necesara, datorita dificultatilor pe care le au in finantarea infrastructurilor necesare dezvoltarii turistice si pentru a asigura managementul serviciilor intr-un mod concurential.

Document online: Facilitarea emotionala a gandirii - intelegerea si analizarea emotiilor Referat: Lucrare - proiect - metode de invatare a driblingului

Conform estimarilor Organizatiei mondiale a Turismului (OMT), capacitatea hotelurilor si a unitatilor asimilate acestora, la nivel mondial, era, in anul 2004, de peste 36,9 milioane de locuri (paturi).

Dupa cum se poate observa din tabelul nr., intre 1980-2004, numarul de paturi in hoteluri, pe plan mondial, a ajuns sa fie mai mult decat dublu, ceea ce corespunde unei cresteri comparabile cu cea a sosirilor de turisti internationali, la nivel mondial. Oferta hoteliera a crescut cel mai mult in regiunea Asia de Est si Pacific, in timp ce, in Europa, cresterea a fost mai lenta decat media mondiala, ceea ce a dus la diminuarea cotei sale de piata[14].

Tabelul nr.  Evolutia capacitatii hotelurilor si unitatilor asimilate acestora, pe plan

mondial, in perioada 1980-2004

- numar de paturi (in mii)-

Sursa: Organizatia Mondiala a Turismului

Astfel, in anul 2004, Europa reprezenta doar 35,3% din capacitatile hoteliere din intreaga lume, fata de 52,5%, cat reprezenta in anul 1980. Cele mai numeroase structuri de primire turistica se afla in Europa de Sud si de Vest (75% din totalul capacitatilor hoteliere europene).

Regiunea Americilor, cu 36,1% din capacitatile hoteliere mondiale, se situeaza pe primul loc in lume, cu o pondere mult mai mare decat cea a sosirilor de turisti internationali in lume, care era de 16,5%. Aceasta diferenta considerabila se explica, in principal, prin importanta considerabila turismului intern in SUA.

Oferta de cazare hoteliera din regiunea Africa a progresat puternic, de la 1,6% (in 1980), la 3,4% din totalul mondial (in 2004). Aceasta se datoreaza, in principal, cresterii deosebite a ofertei hoteliere in tarile Africii de Nord, indeosebi in Maroc si Tunisia, care reprezinta, impreuna, peste 40% din capacitatea hoteliera a acestui continent.

Cea mai importanta crestere a capacitatii hoteliere s-a inregistrat in Asia, de la 4,7% (in 1980), la peste 23% din totalul mondial (in 2004), in principal datorita cresterilor din „noile tari turistice” ale Asiei de Sud-Est: Thailanda, Malaezia, Singapore si China. Aceasta crestere este bazata pe raportul calitate/pret exceptional a infrastructurilor hoteliere si pe dezvoltarea marilor lanturi hoteliere internationale, precum si a lanturilor locale. In schimb, tarile Asiei de Sud au inregistrat cresteri mai putin rapide si dispun de capacitati hoteliere reduse.

4. Turismul international in tarile Uniunii Europene

Principalele caracteristici ale turismului international in tarile Uniunii Europene, conform informatiilor cuprinse in buletinele EUROSTAT[15], sunt urmatoarele:

turismul receptor (al nerezidentilor) reprezinta cca 40% din totalul innoptarilor in unitatile de cazare colectiva din tarile UE-25,aceasta pondere fiind mai ridicata fata de medie, indeosebi in tarile de mai mici dimensiuni;

activitatea turismului receptor se concentreaza, in principal, in cel de al treilea trimestru al anului (din luna iunie, pana in septembrie, inclusiv), cu exceptia Austriei, unde varful sezonului turistic este in perioada iernii (in primul trimestru al anului). In tarile UE-25, mai mult de o treime din numarul total de innoptari ale nerezidentilor au fost inregistrate in perioada iulie-septembrie;

cea mai mare parte a turistilor care calatoresc in UE sunt originari din tarile membre ale Uniunii (88% din totalul innoptarilor sunt cele inregistrate in turismul intern sau realizate de vizitatori provenind din celelalte state membre ale UE-25);

Spania, Italia si Franta inregistreaza cel mai mare numar de innoptari ale nerezidentilor;

dintre locuitorii statelor UE-25, cel mai mult calatoresc germanii, britanicii si olandezii;

Spania este principala destinatie a turistilor din UE-25, urmata de Italia si Franta;

Grecia este singura tara din UE-25 in care turismul receptor este puternic dependent de un sezon turistic (de perioada estivala);

in general, durata medie a sejurului pentru calatoriile de minimum 4 nopti este mai mare, pentru turismul emitator, decat pentru turismul intern;

in cadrul UE-25, per ansamblu, incasarile si cheltuielile turistice, practic, se echilibreaza.

