Continutul și particularitatile turismului montan

Continutul și particularitatile turismului montan

Muntele s-a situat intotdeauna in topul preferintelor turiștilor datorita accesibilitatii lui in tot timpul anului. De munte se leaga atȃt practicarea turismului de vara, cȃt și turismul de iarna.   Totuși nu trebuie omis nici faptul ca muntele poate oferi conditii prielnice pentru impletirea acestor doua forme de turism cu turismul balneoclimateric și cu turismul de week-end. Muntele reprezinta un mediu fragil care se confrunta cu o serie de obstacole determinate de conditiile topografice și climatice specifice.

Faptul ca in prezent turismul montan presupune desfașurarea unei palete complexe și divese de activitati dar și faptul ca acesta satisface o varietate de nevoi, conduce la concluzia ca astazi se poate avea in vedere o colonizare a spatiului montan. Aceasta colonizare este intȃlnita in continente precum Europa, America și intr-o anumita masura in Asia.

Asocierea dintre turism și munte a devenit deja familiara. Muntele este astazi una din principalele destinatii de vacanta, dar el reprezinta chiar mai mult decȃt atȃt: muntele este un simbol al spiritualizarii multor popoare, fiind in masura sa satisfaca nevoi sociale și culturale complexe. Muntele a fost din totdeauna o adevarata dovada a maretiei naturii. De aceea, oamenii au incercat, de-a lungul timpului, sa cucereasca muntele sub diferite forme - intre care practicarea schiului pare sa se fi impus.

Odata cu dezvoltarea turismului din ultimele decenii și transformarea lui intr-o mișcare de masa, muntele s-a impus mai mult in atenția investitorilor și promotorilor acestei forme de turism, tocmai datorita numeroaselor conditii pe care le ofera pentru desfașurarea unei activitati economice cu rezultate benefice. Efectele dezvoltarii turismului montan in plan economic și social, deși uneori greu de cuantificat, sunt apreciate ca fiind foarte importante.

Desigur, au existat și efecte mai putin dorite, in plan social mai ales, dar reactia autoritatilor sau a altor organisme a fost prompta și, odata conștientizate aceste efecte negative, au fost luate masuri de prevenire sau combatere. Același lucru este valabil și in cazul impactului ecologic al turismului montan, devenind astazi clara necesitatea unei promovari a dezvoltarii durabile in zona montana și a intensificarii masurilor de protectie.[2]

Exista o serie de particularitati ce se impun și care fac din turismul montan o activitate complexa, cu multiple conexiuni și implicatii atȃt in plan economic, social, cȃt și cultural.

O prima particularitate a turismului montan este cea legata de sezonalitate. Se poate spune ca turismul montan nu are sezonalitate, intrucat acesta poate fi practicat pe tot parcursul anului. Acesta cunoaste in perioada de iarna o circulație turistica mai ridicata comparativ cu cea din sezonul estival.

O alta particularitate a turismului montan este reprezentata de catre clientela. Beneficiind de un bogat și complex patrimoniu natural și antropic, turismul montan se adreseaza tuturor categoriilor de persoane și turiștilor care considera zona montana un loc perfect pentru petrecerea vacantei.

La aceasta forma de turism participa mai ales tineretul și o mare parte a populatiei adulte, prin participarea la drumetii, excursii scurte, cantonamente, tabere, sejururi scurte și medii, atingerea crestelor cu ajutorul mijloacelor de transport pe cablu și admirarea unor peisaje unice din anumite puncte de belvedere.[3]

Principalele segmente de clienti pot fi diferențiate in funcție de anumite criterii, mai exact in functie de vȃrsta, de veniturile fiecaruia dar și de ocupatia și nivelul de educatie al acestora.

Astfel, avȃnduse in vedere categoria de vȃrsta, s-a constatat in urma unor studii ca cea mai mare parte a turiștilor care frecventeaza statiunile montane este cea reprezentata de tineri, aproximativ 50% avȃnd vȃrsta sub 35 de ani.

Principalul motiv pentru care aceștia merg in zonele montane este reprezentat de practicarea sporturile de iarna, drumetiile și dorinta de cunoaștere, fiind secundare.

Persoanele care fac parte din categoria de vȃrsta cuprinsa intre 46 și 55 de ani sunt atrase,

in primul rȃnd, de cadrul natural nepoluat, urmȃnd posibilitatile de odihna. Ȋn categoria de vȃrsta cuprinsa intre 56 și 65 ani și peste 65 de ani, persoanele sunt atrase, in primul rȃnd, de frumusetea peisajelor naturale, ofertele pentru odihna, refacere si tratament, fiind lasate pe locul al doilea.

Pe langa acest aspect, dupa unele aprecieri, peste 50% din clientela statiunilor montane este alcatuita din intelectuali. Toate aceste lucruri iși vor pune amprenta asupra ofertei determinȃnd o adaptare a acesteia: nivel calitativ ridicat al serviciilor, dezvoltarea activitatilor après-schi, a celor culturale etc.

