Analiza indicatorilor ce caracterizeaza activitatea de productie si comercializare

Analiza indicatorilor ce caracterizeaza activitatea de productie si comercializare

Activitatea de productie si comercializare este evidentiata printr-un sistem de indicatori care cuprinde: cifra de afaceri; productia marfa fabricata; productia vanduta si incasata; productia exercitiului; valoarea adaugata; valoarea nou creata.

Exprimarea acestor indicatori se poate face in unitati naturale, unitati conventionale si unitati monetare (valorice).

Unitatile de masura naturale (bucati, tone, metru patrat, metru cub, Kw. etc.) sunt folosite la exprimarea productiei fizice dintr-un anumit sortiment de produse sau pentru mai multe produse cu caracter omogen. Aceste unitati de masura sunt folosite pentru stabilirea productiei fabricate sau a productiei livrate si facturate.

Unitatile de masura conventionale sunt utilizate in caracterizarea activitatii agentilor economici ce obtin mai multe produse care prezinta un caracter relativ omogen, intreaga productie fiind exprimata intr-un produs etalon, denumit si produs conventional. Transformarea tuturor produselor in produsul etalon se face pe baza unor coeficienti de echivalenta a caror marime se stabileste dupa diferite criterii (durata procesului tehnologic, valoarea energetica a produselor finite, puterea dezvoltata la bara de tractiune, pretul de valorificare pe unitatea de produs etc.). De exemplu, la intreprinderile miniere ce extrag carbune energetic se utilizeaza drept unitate de masura conventionala carbunele cu o putere energetica de 7000 calorii pe Kg., intr-o uzina de tractoare se utilizeaza ca produs etalon tractorul conventional (tractorul ce dezvolta la bara de tractiune o putere de 15 CP ), intr-o exploatatie agricola ce produce furaje se foloseste unitatea energetica etc.

Exprimarea volumului de activitate pe baza unitatilor monetare (valorice) are cea mai larga utilizare si prezinta avantajul ca permite determinarea intregului volum al activitatii la diverse niveluri organizatorice si pe diferite intervale de timp. Dezavantajul acestei metode consta in faptul ca asupra indicatorilor valorici ce caracterizeaza activitatea de productie si comercializare isi pune amprenta inflatia, motiv pentru care in analiza indicatorilor valorici pe o perioada mai mare de timp se va apela la preturile constante.

Analiza activitatii unui agent economic pe baza indicatorilor mentionati va urmari nivelul acestor indicatori, va stabili factorii care au condus la modificarea valorii lor, facandu-se apel la mai multe modele deterministe, va analiza raportul dintre diversi indicatori valorici ce caracterizeaza activitatea de productie si comercializare.

Cifra de afaceri (Q_af) este indicatorul valoric ce evidentiaza capacitatea unei unitati economice de a obtine venituri din operatiunile comerciale curente. Ea caracterizeaza volumul total al activitatii agentului economic prin suma totala a veniturilor din vanzarea produselor si marfurilor sau din receptionarea lucrarilor si serviciilor de catre clienti.

Finalitatea activitatii de baza a unei societati comerciale este redata prin indicatorul productia marfa vanduta si incasata(Q_vr), fiind indicatorul ce pune in evidenta capacitatea de plata a unei unitati economice. Diferentele mari intre cifra de afaceri si productia marfa vanduta si incasata demonstreaza ca exista riscul intrarii  unitatii in incapacitate de plata si a declansarii procedurii de faliment.

Productia marfa fabricata (Q_m) reprezinta productia obtinuta destinata livrarii. Ea cuprinde:

- valoarea produselor finite si semifabricatelor destinate vanzarii(Q_f);

- valoarea lucrarilor executate catre terti(L_e);

- valoarea serviciilor prestate (S_p)

Q_m=Q_f+L_e+S_p

Productia exercitiului (Qex) este indicatorul ce dimensioneaza intreaga activitate cu caracter util a unui agent economic. Este denumita si productie globala sau produs global si cuprinde valoarea productiei vandute (Q_v), modificarea stocurilor de produse finite si semifabricate la sfarsit de perioada fata de inceputul perioadei analizate (DQ_m=Q_mf - Q_mi), modificarea stocului de productie neterminata la sfarsitul perioadei fata de inceputul perioadei (DQN=QNf-QNi), valoarea imobilizarilor corporale si necorporale realizate in regie proprie (Li):

sau

Valoarea adaugata bruta (Qad) este indicatorul valoric ce reflecta capacitatea agentului economic de a crea bogatie. Se calculeaza ca diferenta intre productia exercitiului si consumurile intermediare (Cin), acestea din urma fiind date de costurile materiale in sens restrans, adica costurile cu munca trecuta din care se scade amortizarea anuala. Aceste costuri se refera la consumul valoric de materii prime si materiale de baza si auxiliare, combustibil, energie, apa, abur, valoarea lucrarilor si serviciilor prestate de terti etc.