4.1. Fluxurile internationale de turisti in tarile Uniunii Europene

Turismul in UE este puternic integrat, iar turismul transfrontalier constituie un factor foarte important pentru statele Uniunii Europene. Astfel, in anul 2005, din totalul innoptarilor inregistrate in unitatile hoteliere 87,5% au fost fie cele ale cetatenilor nationali (59,1%), fie ale rezidentilor din celelalte state membre ale UE – 25 (28,4%), celelalte 12,5 % dintre innoptari apartin turistilor nerezidenti, provenind din tari din afara UE-25.

In anul 2005, turistii straini au petrecut peste 880 de milioane de zile-turist (innoptari) in unitatile de cazare turistica situate in staele membre ale UE-25, ceea ce reprezinta, practic, 41% din totalul innoptarilor inregistrate pe ansamblul statelor Uniunii Europene.

Trei sferturi din numarul total de innoptari au fost inregistrate in hoteluri, iar celalalt sfert in alte unitati de cazare colectiva, cum ar fi camping-urile, locuintele de vacanta si hanurile pentru tineret. Tabelul nr. 4. cuprinde fluxurile de turisti provenind din alte tari, catre fiecare stat membru al UE-25, in anul 2005.

Fata de anul 2004, numarul total al innoptarilor inregistrate in tarile UE-25 a crescut cu 2,1% (880 milioane, in 2005, fata de 862 milioane, in 2004), o crestere inferioara mediei mondiale.

Tabelul 4.: Innoptari ale non-rezidentilor in hoteluri si unitati asimilate si in alte tipuri

de unitati de cazare colectiva, in tarile UE-25, in anul 2005

1) Estimare 2004. 2) Date 2004. 3) Date provizorii

Sursa: Eurostat, Statistiques en bref, nr. 5/2006

Spania (cu 210 milioane de innoptari), Italia (cu 141 milioane) si Franta (cu 108 milioane) s-au clasat pe primele trei locuri, in anul 2005, in privinta acestui indicator, urmate de Marea Britanie (cu 74 milioane), Austria (70 milioane), Germania (48 milioane) si Grecia (41 milioane). Clasamentul este, insa, diferit, daca analizam ponderea innoptarilor nerezidentilor in totalul innoptarilor turistilor inregistrati. Astfel, pe primele locuri se situeaza, in acest clasament, tari de mici dimensiuni, precum Malta, Cipru si Luxemburg, cu peste 90% in fiecare dintre aceste tari. Pentru Malta si Luxemburg, precum si, intr-o masura mai redusa, pentru Cipru, explicatia consta, desigur, in dimensiunile reduse ale acestor state, unde rezidentii au putine motive sa-si petreaca sejururile turistice atat de aproape de propriul domiciliu. La polul opus, in acest clasament, se situeaza Germania, cu doar 14% pondere a innoptarilor nerezidentilor, fata de totalul innoptarilor inregistrate. Media inregistrata de acest indicator, la nivelul celor 25 de state ale UE, a fost (in 2005), de 40,9%.

Practic, in toate statele membre ale UE-25, nerezidentii au petrecut un numar mai mare de innoptari in hoteluri si unitati de cazare turistica asimilate acestora, decat in celelalte categorii de unitati de cazare colectiva, fapt explicabil prin ponderea importanta a turismului de afaceri, precum si datorita faptului ca, in strainatate, este, in general, mai simplu sa efectuezi o rezervare la un hotel, decat intr-un alt tip de unitate de cazare turistica.

