1. ELEMENTE DE FUNDAMENTARE A TEHNOLOGIEI AMENAJARII DEPOZITULUI

In proiectarea tehnologiei amenajarii unui depozit trebuie sa se aiba in vedere ca diferitele operatii si procese de baza, necesare indeplinirii scopului pentru care a fost creat, sa se deruleze intr-o inlantuire logica in spatiu si timp.

Depozitul comercial asigura infaptuirea acestei cerinte prin indeplinirea urmatoarelor functii:

Depozitarea si pastrarea marfurilor, care asigura continuitatea aprovizionarii consumatorilor individuali si industriali, in conditiile existentei unor diferente temporale intre productie si consum, datorate fenomenului de sezonalitate si de dispersie spatiala diferita.

Conditionarea si dozarea marfurilor, in vederea constituirii unei oferte adaptate diferitelor categorii de clienti.

Formarea sortimentului comercial prin corelare cu necesitatile ferme ale comertului de detail.

Transportarea si ambalarea marfurilor, fara de care nu este posibila participarea la intregul lant de distributie, deplasarea bunurilor in interiorul depozitului.

Prestarea de servicii materiale pentru detailisti cum ar fi: etichetarea si impachetarea marfurilor.

Din perspectiva acestor cinci functii, un proces tehnologic complet, la nivelul unui depozit, prezinta urmatoarele trasaturi:

este un proces de productie care a fost “impins” in sfera comertului;

este caracterizat printr-un grad inalt de concentrare, care asigura posibilitati favorabile rationalizarii prin mecanizarea si, eventual, automatizarea activitatilor (operatiilor);

presupune inzestrarea locurilor de munca cu echipament tehnic adecvat acelor operatiuni care se apropie de unele procese industriale (ambalare, sortare etc.).

Proiectarea tehnologiei amenajarii depozitului trebuie sa aiba, ca punct de pornire urmatoarele elemente de fundamentare:

tipul si dimensiunile depozitului (suprafata, inaltime, volum);

tipul si destinatiile spatiilor componente ale suprafetei alocate depozitului (depozitare, ambalare, uscare, coacere, frig, etc.);

relatiile principale dintre diferitele suprafete, respectiv corespondenta dintre fluxurile de marfuri, ambalaje, informatii, mijloace de transport;

ordonarea functionala a depozitului;

caracteristicile constructive ale depozitului (relatia dintre dimensiunile acestuia).

2. TIPURI DE DEPOZITE COMERCIALE

Depozitele comerciale, in functie de diverse criterii, pot fi grupate in mai multe categorii:

Dupa caracterul activitatii principale pe care o indeplinesc:

depozite de colectare, care concentreaza partizi relativ mici de marfuri primite de la diversi furnizori, in vederea formarii unor partizi mai mari, pentru diferiti beneficiari;

depozite de repartizare, destinate acumularii marfurilor in partizi mari, pentru a le livra beneficiarilor in partizi mici;

depozite de tranzit si transbordare, amplasate de regula in gari si porturi, servind pentru pastrarea temporara si uneori pentru pregatirea marfurilor in vederea transportarii ulterioare la depozitele principale sau la diversi beneficiari;

depozite pentru pastrarea sezoniera sau de lunga durata, destinate acumularii de marfuri intr-o perioada scurta pentru pastrarea sezoniera (legume – fructe) sau pentru pastrare mai indelungata (cartofi).

Dupa gradul de specializare

depozite strict specializate, in care se pastreaza un singur fel de marfa a carei caracteristica este prezenta celui mai simplu sortiment;

depozite specializate, avand ca obiect stocarea unei singure grupe de marfuri;

depozite combinate, care asigura pastrarea a doua sau trei grupe de marfuri apropiate pentru cererea de consum a populatiei;

depozite generale, destinate fie sectorului alimentar, fie sectorului nealimentar;

depozite mixte, in care se pastreaza marfuri din ambele sectoare.

Dupa particularitatile constructive

<>Forma constructiei

Lucrare: Caracteristicile formarii si dezvoltarii pietei de capital a Romaniei Lucrare: Functiunile intreprinderilor: indicatorilor economici, al executarii si controlului indeplinirii

Depozitele avand o singura incinta sau mai multe pot fi:

constructii deschise (depozite libere), folosite pentru marfurile insensibile la actiunea factorilor de clima; fundatia si suprafata depind de mijloacele de transport intensiv si comercial utilizate;

constructii semideschise (depozite acoperite), destinate marfurilor ce trebuie protejate; suprafata utilizabila va fi limitata de inaltime si de punctele de sprijin;

constructii inchise.