Ȋn privinta categoriei socio-profesionale, schiorii sunt de obicei cu un nivel ridicat de instruire. Foarte important de știut este și raportul dintre turiștii schiori și cei contemplativi pentru ca, in functie de acesta, se stabilesc o serie de aspecte cum ar fi amenajarea domeniului schiabil, instalatiile mecanice de urcat, școlile și gradinitele de schi, unitatile de cazare și alimentatie publica, mijloacele și formele de agrement.[6]

Un element de prima importanta, ce ar putea contribui intr-o mare masura la dezvoltarea viitoare a turismului montan este reprezentat de o oferta turistica cȃt mai complexa și cȃt mai bine pusa la punct. Aceasta este deosebit de necesara in atragerea unor segmente de turiști cȃt mai diverse, cu preferinte, scopuri și posibilitati materiale diferite.

Prin urmare exista anumite anchete statistice efectuate asupra preferintelor turiștilor din zona montana, derulate la nivelul unor statiuni din Franta, Italia, Elvetia și Austria ce prezinta informatii utile procesului de diversificare a ofertei. Astfel, pe durata verii, turiștii aleg zonele montane pentru drumetii, calatorii sau sedentarism in proportie de 65%, iar 35% aleg muntele pentru practicarea sporturilor. Ȋn perioada de iarna, zona montana este atrasa de turiști pentru schi ( 80%), patinj (6 % ), practicarea altor sporturi de iarna ( 4% ), drumetii sau sedentarism (10 %) .

Dupa cum s-a aratat, practicarea sporturilor de iarna este considerata, peste tot in lume, o distractie costisitoare și specifica tinerilor. O serie de cercetari au evidentiat ca ponderea sau cota de practicare a schiului alpin descrește rapid cu vȃrsta: 27.7 % pentru cei cu vȃrste sub 31 de ani, 15.4% pentru cei cu vȃrste intre 31 și 40 de ani și 4.2 % pentru cei cu vȃrste intre 51 și 60 de ani in Franta și respectiv 41%, 22.7 % și 7.5 % in Quebec. Fenomenul, oarecum mai putin sensibil, exista și in cazul practicantilor schiului fond. Pentru aceleași categorii de vȃrsta ponderile se situeaza la 10.1%, 9.8 % și 4% in Franta, respectiv 32.6% , 33 % și 26,6% in Quebec. Invers, aceeași pondere de practicare crește in raport cu nivelul veniturilor.[8]

Ȋn medie, turiștii sositi pentru practicarea sporturilor de iarna reprezinta peste 50 % din numarul total de turiști ai unei destinatii turistice montane.

O particularitate a turismului montan este reprezentata și de costurile generate de practicarea sa. Acestea sunt diferite insa, in funcție de anotimp. Astfel in timpul iernii, practicarea sporturile montane presupune costuri ridicate, acestea fiind generate in principal de echipamentele necesare, transport pe cablu și multe altele. Așadar cei care practica aceasta forma de turism se incadreaza in categoria celor cu venituri medii și peste medie.

Totusi pe langa practicarea sporturilor de iarna in anumite zone bine delimitate, (cum ar fi schi, patinaj, sanius, bob etc.) turismul montan mai presupune și odihna, recreere, drumetii și alte activitati cu o distributie spatiala complexa. Asadar in sezonul estival costurile sunt mult mai scazute, astfel de activitati putȃnd fi practicate și de persoanele care nu au o situatie financiara chiar atȃt de buna.

Deasemenea, zonele rurale montane prezinta caracteristici specifice și distincte fata de marile aglomerari destinate practicarii sporturilor de iarna. Peisajele deosebite, liniștea, apropierea turistului de cadrul natural, valorile și traditiile populare, meșteșugurile sunt aspecte care pot fi valorificate prin ecoturism, turism rural sau turism cultural, ca alternative la turismul pentru practicarea sporturilor de iarna. Aceste forme au avantajul ca se pot desfașura pe tot parcursul anului, fara limitari impuse de conditiile atmosferice, presupun costuri mult mai reduse de initiere și operare și se adreseaza unui segment mult mai larg de clientela.[9]

Prin urmare se poate spune ca majoritatea turiștilor potentiali merg in zonele montane pentru practicarea sporturilor de iarna sau drumetiei, avȃnd in vedere ca in urma ierarhizarii motivatiilor s-a constatat ca pe primul plan se situeaza distractia și aventura. Majoritatea persoanelor care merg la munte iși organizeaza deplasarea pe cont propriu, existȃnd o reticenta fata de agentiile de voiaj. Pe de alta parte, durata cea mai des intȃlnita a unei deplasari la munte este cuprinsa intre 1 și 3 zile, specifica turismului de week-end. [10]

Asadar turiștii, indiferent de categoriile de vȃrsta in care se incadreaza, dar și de nivelul de educatie și de veniturile sale, considera zonele montane atractive, un refugiu placut și perfect pentru petrecerea vacantelor. Ei aleg muntele datorita peisajelor deosebite și mirifice pe care acesta le ofera, datorita aerului curat și liniștii ce este propice relaxarii și refacerii conditiei fizice și intelectuale.

Ȋn concluzie turismul montan reprezinta un fenomen complex, in adevaratul sens al cuvantului, ce beneficiaza astazi de o oferta turistica bogata și variata, ce fac din acesta un mod placut de petrecere a vacantelor și a timpului liber pe tot parcursul anului.