PIATA SCHIMBURILOR VALUTARE

Comertul international necesita, de obicei, schimbarea unei monede cu alta.

Piata valutara reprezinta totalitatea tranzactiilor de vanzare-cumparare cu diferiti bani nationali, inclusiv reglementarile si institutiile aferente. Pe piata valutara se fac tranzactii cu valuta si cu diverse titluri de credit exprimate in monede straine.

Valuta reprezinta moneda nationala a unei tari care este utilizata in operatiuni de schimb international. Schimbul valutar poate avea ca obiect bani in numerar sau devize scripturale. In prezent, cele mai numeroase schimburi sunt vanzarile si cumpararile de valuta in cont.

Pe piata valutara se confrunta cererea cu oferta de valuta. Evolutiile acestora sunt influentate de dinamica economiilor nationale si a relatiilor economice interna­tionale.

Cererea de valuta exprima nevoia de astfel de bani care poate fi satisfacuta prin actele de cumparare in conformitate cu normele pietei valutare si cu evolutia cursului de schimb. Ea are la baza folosirea valutei pentru:

extinderea activitatii economice;

participarea la tranzactii speculative;

protejarea veniturilor impotriva evolutiei nefavorabile a cursului de schimb.

Cererea de valuta este generata de:

operatiuni de import;

prestari de servicii realizate in tara de agenti economici straini;

iesirile de capital national.

Oferta de valuta exprima disponibilitatile valutare, care pot fi:

exportul de bunuri;

prestarea de servicii in alte tari de catre unii agenti economici;

intrarile de capitaluri straine, sub diferite forme, intr-o tara.

Operatiunile pe piata valutara se fac, in principal, prin intermediul bancilor care opereaza pe cont propriu sau in numele clientilor. In stransa legatura cu dezvol­tarea si implementarea echipamentelor electronice in relatiile valutare s-a dezvoltat viramentul bancar. Acesta consta intr-un ordin formulat prin telefon, telex sau scri­soare, de catre o banca catre alta banca pentru a vira o suma de bani in favoarea altei banci sau persoane specificate in ordin.

Functionarea pietei valutare presupune convertibilitatea banilor. De-a lungul timpului conceptul de convertibilitate a evoluat. Prima forma de convertibilitate a reprezentat-o convertibilitatea metalica; ea consta in schimbarea libera a monedei pe o cantitate determinata de metal pretios si era eminamente interna.

In prezent, convertibilitatea reprezinta dreptul rezidentilor si nereziden­tilor de a schimba moneda nationala cu alta moneda straina in mod liber, prin vanzare-cum­parare pe piata fara nici o restrictie.

Convertibilitatea limitata exprima capacitatea monedelor nationale de a fi schimbate doar pentru o anumita categorie de operatii, avandu-se in vedere compati­bilitatea bunurilor economice nationale, starea balantei de plati, rezervele valutare etc.

Convertibilitatea limitata - interna exprima capacitatea monedelor nationale de a se schimba numai in interiorul unei tari pe valuta intrata in tara respectiva si de a servi la formarea unei parti din cota de subscriere la Fondul Monetar International.

Convertibilitatea deplina inseamna schimbarea monedei nationale pe alte monede nationale in conditiile eliminarii, relativ totale, a restrictiilor privind folosirea monedelor respective.

Convertibilitatea totala este caracteristica monedelor liber utilizabile, care par­ticipa in proportii mari la tranzactiile internationale. La inceputul anului 1991, monede liber utilizabile erau: dolarul S.U.A., marca germana, lira sterlina, francul francez, yenul japonez.

Lucrare: Caracteristicile formarii si dezvoltarii pietei de capital a Romaniei Lucrare: Functiunile intreprinderilor: indicatorilor economici, al executarii si controlului indeplinirii

2. Mecanismele pietei valutare

Un rol important in functionarea pietei valutare revine cursului de schimb (ratei de schimb sau curs valutar). Cursul de schimb reprezinta pretul unei monede nationale sau internationale, exprimat intr-o alta moneda nationala cu care se compara valoric in anumite conditii de spatiu si timp. El exprima cantitatea de moneda straina ce se primeste in schimbul unei unitati de moneda nationala.

