Rapoartele de schimb fac obiectul unor
schimbari necontenite, deoarece conditiile care le produc sunt in
continua schimbare. Valoarea pe care o atribuie un individ atat banilor
cat si diverselor bunuri si servicii este rezultatul unei alegeri de
moment. Fiecare moment ulterior poate genera noutati, aducand cu sine
alte considerente si alte evaluari. Nu faptul ca preturile
fluctueaza, ci acela ca nu se modifica mai rapid ar putea fi
considerat in mod rezonabil o problema care necesita explicatii.
[p.218]
Experienta cotidiana ii
invata pe oameni ca rapoartele de schimb de pe piata
sunt alterabile. Ne-am putea astepta ca ideile lor despre preturi
sa tina pe deplin seama de acest fapt. Cu toate acestea, toate
ideile populare referitoare la productie si consum, comercializare
si preturi, sunt mai mult sau mai putin contaminate de o
notiune vaga si contradictorie de rigiditate a preturilor.
Omul de rand este inclinat sa considere perpetuarea structurii de ieri a
preturilor atat normala cat si echitabila, si sa
condamne modificarea rapoartelor de schimb ca pe o violare a legilor naturii
si ale dreptatii.
Ar fi o greseala sa explicam
aceste credinte populare ca pe niste precipitate de vechi opinii
concepute in alte epoci, de mai mare stabilitate a conditiilor de
productie si comercializare. Este indoielnic daca preturile
se schimbau mai putin in vremurile acelea de demult. Dimpotriva, s-ar
putea spune mai degraba ca integrarea pietelor locale in
piete nationale mai extinse, aparitia in cele din urma a
unei lumi care imbratiseaza o piata mondiala
si evolutia comertului catre alimentarea continua a
consumatorilor au facut modificarile preturilor mai putin
frecvente si mai putin spectaculoase. In vremurile precapitaliste
exista mai multa stabilitate in ce priveste metodele tehnologice de
productie, insa exista mult mai multa neregularitate in
alimentarea diverselor piete locale si in adaptarea ofertei la
cererile lor schimbatoare. Insa chiar daca ar fi adevarat
ca preturile erau intrucatva mai stabile in trecutul indepartat,
faptul ar fi prea putin relevant pentru epoca noastra. Ideile populare
despre bani si preturile monetare nu sunt derivate din ideile formate
in trecut. A le interpreta ca pe niste ramasite
atavice ar fi o eroare. In conditiile actuale fiecare individ se
confrunta zilnic cu atatea probleme de vanzare si cumparare,
incat nu ne putem insela presupunand ca ideile sale despre aceste
lucruri nu sunt pur si simplu un ecou necontrolat al ideilor
traditionale.
Este usor de inteles de ce cei ale
caror interese pe termen scurt sunt defavorizate de o modificare a
preturilor privesc cu ochi rai asemenea modificari ,
subliniaza ca preturile anterioare nu erau doar mai echitabile
ci si mai normale si sustin ca stabilitatea preturilor este
conforma legilor naturii si ale moralitatii. Insa
fiecare schimbare a preturilor favorizeaza interesele pe termen scurt
ale altor persoane. Cei favorizati cu siguramta nu se vor
simti imbolditi de nevoia de a sublinia echitatea si normaliatea
rigiditatii preturilor.
Nici reminiscentele atavice, nici
situatia intereselor egoiste de grup nu poate explica popularitatea ideii
de stabilitate a preturilor. Radacinile acesteia trebuie
cautate in faptul ca notiunile referitoare la relatiile
sociale au fost construite prin analogie cu modelul stiintelor
naturale. Economistii si sociologii care au urmarit fasonarea
stiintelor sociale dupa modelul fizicii si al fiziologiei
n-au facut decat sa se plieze pe un mod de gandire pe care erorile
populare il adoptasera cu mult inainte. [p.219]
Chiar si economistii clasici s-au
eliberat abia tarziu de aceste erori. Dupa ei, valoarea era ceva obiectiv,
i.e., un fenomen al lumii externe si o calitate inerenta lucrurilor -
si deci masurabila. Ei au esuat lamentabil in ce
priveste intelegerea caracterului pur uman si voluntarist al
judecatilor de valoare. Dupa cate stim astazi, Samuel
Bailey a fost cel dintai care a descoperit ce se intampla cand un lucru
este preferat altuia. [1] Insa cartea sa a fost trecuta cu
vederea, asemenea celorlalte scrieri ale precursorilor teoriei subiectiviste a
valorii.
Respingerea erorilor referitoare la
masurabilitate in sfera actiunii umane nu cade doar in sarcina
stiintei economice. Ea este in aceeasi masura o
sarcina a politicilor economice, deoarece greselile politicilor
economice actuale sunt intrucatva imputabile confuziei lamentabile produse de
ideea ca in relatiile interumane ar exista ceva fix - si deci
masurabil.