Q_ad=Q_e -C_in

Valoarea adaugata neta (Q_and) este alt indicator ce oglindeste latura calitativa a activitatii de productie si comercializare, exprimand valoarea nou creata intr-o perioada determinata de timp. Cunoasterea marimii sale permite decizii cu privire la dimensionarea corecta a unor elemente ale valorii nou create , care sa imbine in mod optim interesele proprietarilor cu cele ale salariatilor.

In analiza acestor indicatori se va urmari nu numai modificarea absoluta sau procentuala a lor fata de baza de comparatie, ci si corelatiile existente intre indicatorii valorici mentionati sau intre perechi de indicatori, dintre care amintim:

- corelatia dintre cifra de afaceri si productia fabricata;

- corelatia dintre productia fabricata si productia exercitiului;

- corelatia dintre valoarea adaugata si productia exercitiului;

- corelatia dintre valoarea nou creata (valoarea adaugata neta) si valoarea adaugata bruta.

Corelatiile dintre toti indicatorii ca caracterizeaza activitatea de productie si comercializare se apreciaza pe baza indicilor de modificare ai indicatori mai sus mentionati. Situatia ideala ar fi daca:

100<I_Qe <I_Qm< I_Qf<I_Qad<I_Qadn

O astfel de situatie scoate in evidenta ca masurile intreprinse de echipa manageriala au urmarit:

- cresterea mai accentuata a productiei marfa fabricate in raport cu productia exercitiului prin scurtarea ciclurilor de fabricatie al produselor ori prin cresterea ponderii produselor cu un ciclu de fabricatie mai redus;

reducerea stocului de produse finite si semifabricate destinate pietei, ceea ce a avut drept consecinta o crestere mai accentuata a veniturilor din activitatea de baza;

- sporirea eficientei consumurilor intermediare de resurse de materii, materiale, combustibil etc., ceea ce s-a oglindit intr-o crestere mai rapida a valorii adaugate in general, a valorii nou create in special.

In urmarirea corelatiei dintre perechile de indicatori se vor utiliza raportul static (Rs) si raportul dinamic (Rd) dintre respectivele perechi de indicatori.

Raportul static pune in evidenta proportia dintre acesti indicatori la un moment dat: (baza de comparatie (Rs₀ ), programat (Rs_p ) sau efectiv (Rs₁). Astfel, daca se urmareste corelatia dintre valoarea adaugata si productia exercitiului, raportul stativ se va calcula pe baza relatiei:

Acest raport ia valori mai mici decat unu (Rs< 1). Situatia se apreciaza ca fiind pozitiva daca Rs₁ > Rs_p > Rs₀, intrucat demonstreaza o crestere a eficientei consumurilor intermediare atat fata de anul de baza, cat si fata de prevederile din programul de activitate al unitatii.

Daca Rs_o > Rs₁ > Rs_p , eficienta consumurilor intermediare a fost superioara anului de baza, dar nu a atins nivelul programat.

Raportul dinamic se stabileste ca raport intre indicii modificarii indicatorilor perechi si evidentiaza ritmurile de crestere a acestora. Se poate vorbi de:

- raportul dinamic programat (Rd_p ):

- raportul dinamic efectiv (Rd₁ ):

Raportul dinamic ia valori supraunitare sau subunitare, situatia considerandu-se pozitiva daca valorile sunt supraunitare si cu deosebire daca Rd₁ > Rd_p  >1. In acest caz ritmul de crestere a valorii adaugate nu numai ca a fost superior ritmului de crestere a productiei exercitiului, dar situatie efectiva a fost mai buna decat cea programata.

Analiza indicatorilor valorici ce caracterizeaza activitatea agentilor economici trebuie sa permita calcularea influentei anumitor factori asupra modificarii indicatorilor, in care scop se apeleaza la mai multe modele deterministe, unele din ele fiind specifice fiecarui indicator, altele general valabile pentru toti indicatorii.

Analiza cifrei de afaceri

In aprecierea cifrei de afaceri, pe langa modificarea absoluta si procentuala, se va urmari acest indicator si pe baza diagramei ABC. Aceasta diagrama va aborda doua aspecte:

- aportul beneficiarilor (clientilor) sau pietelor de desfacere la realizarea cifrei de afaceri;

- aportul sortimentelor de produse sau tipurilor de servicii la realizarea acestui indicator.