<>Sistemul de construire

Procedeele tehnologice folosite la construire impart depozitele in:

constructii din prefabricate;

constructii monolit;

constructii in sistem combinat;

<>Materialul de constructie

Natura materialelor folosite la structura de baza grupeaza depozitele in:

constructii din fier beton;

constructii din caramida;

constructii din otel usor;

constructii din materiale metalice si usoare;

constructii din lemn;

constructii din alte materiale.

<>Inaltimea

Din punct de vedere al acestei particularitati se disting:

depozite intinse (platforma cu h max. 3-4 m);

depozite inalte (cu 1 sau mai multe niveluri dar cu h mai mare de 4 m).

<>Climatizarea

In functie de natura si conditiile necesare pentru pastrarea marfurilor depozitele pot fi:

neclimatizate;

partial climatizate;

climatizate.

<>Pozitia fata de nivelul solului

In functie de acest criteriu exista:

depozite pe sol (deasupra);

depozite sub pamant.

Avand in vedere ca particularitatile constructive reprezinta un element esential, care isi pune amprenta asupra intregului proces tehnologic, in proiectarea unui nou depozit se recomanda:

construirea de cladiri pe un singur nivel, asigurandu-se, astfel, o mare facilitate pentru operatiile de manipulare si stocare;

adoptarea formei rectangulare sau, ideal, patrate care permite cea mai mare suprafata pentru un perimetru dat, reducand costul constructiei;

alegerea din punct de vedere arhitectural, a constructiei de tip hangar – care reprezinta o constructie metalica lejera, repede amortizabila, cu multe posibilitati de extindere. Prezenta unei infrastructuri greoaie ar deveni o frana in operatiile de modernizare;

reducerea numarului stalpilor de sustinere, deoarece prin aceasta se favorizeaza stocarea pe inaltime, utilizarea eficienta a mijloacelor mecanice (electromecanice) de manipulare, exploatarea intensiva a spatiului si volumului constructiei.

3. AMPLASAREA DEPOZITELOR DE MARFURI

Criteriul de baza in amplasarea geografica a unui depozit il reprezinta organizarea rationala a vehicularii produselor, care sa conduca la circuite cat mai scurte ale distributiei marfurilor.

Asupra modalitatilor de vehiculare a marfurilor actioneaza un complex de factori legati nemijlocit de participantii la procesul de distributie a marfurilor, respectiv: producatorul, distribuitorii, transportatorii, consumatorul (utilizatorul).

Repartizarea teritoriala a productiei bunurilor, in general, a bunurilor de consum in particular, influenteaza, intr-o mare masura, fluxurile de marfuri, intensitatea si directia acestora, distantele parcurse si normele de realizare a miscarii marfurilor.

Repartizarea teritoriala a consumului.

Spre deosebire de productie, care inregistreaza un anumit grad de concentrare teritoriala, consumul se realizeaza in absolut toate localitatile tarii. Dar cum localitatile difera intre ele prin marime si profil economico-social, cererea de bunuri de consum manifesta deosebiri semnificative in profil teritorial.

Dezvoltarea si organizarea transporturilor.

Laturile principale ale activitatii de transport, formele si conditiile de realizare a vehicularii marfurilor sunt:

gradul de dezvoltare a relatiei de transport; o retea de cai de comunicatie dezvoltata asigura deplasarea marfurilor de la producator la consumator, cu cheltuieli de transport mai reduse;

gradul de dotare al statiilor CF (pentru vehicularea mecanizata a containerelor);

mijloacele de transport utilizate (tipul, nivelul tehnic, starea de functionare), influenteaza, de asemenea, viteza de deplasare, conditiile de transport, cheltuielile de transport etc.;

organizarea activitatii comerciale, caracterizata prin nivelul de dezvoltare si de modernizare a bazei materiale, structurile organizatorice ale verigilor comerciale si sistemul de relatii pe care comertul le intretine cu ceilalti participanti la procesul de distributie al marfurilor.