Pe ansamblu, in tarile UE-25, turistii nerezidenti au fost cazati, in proportie de 45,5% in hoteluri si unitati asimilate si doar 32% in celelalte tipuri de unitati de cazare colectiva.

In privinta principalelor tari de origine a turistilor (turismul receptor, pe fiecare tara), se poate constata ca, pe primele trei locuri s-au clasat: Germania, Marea Britanie si Olanda. Cei mai multi dintre turistii provenind din aceste trei tari emitatoare, au avut ca destinatii 7 dintre tarile membre UE-25 si alte doua state din afara UE, respectiv SUA si Norvegia. In numeroase cazuri, principalele tari de origine a turistilor sunt tarile vecine. Astfel, turistii germani au plecat in Republica Ceha, in Danemarca, Olanda, Austria si in Polonia, in timp ce turistii olandezi au fost cei mai numerosi in tari precum Belgia, Germania si Luxemburg. Dupa acelasi criteriu, al numarului de innoptari realizate de nerezidenti, italienii s-au aflat pe primul loc in Slovenia, iar cehii in Slovacia, in timp ce, pentru Finlanda, Suedia a reprezentat principala tara de origine a turistilor, iar pentru Suedia a fost Norvegia.

Turistii germani s-au clasat pe primul loc, din punct de vedere al numarului de innoptari efectuate, in 10 tari, ponderea acestora fiind intre 15,8%, in Letonia si 55,1%, in Austria. Pe de alta parte, turistii britanici s-au clasat pe primele locuri in 5 tari (toate acestea fiind destinatii estivale, din Europa de Sud, in timp ce turistii olandezi au inregistrat cele mai multe innoptari in trei tari apropiate, respectiv Belgia, Germania si Luxemburg.

Turistii americani s-au aflat pe primul loc in Marea Britanie, cu 20,2% din totalul innoptarilor efectuate de nerezidenti, in timp ce Norvegia a fost prima tara de origine a turistilor straini pentru Suedia, cu 24,5% din numarul de innoptari ale nerezidentilor.

Din analiza acestor date, se pot constata[16] urmatoarele:

1) – Doar trei tari sunt puternic dependente de un singur grup de turisti, reprezentand peste 50% din totalul innoptarilor turistice. Este vorba de Cipru, unde turistii britanici au reprezentat 55,8% din totalul innoptarilor, de Austria (unde turistii germani au petrecut 55,1% din totalul innoptarilor) si de Estonia (unde turistii finlandezi au inregistrat 53% din totalul innoptarilor).

2) – Doar trei tari neeuropene apar in lista principalelor piete a nerezidentilor care au vizitat tarile UE. Este vorba de SUA (principala tara de origine pentru Marea Britanie, a doua tara de origine a turistilor pentru Germania si a treia tara de origine pentru Italia si Polonia), de Norvegia, tara ce nu face parte din UE, principala tara de origine a turistilor pentru Suedia si a treia tara de origine pentru Danemarca si de Rusia (a treia tara de origine a turistilor pentru Cipru, Letonia si Finlanda).

In anul 2005, turistii europeni (ai tarilor UE-25) au efectuat aproape 900 de milioane de sejururi turistice, repartizate aproape in mod egal intre sejururile de scurta durata (intre una si trei innoptari) si sejururile de lunga durata (de patru sau mai multe innoptari). Patru tari au totalizat, impreuna, aproape doua treimi din numarul total al acestor sejururi (Franta, cu 186 milioane, Germania, cu 156 milioane, Marea Britanie, cu 122 milioane si Spania, cu 110 milioane). In privinta sejururilor de scurta durata (de pana la 3 zile), pe primul loc s-a situat Franta, urmata de Spania, Marea Britanie si Germania, in timp ce, in clasamentul privind sejururile de lunga durata (de cel putin 4 zile), pe primul loc s-a situat Germania, urmata de Franta, Marea Britanie si Italia.

Per total, statele membre ale UE-25 au inregistrat aproape 235 milioane de sejururi turistice in strainatate, reprezentand cca 26,3% din totalul sejururilor.

