Aparitia turismului se pierde in negura
timpurilor si, in consecinta, din cauza lipsei unor
informatii istorice nu se poate stabili o data cat de cat certa
a detasarii sale ca activitate distincta, se pare totusi
ca unele forme incipiente de turism s-au practicat din cele mai
indepartate timpuri. Poate nu ar fi exagerat daca s-ar afirma
ca, desi nu au constituit un scop in sine, satisfactiile
turistice ale unor calatorii au o varsta aproximativ egala
cu cea a primelor asezari omenesti stabile. Afirmatia se
bazeaza pe ideea ca omul, chiar din cele mai indepartate timpuri
ale evolutiei sale, nu a reusit sa produca toate cele
trebuincioase subzistentei si, in ciuda mijloacelor precare de
comunicatie, a cautat sa cultive si sa
intretina relatii cu semenii sai din alte
colectivitati, prin intermediul schimburilor comerciale, ceea ce a
favorizat si o largire treptata a contactelor, permitand o
mai buna cunoastere reciproca a colectivitatilor
respective.
Institutionalizarea turismului pe plan
national si organizarea lui in continuare si pe plan
international au determinat un avant continuu al acestuia si au
facut ca, prin ritmurile de dezvoltare atinse, turismul sa
devina unul dintre cele mai spectaculoase fenomene ale secolului al
XX-lea, cu consecinte sociale, economice si umane deosebit de
importante. Se poate afirma ca, din aceasta epoca, turismul
incepe sa se detaseze ca o activitate economico-sociala
distincta.
Trebuie insa mentionat ca, in
majoritatea tarilor, transformarea turismului intr-o activitate
economico-organizatorica, pe scara nationala, s-a produs
numai in cea de-a doua jumatate a secolului nostru, ceea ce a favorizat
aparitia si instituirea in secolul tertiar, cel al
prestarilor de servicii, a unor noi ramuri ale economiilor nationale,
domenii cunoscute generic sub denumirea de industria turistica.
Activitatea turistica este bine
sustinuta de un valoros potential turistic – natural-antropic –
diferentiat de la tara la tara, in functie de
care sunt organizate diferite tipuri de turism. Privit in corelatie cu
ansamblul economiei nationale, turismul actioneaza ca un element
dinamizator al sistemului economic global deoarece antreneaza o
crestere in sfera productiei bunurilor si serviciilor, dezvoltarea
bazei tehnico-materiale si stimularea ramurilor participante la
construirea si echiparea spatiilor de cazare si alimentatie,
modernizarea retelei de drumuri, realizarea de mijloace de transport, de
instalatii pentru agrement; este un mijloc de diversificare a structurii
economiei, prin crearea unor activitati sau ramuri proprii acestuia
sau dezvoltarea la noi dimensiuni a unora dintre cele existente.