Actiunea conjugata a acestor factori de influenta conditioneaza alegerea unui canal de distributie sau altul si, in cadrul acestuia, gasirea amplasamentului optim al viitorului depozit, tinand seama de necesitatea minimalizarii costurilor de depozitare, concomitent cu asigurarea urmatoarelor cerinte principale:

stabilirea celor mai scurte si mai rapide cai de vehiculare a marfurilor;

respectarea principiului teritorial, prin stabilirea judicioasa a zonei de aprovizionare;

localizarea depozitului in zona special amenajata in perimetrul fiecarui oras (schitele de sistematizare teritoriala prevad o zona distincta, destinata amplasamentelor de depozite, de obicei in vecinatatea platformelor industriale de la periferia localitatilor, pentru a exista posibilitatea racordarii lesnicioase la arterele rutiere si la calea ferata).

DIMENSIUNILE DEPOZITULUI COMERCIAL

Pentru dimensionarea optima a unui depozit de marfuri se iau in vedere urmatorii factori de influenta:

volumul, structura si oscilatiile sezoniere rulajului anual al marfurilor din depozit;

stocurile de marfuri medii si maxime, stabilite anual, pe grupe de marfuri;

sisteme de pastrare a marfurilor in depozit (stive, stelaje si vrac);

nivelul de inzestrare tehnica preconizat;

particularitatile constructive ale unui depozit.

Stabilirea marimii suprafetei utile a unui depozit se determina pe baza numarului de palete conventionale necesare pastrarii marfurilor folosind formula:

in care:

Np      – numar palete;

Smax  – stocul maxim de marfuri pastrate in depozit;

Q       – incarcarea orientativa pe o paleta.

in care:

D  – volumul anual al desfacerilor de marfuri prin depozit;

V  – viteza de circulatie a marfurilor (timpul mediu cat sta un lot de marfa in depozit);

Z  – numarul de zile pentru care se calculeaza stocul maxim (360 zile);

K – coeficientul de neuniformitate al intrarilor si livrarilor de marfuri (K=1,2-1,4).

Numarul de palete conventionale constituie un indicator sintetic de exprimare a capacitatii depozitelor, el stand la baza tipizarii acestora. In conditiile promovarii pe scara larga a paletizarii (ca principiu fundamental al introducerii procesului tehnic in comert) specialistii considera ca numarul de palete conventionale este indicatorul cel mai potrivit pentru dimensionarea suprafetei unui depozit. Cunoscand acest indicator, posibilitatile de utilizare a depozitului la normativele de spatii referitoare la diferitele utilitati necesare (cai de circulatie, suprafete destinate receptionarii expeditiei proceselor tehnice etc.), proiectantii au dimensionat diferite “modele-tip” pentru suprafata de depozitare (pe cele trei mari destinatii – pastrare, primire, livrare).

Capacitatea globala a unui depozit, dimensionata prin prisma indeplinirii functiilor principale ale acestuia, este definita prin conjugarea atributelor a trei capacitati partiale:

capacitatea de preluare a marfurilor;

capacitatea de depozitare a marfurilor;

capacitatea de livrare a marfurilor.

Aceste capacitati se masoara prin cantitatea maxima de marfuri ce pot fi preluate, depozitate sau livrate intr-o unitate de timp bine determinata (ora, zi, an), cu resursele proprii de munca; se exprima in diferite unitati de masura (numar, m³, kilogram sau unitati monetare pe unitatea de timp aleasa).

Capacitatile partiale sunt influentate de diferite procese care, la randul lor, sunt masurate prin alte capacitati secundare, cum ar fi: capacitatea de transport, capacitatea de ansamblu, capacitatea de depozitare intermediara.

Aprecierea gradului real de utilizare a suprafetelor si spatiilor de depozitare se realizeaza prin intermediul urmatorilor coeficienti:

Coeficientul de utilizare a suprafetei (CUS) calculat pe baza formulei:

Coeficientul de utilizare al inaltimii (CUH) calculat ca un raport intre:

Coeficientul de utilizare a volumului de depozitare (CUV), dat de relatia:

Suprafata principala si, corespunzator, volumul principal de depozitare reprezinta partea de spatii utilizata efectiv pentru depozitarea marfurilor, inclusiv suprafetele necesare pentru manipularea marfurilor.