Turistii germani si britanici au realizat 77, respectiv 48 milioane de sejururi, ceea ce reprezinta, impreuna, mai mult de jumatate din totalul sejururilor turistice in strainatate inregistrate in statele UE-25, in anul 2005. In acest clasament, dupa cele doua tari mentionate, urmeaza Franta, cu 20 milioane de sejururi, Olanda, cu 14 milioane si Italia, cu 11 milioane. In 12 state ale UE-25 ponderea sejururilor efectuate in strainatate este mai ridicata decat media pe totalul tarilor Uniunii Europene. Pentru toate tarile membre ale UE, sejururile in strainatate de lunga durata (4 zile sau peste) au fost mai numeroase decat cele de scurta durata.

Analizand doar situatia sejururilor de lunga durata in strainatate, se pot distinge[17] trei principale grupe de tari, respectiv:

a) tarile pentru care se poate observa o preferinta neta pentru sejururile in strainatate, care reprezinta peste doua treimi din totalul sejururilor cu durata de 4 sau mai multe zile (Luxemburg, Irlanda, Slovenia si Danemarca);

b) tarile in care sejururile in strainatate reprezinta intre o treime si doua treimi din totalul sejururilor de 4 sau mai multe zile (Lituania, Estonia, Austria, Olanda, Republica Ceha si Ungaria). Toate aceste tari au inregistrat o proportie a sejururilor de lunga durata in strainatate superioara mediei din tarile UE-25, care a fost de 41,9%, in 2005;

c) tarile pentru care sejururile in strainatate reprezinta mai putin de o treime din totalul sejururilor cu durata de cel putin 4 zile (Finlanda, Italia, Portugalia, Polonia, Franta, Spania si Grecia), ponderea sejururilor de lunga durata in strainatate fiind, pentru aceste tari, considerabil sub media inregistrata in statele UE-25.

Principalele destinatii turistice pentru turistii comunitari (luand in calcul sejururile de cel putin 4 zile) au fost Spania, Italia si Franta. Spania a reprezentat principala destinatie pentru sejururile turistice ale rezidentilor din opt alte tari comunitare, in special tari situate in Nordul Europei, precum si cele doua tari vecine. Franta a reprezentat prima destinatie pentru turistii originari din 5 alte tari ale UE, in timp ce Germania a fost prima destinatie pentru 4 alte tari UE. Doar doua tari necomunitare s-au clasat printre primele trei destinatii favorite ale turistilor originari din tarile UE (Turcia – cea de a treia destinatie favorita pentru turistii letoni si lituanieni si SUA, cea de a treia destinatie favorita pentru turistii irlandezi si britanici).

In privinta incasarilor din, respectiv a cheltuielilor pentru turismul international, se poate constata ca, in anul 2005, acestea, practic, s-au echilibrat, pentru ansamblul tarilor membre ale UE-25.

Astfel, cheltuielile pentru turism, in situatiile evidentiate in balantele de plata ale tarilor UE-25, s-au ridicat, in anul 2005, la cca 235,6 miliarde de euro, iar incasarile din turismul international au fost de 232,6 miliarde de euro.

Incasarile au fost mai mari decat cheltuielile intr-o proportie de doua ori sau chiar mai mult, in tari precum Grecia (de 4,5 ori), Spania (de 3,2 ori), Malta (de 2,8 ori), Portugalia (de 2,6 ori) si Cipru (de 2,5 ori).

Spania a beneficiat de incasarile din turism cele mai ridicate dintre toate tarile UE-25 (38,5 miliarde euro), urmata de Franta (34 miliarde euro), Italia (28,4 miliarde euro), Marea Britanie (24,7 miliarde euro) si Germania (23,5 miliarde euro). De altfel, ultimele doua tari mentionate au fost si cele care au inregistrat cele mai importante cheltuieli pentru activitatile turistice, dintre toate statele UE. Impreuna, Germania (cu 58,4 miliarde euro) si Marea Britanie (cu 48 miliarde euro), acestea totalizeaza cca 45% din totalul cheltuielilor efectuate de turistii din tarile membre ale UE.

In tabelul nr. 5. sunt prezentate clasamentele primelor 10 tari membre ale UE, dupa incasarile din turism si dupa cheltuielile efectuate pentru activitatile de turism international, in anul 2005.

Tabelul nr. 5.