In perioada in care exista convertibilitatea in aur a banilor s-au practicat cursuri de schimb fixe, care erau cursuri de schimb oficiale.

Dupa renuntarea la paritatea in aur, bancile nationale au stabilit un asa-zis curs de schimb central care era bazat pe paritatea puterii de cumparare a monedelor natio­nale si care inlocuia cursul de schimb oficial.

Conform teoriei paritatii puterii de cumparare pe termen lung, valoarea medie a cursului de schimb depinde de paritatea puterilor de cumparare a monedelor respective. Teoria sustine ca o moneda va tinde sa aiba aceeasi putere de cumparare atunci cand este cheltuita in tara sa de origine sau cand este schimbata pe o valuta straina.

Cursul de schimb reflectat de paritatea puterii de cumparare este determinat de nivelurile relative ale preturilor in cele doua tari. De exemplu, sa presupunem ca nivelul preturilor in Japonia creste cu 10%, in timp ce nivelul preturilor in S.U.A. creste cu numai 4% in aceeasi perioada. Puterea de cumparare a dolarului se apreciaza cu 6% fata de yenul japonez. Aceasta inseamna ca in S.U.A. preturile tuturor bunu­rilor, masurate in dolari, produse atat in S.U.A., cat si in Japonia, vor creste cu 4%, in timp ce in Japonia preturile tuturor bunurilor, masurate in yeni, atat cele produse in Japonia, cat si ale celor importate din S.U.A., vor creste cu 10%.

Cursul de schimb determinat pe baza paritatii puterilor de cumparare se modi­fica pentru a compensa diferentele dintre ratele inflatiilor din cele doua tari.

Puterea de cumparare a monedelor nationale este utilizata pentru stabilirea cursurilor reale de schimb. Acestea sunt cursuri care masoara preturile relative pentru doua bunuri nationale. Cursul real de schimb se utilizeaza pentru analiza evolutiei comertului exterior, a cererii si ofertei reale.

El este in raport invers cu cresterea competitivitatii. O tara are un curs real in scadere cand isi imbunatateste competitivitatea, bunurile ei devenind relativ ieftine pe pietele mondiale si invers.

Cursul de schimb se formeaza pe piata valutara in functie de raportul dintre cererea si oferta de monede nationale care se schimba. El oscileaza in jurul paritatii[1] puterii de cumparare a monedelor nationale datorita influentei a diversi factori. O moneda nationala se apreciaza atunci cand puterea ei de cumparare sporeste si se depreciaza atunci cand puterea ei de cumparare scade.

Principalii factori care influenteaza raportul cerere-oferta de monede nationale ce se schimba si, implicit, cursul de schimb, sunt:

Evolutia exportului si a importului

Cresterea exportului determina aprecierea monedei nationale, iar cresterea importului deprecierea ei. Pentru ca moneda nationala sa se aprecieze trebuie ca exporturile de bunuri economice sa fie mai mari decat importurile.

Volumul exportului depinde de elasticitatea cererii bunurilor exportate. In cazul in care cererea este inelastica, cresterea preturilor bunurilor exportate va deter­mina intrarea unui volum mai mare de valuta in tara, ceea ce va conduce la aprecierea monedei nationale. In cazul in care cererea este elastica, suma totala de valuta straina cheltuita pentru cumpararea bunurilor autohtone va fi mai mica, influenta asupra aprecierii monedei nationale fiind mai redusa.

Cresterea importului poate fi generata de sporirea cantitatilor importate sau/si de cresterea pretului bunurilor importate. Cand pretul in valuta al bunurilor importate de o tara creste, volumul importurilor depinde de elasticitatea cererii acestor bunuri.

Atunci cand cererea este elastica se va cheltui mai putina valuta straina pentru import, ceea ce determina deprecierea monedei nationale intr-o masura mai mica. Atunci cand cererea este inelastica, cheltuielile in valuta pentru procurarea bunurilor sunt mai mari, ceea ce determina sporirea cererii de valuta si implicit, deprecierea monedei nationale intr-o masura mai mica.