In figura 1.1., curba A atesta ca agentul economic comercializeaza produsele pe un numar redus de piete (numar mic de beneficiari), insa cea mai mare parte din productie este vanduta prin intermediul a 1-3 firme puternice ce asigura mai mult de 80% din cifra de afaceri. Curba B se intalneste la acei agenti economici care desfac produsele prin intermediul unui numar mediu de beneficiari (cca 20-30), din care mai putin de o treime asigura cca 50% din cifra de afaceri. Curba C atesta un numar relativ ridicat de beneficiari, jumatate din ei asigurand cel mult o treime din cifra de afaceri.

In interpretarea acestor curbe, ca si pentru variantele intermediare, trebuie tinut seama de faptul ca un numar relativ redus de beneficiari (piete de desfacere) implica o mai buna cooperare intre producator si beneficiar, o mai buna folosire a resurselor de munca din compartimentul de marketing-desfacere si o reducere a costurilor cu desfacerea marfurilor.

Ca aspect negativ semnalam faptul ca in situatia in care unul din partenerii ce detin pondere ridicata in cifra de afaceri va avea greutati sau va da faliment, atunci este mai greu de gasit noi piete de desfacere pentru un volum sporit de produse.

Document online: Economia Univers - subiectul pt examen Document online: Uniunea Europeana a shimbat diverse nume incepand cu anul 1958 - care sunt ele?

Fig .1.1. Curba ABC pentru structura pe beneficiari

Fig. 1.2 Curba ABC pentru structura pe produse

In variante C costurile cu activitatea de marketing-desfacere sunt ridicate, dar se reduce riscul daca unu sau mai multi clienti intampina greutati financiare sau dau faliment.

Varianta B a curbei imbina avantajele dar si dezavantajele celorlalte doua variante, respectiv A si C.

Figura 1.2 reda curba ABC intocmita in functie de structura produselor sau marfurilor vandute. Cazul A este caracteristic agentilor economici care in sfera de activitate au un numar redus de produse, maxim 4-5, din care 1-3 produse asigura peste 80% din cifra de afaceri. Cazul B il intalnim la agentii economici ce obtin si valorifica un numar mediu de produse (cca 20-30), din care o treime asigura maxim jumatate din cifra de afaceri. Cazul C atesta faptul ca agentul economic are in sfera de activitate un numar relativ ridicat de produse sau marfuri, jumatate din ele asigurand mai putin de o treime din cifra de afaceri.

Daca un numar relativ redus de produse detine ponderea majoritara in cifra de afaceri, este un avantaj pentru agentul economic, deoarece isi poate concentra eforturile in directia imbunatatirii calitatii acestor produse, marindu-si avantajele in fata firmelor concurente. Prezinta insa un mare dezavantaj si anume ca restructurarea in raport cu cerintele pietei este mai costisitoare, unitatea nu-si poate adapta activitatea din mers.

Unitatile economice situate in cazul C, desi isi permit o mai rapida adaptare la cerintele pietei si un efort mic la restructurare, isi disperseaza fortele si nu vor fi in pas cu ultimele noutati tehnice la toate produsele.

Cazul B imbina avantajele pentru A si C.

In analiza cifrei de afaceri se pot utiliza urmatoarele modele deterministe:

              (1)

             (2)

                               (3)

                  (4)

.                           (5)

.                (6)

in care:

Vpf reprezinta valoarea produselor finite si semifabricatelor livrate si receptionate;

Vle- valoarea lucrarilor executate pentru terti si receptionate;

Vs - venituri din prestari de servicii.

Qsi – valoarea produselor finite si semifabricatelor destinate pietei existente in unitate la inceputul perioadei;

Qm – valoarea produselor finite si semifabricatelor obtinute in cursul perioadei;

Qsf – valoarea produselor finite si semifabricatelor ramase in stoc la sfarsitul perioadei;

q - productia vanduta pe sortimente de produse;

p- pretul de valorificare pe unitatea de produs, denumit si pret de facturare fara TVA.

Q_m - productia marfa fabricata;

g - ponderea productiei vandute in productia marfa fabricata;

N - numarul mediu de personal;

Waf - productivitatea anuala a muncii calculata pe baza cifrei de afaceri.