Clasamentele primelor 10 tari membre ale UE, dupa incasarile din

turism, respectiv dupa cheltuielile efectuate pentru servicii turistice

(turism international), in anul 2005

Creditul contului „Calatorii” in cadrul balantei de plati

Debitul contului „Calatorii” in cadrul balantei de plati

Sursa: Eurostat, Statistiques en bref, nr. 52/2007

Analizand aceste clasamente, putem observa, de exemplu, ca o tara de dimensiuni relativ mici, cum este Olanda, se claseaza pe locul 5, in functie de volumul cheltuielilor efectuate pentru deplasari turistice in afara granitelor tarii (de aproape 13 milioane euro, in anul 2005), precum si Belgia, aflata intr-o situatie similara, clasata pe locul 7 (cu aproape 12 miloane euro, volum al cheltuielilor turistice externe, in acelasi an).

Astfel de informatii se pot dovedi deosebit de utile in orientarea eforturilor de promovare a destinatiilor turistice ale unei tari, cu prioritate catre potentialii turisti din acele tari care cheltuiesc, anual, cele mai mari sume, pentru deplasarile lor turistice externe.

4.2. Oferta de cazare turistica a tarilor Uniunii Europene, pe regiuni

Se apreciaza[18] ca principalele caracteristici ale ofertei turistice, in profil regional, in tarile Uniunii Europene, sunt urmatoarele:

Destinatiile traditionale ale turismului estival (zonele litorale), in tarile UE, dispun de cele mai importante capacitati de cazare;

Numarul cel mai mare de locuri (paturi) in unitatile de cazare turistica se afla in 7 regiuni din Franta, dintre primele 20 de regiuni NUTS-2* ale UE-25;

Numarul total de innoptari efectuate in mai mult de jumatate dintre primele 20 de regiuni NUTS-2 ale UE-25 s-au inregistrat in Italia (6 regiuni) si Spania (5 regiuni);

Cele mai ridicate ponderi ale turistilor straini au fost inregistrate in regiuni ce cuprind orase culturale si capitalele tarilor respective, precum si in regiunile insulare.

Numarul de locuri-paturi reprezinta principalul indicator ce exprima capacitatea de cazare la scara regionala. La nivelul UE, numarul de locuri-paturi (de cazare) este inregistrat in hoteluri si unitati asimilate acestora, in locuinte de vacanta, camping-uri si in celelalte unitati de cazare colectiva, precum hanurile pentru tineret si resedintele turistice.

Prin hoteluri intelegem, conform metodologiei EUROSTAT, hotelurile propriu-zise, hotelurile-apartament, motelurile, hanurile turistice pentru automobilisti, hotelurile balneare, cluburile de vacanta si alte unitati similare, care ofera servicii hoteliere suplimentare, fata de cele privind asigurarea cazarii si a curateniei in camere si in instalatiile sanitare.

In categoria unitatilor asimilate celor de tip hotelier sunt incluse camerele mobilate si pensiunile, resedintele turistice si alte unitati de cazare similare inchiriate, ce ofera servicii de tip hotelier limitate. Aceasta categorie include si pensiunile familiale, camerele de oaspeti si fermele.

Categoria celorlalte unitati de cazare colectiva include locuintele de vacanta, camping-urile turistice si alte unitati de cazare colectiva, respectiv:

Locuintele de vacanta, ce cuprind unitatile de cazare colectiva administrate in comun: apartamente hoteliere, ansambluri de cazare sau bungalow-uri transformate in apartamente, care ofera un minimum de servicii comune (in afara serviciului de ingrijire si curatenie zilnica);

Camping-urile turistice, ce cuprind unitatile de cazare colectiva situate in interiorul unor terenuri imprejmuite si destinate instalarii, in cadrul acestora, a corturilor, rulotelor, remorcilor si autorulotelor. Toate acestea au cate o administratie comuna si ofera un numar de servicii turistice (magazine, servicii de informare, de animatie etc.);

Alte unitati de cazare colectiva, ce includ hanurile pentru tineret, dormitoarele comune pentru turisti, caminele de vacanta pentru persoanele de varsta a treia, unitatile de vacanta apartinand unor intreprinderi, utilizate de salariatii acestora, caminele universitare si scolare si alte unitati similare, avand cate o administratie comuna, creata cu un anumit scop social si care, adesea, beneficiaza de subventii.