2. Rata inflatiei

Cand intr-o tara se inregistreaza o rata a inflatiei mai mare decat in tarile cu care are relatii economice, moneda tarii respective se depreciaza in raport cu mone­dele tarilor in care rata inflatiei este mai mica si invers: monedele tarilor cu o rata a inflatiei mai mica se vor aprecia in raport cu celelalte.

3. Miscarile de capital

Miscarile semnificative de capital pot exercita o puternica influenta asupra cursului de schimb, mai ales pe masura ce volumul fluxurilor de capital pot influenta platile comerciale, in orice moment. Cresterea substantiala a capitalului strain intr-o tara favorizeaza aprecierea monedei tarii importatoare de capital.

Miscarile de capital au cauze directe. Pe termen scurt, deplasarea capitalurilor poate fi determinata de schimbarea ratelor dobanzii si de asteptarile prilejuite de evolutia cursului de schimb ale unei tari.

Astfel, comerciantii internationali sunt interesati sa tina banii in depozite adu­catoare de dobanzi si doresc sa le imprumute pe pietele unde ratele dobanzilor sunt cele mai ridicate, celelalte conditii fiind constante. Daca intr-o tara rata dobanzii pe termen scurt creste si ajunge mai mare decat ratele din majoritatea tarilor atunci, pe termen scurt, va exista un influx de capital in acea tara sau, cel putin, a depozitelor exprimate in moneda celei tari. Daca ratele dobanzii pe termen scurt scad si ajung mai mici decat cele din majoritatea tarilor, este probabil o „fuga” a capitalurilor din acea tara. Dobanzile ridicate dintr-o tara tind sa aprecieze moneda acelei tari, iar dobanzile scazute tind sa o deprecieze.

Miscarile de capital pe termen scurt sunt influentate si de asteptarile privind evolutia cursului de schimb al unei tari. Daca se asteapta o apreciere a unei monede nationale, va creste cererea din aceasta moneda, ceea ce determina aprecierea ei. Daca se asteapta ca moneda tarii respective sa se deprecieze, strainii, persoane fizice sau juridice, vor fi precauti in a o cumpara.

Miscarile de capital pe termen lung sunt influentate de asteptarile pe termen lung privind oportunitatile de profit dintr-o tara si de asteptarile privind evolutia puterii de cumparare externe a monedei tarii respective.

Firmele din diverse tari sunt dispuse sa investeasca intr-o tara, daca sconteaza ca ar putea castiga profituri mai mari decat in afacerile din propria tara. Ele au motive mai mari de a investi atunci cand se asteapta ca moneda tarii in care investesc se apre­ciaza sau, cel putin, nu are loc diminuarea puterii de cumparare.

4. Soldul balantei comerciale influenteaza evolutia cursului de schimb. Daca soldul e cronic pasiv ca urmare a devansarii exporturilor de catre importuri, are lor reducerea veniturilor in devize ale tarii, micsorarea posibilitatilor de import si de achitare a datoriei externe. Daca soldul balantei comerciale e activ, oferta de valuta e mare, ceea ce favorizeaza cresterea cursului de schimb.

5. Soldul balantei de plati influenteaza evolutia cursului de schimb. In general, o balanta de plati cronic pasiva reflecta o situatie precara a relatiilor econo­mice si financiare ale unei tari cu strainatatea. Soldul pasiv poate fi lichidat, in prin­cipal, prin exportul de marfuri si imprumuturi din strainatate.

Exporturile de bunuri economice, daca sunt mai mari decat importurile, determina aprecierea monedei nationale. Imprumuturile pe termen mai lung, mai mari decat sumele acordate cu titluri de imprumut, genereaza sume de devize care vor putea fi vandute pe piata valutara, ceea ce determina cresterea cursului de schimb.

