Pretul serviciilor

Pretul serviciilor poarta denumiri diferite: tarif, comision, taxa, onorariu, chiar chirie, dobanda, redeventa si alte categorii de venituri din activitati 'invizibile.'[1]

Tariful este denumirea uzuala pentru a desemna valoarea pe piata a unui serviciu.

Notiunea de pret se foloseste pentru anumite categorii de servicii (de exemplu, servicii de alimentatie publica) in timp ce cea de taxa pentru serviciile a caror valoare este stabilita de organele financiare (taxa pentru parcare, taxa pentru firma luminoasa, etc.).

Pretul este influentat de factori controlabili si factori necontrolabili.

Factorii controlabili sunt aceia care pot fi influentati de producatorul-prestator intr-o anumita masura prin deciziile sau alternativele alese. Astfel putem enumera: costul serviciului (cheltuieli materiale directe si de munca, cheltuieli de regie, administrative, etc. sub care un vanzator nu poate sa-si vanda serviciul); costuri de comercializare; cheltuieli de promovare; costuri pentru mentinerea calitatii si a imaginii, etc.

Factorii necontrolabili sau independenti nu pot fi influentati de firma prestatoare de servicii si putem enumera in acest sens: nivelul de pret existent pe piata; situatia ofertei si a cererii pe piata; situatia concurentei.

Atat factorii controlabili cat si cei necontrolabili sunt intr-o continua miscare, iar uneori se schimba brusc si intr-un timp record.

Metoda cea mai des utilizata in stabilirea preturilor are in vedere adaugarea unei marje de profit la costurile totale. Astfel se iau in calcul: costurile materiale, costurile salariale, costurile de functionare, costurile de gestiune, alte costuri, taxa pe valoarea adaugata, la care se adauga o marja de profit. Deoarece in acest fel nu se poate gasi raspunsul al intrebarea cat de mare ar trebui sau poate fi marja procentuala de profit, se are in vedere egalitatea dintre venitul marginal si costul marginal.

In cazul multor servicii se observa o tendinta de crestere a preturilor, avand la baza si perceptia anumitor categorii de clientela ca serviciul cu pretul cel mai mare ar fi si cel mai bun.

O alta tendinta care se manifesta este aceea a formarii preturilor cu o anumita interdependenta fata de mecanismele de piata obisnuite. In cazul serviciilor intervin o multitudine de factori psihologici, conjuncturali, locali. Mai mult serviciul oferit este intotdeauna altul, diferit, in functie de prestator, client, conjunctura, timp, etc.

Criteriile de diferentiere a preturilor sunt

Variatia cererii in timp (tarifele sunt mai mari cand cererea este mai mare si invers).

Urgenta prestarii serviciului (tarifele sunt mai mari pentru serviciile care se executa in regim de urgenta).

Natura beneficiarului (persoana fizica sau juridica, de exemplu. Preturile pentru persoane fizice pot fi mai mici decat cele pentru persoane juridice).

Locul prestarii serviciului (pentru serviciile prestate la domiciliul clientului, de regula,  preturile sunt mai mari).

Localizarea si gradul de confort al unitatii prestatoare (situarea in centrul orasului  precum si un grad ridicat de confort determina si preturi mai mari).

Timpul de prestare a serviciului (prestarea serviciului in afara programului obisnuit de lucru sau in contratimp determina o crestere a preturilor).