Indicatorul numar de locuri-paturi exprima numarul de persoane care pot sa isi petreaca noaptea dormind in paturile puse la dispozitie intr-o unitate de cazare, facand abstractie de paturile suplimentare ce ar putea sa fie instalate la cererea clientilor. Un loc-pat poate sa reprezinte, de asemenea, un loc sau o cabina (in cazul vaporului), ce poate gazdui o persoana. Termenul de loc-pat se refera la un pat simplu, de o persoana, paturile de doua persoane fiind considerate ca avand doua locuri, iar un amplasament intr-un camping echivaleaza cu patru locuri (paturi), atunci cand numarul real de locuri nu este cunoscut.

Numarul de innoptari turistice sau numarul zilelor de sejur turistic reprezinta fiecare innoptare petrecuta de un turist sau pentru care un client s-a inregistrat intr-o unitate de cazare turistica individuala sau colectiva, prezenta fizica a acestuia nefiind indispensabila.

Capacitatea de cazare turistica in regiunile costiere (litorale) ale UE

In anul 2004, dintr-un total de 254 regiuni NUTS-2, de pe teritoriul UE-25, un numar de 16 (respectiv 6,3%) detineau peste 200 de locuri-paturi de cazare la 1.000 de locuitori, ceea ce dovedeste o importanta relativ ridicata acordata turismului in regiunile respective. La cealalta extrema, 139 de regiuni (adica 54,7%) s-au inscris in categoria celor 50 de locuri-paturi sau mai putin, la mia de locuitori. Noua dintre statele membre ale UE aveau cel putin o regiune din categoria celor cu peste 200 de locuri-paturi, respectiv Belgia, Grecia, Spania, Franta, Italia, Olanda, Austria, Portugalia si Finlanda. Din categoria regiunilor cu cele mai putine locuri-paturi (sub 50) la mia de locuitori, majoritatea acestora se situau in noile state membre ale UE-25, din Europa Centrala si de Est.

Grecia, Italia si Austria sunt tarile unde numarul regiunilor (cate trei din fiecare dintre aceste tari) din categoria cu peste 200 de locuri-paturi la 1.000 de locuitori este cel mai important. Cele mai ridicate cifre au fost inregistrate, din acest punct de vedere, in regiunea Notio Aigaio, din Grecia, cu 532 locuri, in Insulele Baleare, din Spania, cu 464 locuri si in regiunea italiana Bolzano, 455 de locuri. Pentru aceste doua ultime regiuni mentionate, cifrele corespund unui numar mare absolut de locuri-paturi, in timp ce pentru Notio Aigaio, cifra respectiva rezulta dintr-o populatie redusa ca numar, asa cum se intampla in multe regiuni periferice, care sunt, in general, regiuni insulare, precum Corsica (din Franta), Ionia Nisia (din Grecia) si Aland (din Finlanda).

Destinatiile traditionale ale turismului estival, cum sunt cele din Grecia, Spania, Franta, Italia, Cipru si Malta, inregistreaza mediile cele mai ridicate ale indicatorului numar de locuri (paturi) de cazare turistica la mia de locuitori, la fel ca si Luxemburg-ul, Austria si tarile nordice (Danemarca si Suedia). In schimb, Polonia (cu 15 locuri-paturi la mia de locuitori) si statele baltice (Lituania – cu 9, Letonia – cu 10 si Estonia – cu 24) au inregistrat, de departe, cele mai scazute date medii.

De remarcat si faptul ca, valorile obtinute, in privinta numarului locurilor (paturi) de cazare, in regiunea portugheza Algarve si regiunea Notio Aigaio, din Grecia, erau de aproape 8 ori mai mari fata de densitatea medie a tarilor respective.

De cealalta parte, diferentele relative cele mai mici, dintre media nationala si regiunea avand numarul de locuri (paturi) cel mai ridicat din tara respectiva, au fost inregistrate in Finlanda, Republica Ceha si Slovacia. In aceste ultime doua tari mentionate, densitatea numarului de locuri-paturi este repartizata intr-un mod relativ egal intre regiuni si variaza intre jumatate si dublul mediilor, de 42 de locuri-paturi la mia de locuitori, in Republica Ceha si de 30 de locuri (paturi) in Slovacia.