Prin imprumuturi (datorii) contractate in strainatate, consecintele   deficitului comercial pot fi atenuate pentru o anumita perioada. Conditia de baza pentru evitarea scaderii permanente a cursului de schimb este situatia balantei de plati. Un sold pozitiv determina cresterea cursului, iar un sold negativ determina scaderea cursului monedei nationale.

6. Cursul de schimb este influentat de factori psihologici si de schimbarile structurale din economie generate de introducerea de noi tehnologii, de noi produse. Daca produsele unei tari nu se imbunatatesc calitativ la fel de rapid ca produsele altor tari, la preturi apropiate vor fi preferate produsele straine de catre consumatori, ceea ce determina cresterea cererii de valuta si, implicit, deprecierea monedei nationale.

Maniera de exprimare a cursului de schimb este denumita metoda de cotare. Ea poate fi directa si indirecta.

Cotarea directa consta in exprimarea pretului unei unitati fixe de  valuta straina in moneda nationala. De exemplu, 1$ = X lei.

Cotarea indirecta consta in exprimarea unei unitati de moneda natio­nala in valuta straina. De exemplu, 1£ = X $ S.U.A..

In Romania se practica doua tipuri de cotatii: una fixa si alta variabila

Banca Nationala a Romaniei publica un curs propriu cu caracter orientativ, calculat ca o medie ponderata a tuturor tranzactiilor incheiate in ajun de bancile comerciale. In functie de evolutia pietei, institutiile bancare pot schimba cursul de schimb in aceeasi zi, iar clientul are posibilitatea de a participa sau nu, la tranzactie.

Prin intermediul bancilor se deruleaza cea mai mare parte a operatiilor de pe pietele valutare. Bancile stabilesc cursul de vanzare si cumparare pentru monedele convertibile ale diferitelor tari. Aceste cursuri sunt afisate cu ajutorul echipamentelor electronice moderne si comunicate telefonic clientilor interesati.

Banca manevreaza cursul valutar pentru a stimula, dupa caz, vanzarea sau cumpararea de valuta, obtinand castig din diferenta dintre cursul de vanzare si cursul de cumparare.

Operatiunile de pe piata schimburilor valutare sunt dupa continutul lor la vedere (spot) si la termen (forward).

a. Operatiunile la vedere reprezinta cumpararea sau vanzarea unor    devize la un curs de schimb determinat in limitele unui timp maxim de 48 de ore din momentul incheierii tranzactiei. Ele se mai numesc operatiuni curente si sunt cele mai nume­roase in cadrul schimburilor de valuta in cont.

Operatiunile la vedere faciliteaza relatiile de export-import si contribuie la regle­mentarea unor deconturi financiare privind investitiile directe, investitiile de portofoliu (titluri de valoare) anumite plasamente de capital pe termen scurt, schim­barea dimensiunilor sau structurii lichiditatii unor operatori etc.

b. Operatiunile valutare la termen reprezinta vanzarea si cumpararea de valuta ce se tranzactioneaza la cursul stabilit in momentul contractarii si se finalizeaza prin livrarea valutei si plata ei la un termen ulterior (scadenta) mai mare de 48 de ore lucratoare, fixat atunci cand s-a incheiat contractul.

Cursul pentru operatiunile la termen este, in general, mai mare decat opera­tiunile la vedere, datorita riscului mai mare pe care il implica operatiunea.

Operatiunile valutare la termen sunt simple (normale ) sau complexe.

Operatiunile simple presupun cumpararea de catre operator a unei valute la o anumita data, ca operatiune la vedere, iar aceasta valuta este vanduta in aceeasi zi, ca operatiune la termen.

Operatiunile complexe sunt cele de gen „swap”, care reprezinta tranzactia dintre doua parti pentru a preschimba o cantitate dintr-o moneda pe o cantitate din alta moneda, urmand ca dupa o perioada de timp partile sa-si restituie cantitatile respective de moneda. Ele constituie o creditare reciproca intre doi operatori de pe piata valutara. Astfel de operatiuni sunt practicate, de regula, de catre bancile centrale pentru a-si asigura temporar anumite deficite ale balantei de plati externe.