In afara densitatii numarului de locuri (paturi), numarul absolut al acestora, pe regiuni si repartitia lor intre diferitele categorii de unitati de cazare reprezinta un indicator important privind caracteristicile si capacitatea ofertei turistice a unei regiuni. Graficul nr. 1. evidentiaza primele 20 de regiuni NUTS-2 ale UE-25, in functie de numarul de locuri-paturi, impartite pe principalele categorii de unitati de cazare, in anul 2004.

Astfel, in anul 2004, aceste 20 de regiuni au totalizat peste 250.000 de locuri (paturi) de cazare turistica. Sapte dintre ele sunt situate in Franta, iar cate 5 in Spania si Italia. Se poate observa ca majoritatea locurilor (paturilor) era detinuta fie in hoteluri si unitati asimilate, fie in camping-uri, cu exceptia Insulelor Baleare, Canare si a comunitatii Valencia, unde numarul de locuri (paturi) in locuintele de vacanta reprezinta proportia cea mai importanta ori se afla pe locul al doilea. De asemenea, se poate remarca faptul ca 16 dintre cele 20 de regiuni analizate au acces direct la litoral sau sunt chiar insule.

Graficul nr. 1. Primele 20 de regiuni turistice ale UE-25 (NUTS-2) – Repartizarea

locurilor (paturi) de cazare turistica pe principalele categorii de

structuri de cazare, 2004

Sursa: Eurostat, Statistiques en bref, nr. 27/2006, p. 4

Gradul de utilizare a locurilor de cazare turistica in Europa, pe regiuni

Principalul indicator utilizat pentru furnizarea de informatii detaliate privind utilizarea locurilor de cazare, pe regiuni, este numarul de innoptari (sau de zile-turist) petrecute in unitatile respective. Conform metodologiei statistice a Eurostat, numarul de innoptari sau numarul zilelor de sejur turistic reprezinta fiecare innoptare petrecuta de un turist sau pentru care un client s-a inregistrat intr-o unitate de cazare turistica individuala sau colectiva, prezenta fizica a acestuia nefiind indispensabila. Statisticile disponibile privind oferta turistica permit, de asemenea, evidentierea informatiilor privind originea turistilor care solicita aceasta oferta de cazare, respectiv clasificarea acestora in turisti din tara lor de origine (turisti nationali sau rezidenti) si turisti proveniti din alte tari (nerezidenti).

Analiza ponderii innoptarilor petrecute intr-o tara sau o regiune data, dupa originea turistilor, ne indica gradul redus de internationalizare a turismului. Trebuie sa se tina seama, insa, si de faptul ca aceasta repartitie depinde, de asemenea, de caracteristicile turistilor, respectiv de formele de turism practicate (ex: calatorii de afaceri sau in interes personal etc.), precum si de dimensiunea (marimea) tarii/regiuni

Graficul nr. 2. prezinta primele 20 de regiuni (NUTS-2) ale UE-25, unde au fost inregistrate cele mai multe innoptari, per total, structurate dupa originea turistilor (nationali si internationali).

Din punct de vedere al marimilor absolute inregistrate, putem observa ca 14 din cele 20 de regiuni nu atingeau nici macar jumatatea numarului de innoptari petrecute in Insulele Canare, unde numarul de innoptari a fost cel mai ridicat, dintre toate regiunile NUTS-2 ale UE. Cu exceptia a 6 dintre ele (mari orase culturale si capitale, precum Ile de France, cu Parisul, Oberbayern, cu München si Lombardia, cu Milano sau regiuni montane, precum Rhônes-Alpes, in Franta, Bolzano, in Italia si Tirol, in Austria), toate celelalte regiuni (dintre cele clasate intre primele 20) au acces la litoral si sunt, astfel, destinatii turistice estivale clasice pentru turistii rezidenti si/sau straini. Regiunile respective se afla in Spania (5), Italia (4), Franta si Germania (cate doua) si in Danermarca (tara considerata, in ansamblul ei, ca o regiune NUTS-2).

Comparand numarul de turisti straini cu cel al turistilor nationali, in cele 20 de regiuni analizate, se poate observa ca proportia turistilor nationali in cele 3 regiuni din Germania este foarte ridicata (intre 79% si 97,4%), fata de toate celelalte regiuni. Dimpotriva, regiunile din Spania, Franta si Italia, cuprinse in aceasta lista, se caracterizeaza, in general, prin ponderile cele mai mari ale turistilor nerezidenti, in totalul innoptarilor, exemplul cel mai reprezentativ, in acest sens, fiind Tirolul, din Austria. De altfel, doar in trei regiuni din Spania, trei din Italia, una din Franta si una din Austria, ponderea turistilor straini (ca numar de innoptari) a depasit-o pe cea a turistilor nationali. Aceste opt regiuni fac parte dintre destinatiile turistice cele mai cautate din Europa, pentru turismul de plaja (Insulele Baleare, Canare si Catalunia, in Spania si Veneto, in Italia), pentru turismul cultural si urban (Ile de France, cu Paris-ul si Lazio, cu Roma) sau pentru turismul montan (Bolzano, in Italia si Tirol, in Austria).

Graficul 2. Primele 20 de regiuni turistice din cadrul UE-25 (NUTS-2) – Procentajul

innoptarilor totale, in functie de originea turistilor (2004)

Sursa: Eurostat, Statistiques en bref, nr. 27/2006, p. 5

4. Previziuni, pe termen mediu si lung, ale evolutiei cererii turistice, la nivel mondial

In pofida unei evolutii neuniforme si dificil de previzionat, a turismului, in ultimii ani, Organizatia Mondiala a Turismului isi mentine previziunile sale pe termen lung, pornind de la premise ca tendintele structurale nu s-au schimbat in mod semnificativ si constata ca ritmul de crestere observat pana in anul 2000 a depasit previziunile initiale.

Astfel, din cele 1561 milioane de sosiri prevazute a se inregistra in anul 2020 (vezi tabelul 6.), se estimeaza ca 76% vor proveni din turismul intra-regional, fata de 82%, in anul 1995, evolutia fiind mai lenta (+3,8% pe an), fata de cea a turismului pentru destinatii mai importante, a carui pondere va spori de la 18%, la 24% (cu un ritm mediu de crestere de 5,4% pe an).

Tabelul nr. 6.

Evolutii recente si previziuni ale OMT privind evolutia, pe termen mediu si

lung, a sosirilor de turisti internationali

Sursa: Prelucrare dupa datele OMT si ale Ministerului Transporturilor, Echipamentului, Turismului si Marii (Franta)

Analizand evolutia pe marile zone turistice mondiale, observam ca Europa isi va pastra pozitia dominanta, chiar daca isi va diminua ponderea in totalul sosirilor mondiale de turisti internationali, in timp ce Americile isi vor pierde, din anul 2010, locul al doilea in clasamentul mondial pe regiuni turistice, in beneficiul Asiei de Est si Pacific si Orientului Mijlociu, care vor inregistra ratele de crestere cele mai ridicate.

Si clasamentul primelor 10 tari, in privinta numarului de sosiri ale turistilor internationali va cunoaste schimbari importante. Astfel, din tabelul nr. 7. se poate observa ca se previzioneaza ca R.P. Chineza sa ajunga in anul 2020 pe primul loc in lume, inaintea Frantei. De asemenea, Hong-Kong-ul, Federatia Rusa si Republica Ceha se vor regasi printre primele 10 destinatii turistice mondiale[19].

Tabelul nr. 7. Previziuni privind clasamentul primelor 10 tari, dupa numarul de sosiri

ale turistilor internationali, in anul 2020

milioane sosiri –

Sursa : O.M.T. si Ministerul Transporturilor, Echipamentului, Turismului si Marii (Franta)

Putem observa ca, daca la numarul de turisti internationali ce se estimeaza ca vor fi inregistrati de R.P. Chineza, in anul 2020, se adauga si cei estimati pentru Hong Kong (care este parte componenta a R.P. Chineze), suma cumulata a acestora ar ajunge la 186,6 milioane de turisti , superioara numarului cumulat al turistilor straini anticipat pentru Franta si Spania, primele doua tari europene din clasamentul respectiv.