Af - activele fixe;

gp - ponderea activelor fixe productive in total active fixe;

Efp - eficienta activelor fixe productive calculata prin raportarea productiei fabricate (Qm) la valoarea activelor fixe productive (Afp):

Primul model determinist pune in evidenta elementele structurale ale cifrei de afaceri, iar aportul acestora la cresterea sau reducerea absoluta a cifrei de afaceri este data de modificarea lor fata de baza de comparatie.

Structura cifrei de afaceri pe elementele componente evidentiaza specializarea agentilor economici intr-o anumita directie (productie, comerciala sau prestari de servicii). Daca se urmareste cresterea ponderii unei anumite activitati care furnizeaza cea mai mare parte din cifra de afaceri, agentul economic va inregistra o accentuare a specializarii. Daca deciziile tintesc diversificarea activitatilor, se reduce volumul activitatii de baza in favoarea celorlalte activitati.

Model doi are in vedere ca in centrul atentiei echipelor manageriale trebuie sa stea valorificarea produselor existente in stoc la inceput de perioada, producerea in concordanta cu cerintele pietei si reducerea stocului de produse si semifabricate ce urmeaza sa fie valorificate in perioada imediat urmatoare.

Al treilea model determinist este folosit in urmarirea cifrei de afaceri din activitatea de baza. Pot fi intalnite doua situatii:

♦ activitati cu o productie omogena;

♦ activitati cu productie neomogena.

In cazul activitatilor cu productie omogena, asupra cifrei de afaceri exercita actiune directa urmatorii factori:

productia totala exprimata in unitati naturale (Qt):

structura pe sortimente de produse(g):

pretului de valorificare a produselor(p):

Productia totala este limitata de cererea pietei sau de capacitatea de productie. De asemenea structura pe sortimente de produse este stabilita de piata.

Pentru cresterea cifrei de afaceri trebuie luate masuri de imbunatatire a calitatii produselor si serviciilor si de valorificare a lor pe cele mai avantajoase piete.

In cazul activitatilor neomogene se poate stabili influenta directa a urmatorilor factori:

productia fizica livrata pe sortimente de produse:

pretul de valorificare a produselor:

Modelul patru explica modificarea cifrei de afaceri prin actiunea directa a urmatorilor factori:

productia marfa fabricata:

ponderea productiei vandute in productia fabrica:

Este reliefata necesitatea cresterii productiei fabricate in concordanta cu cerintele pietei si reducerea stocurilor de produse finite.

Modelul cinci determinist explica actiunea directa a consumului de munca si a eficientei muncii asupra cifrei de afaceri:

influenta numarului mediu de salariati (personal):

influenta productivitatii anuale stabilite pe baza cifrei de afaceri:

In conditiile in care un agent economic produce in concordanta cu cerintele pietei, comenzile suplimentare ale pietei vor determina angajari suplimentare de forta de munca si vor conduce la cresterea cifrei de afaceri.

Paralel cu angajarea suplimentara de personal se impun masuri de intarire a disciplinei in munca si de modernizare a proceselor de munca, laturi care se vor reflecta intr-o productivitate a muncii sporita.

Ultimul model utilizat in analiza cifrei de afaceri face legatura intre activele fixe de care dispune un agent economic, compozitia tehnologica a acestora, eficienta utilizarii activelor fixe productive si ponderea productiei vanduta in productia fabricata, pe de o parte, si cifra de afaceri pe de alta parte.

Conform acestui model determinist, schimbarile in cifra de afaceri se explica prin actiunea urmatorilor factori:

valoarea activelor fixe

compozitia tehnologica a activelor fixe

eficienta activelor fixe productive apreciata pe baza productiei fabricate la o unitate monetara active fixe productive

ponderea cifrei de afaceri in productia fabricata

In unitatile economice se vor lua decizii care sa determine nu numai sporirea activelor fixe, ci si imbunatatirea compozitiei tehnologice a activelor fixe si cresterea eficientei activelor fixe productive printr-o mai buna utilizare extensiva si intensiva a mijloacelor fixe.

In analiza cifrei de afaceri intereseaza si nivelul critic al acestui indicator, adica acel nivel care sa conduca la punctul de echilibru dintre venituri si cheltuieli. Cifra de afaceri pentru pragul de rentabilitate se calculeaza pe baza relatiei:

in care:

Afc reprezinta cifra de afaceri minima ce asigura echilibru intre veniturile si cheltuielile agentului economic;

Chf - costurile relativ fixe(amortizarea activelor fixe si costurile indirecte de conducere si administratie);

Cv/1000 - costurile fixe la 1000 unitati monetare cifra de afaceri, dar care sunt variabile in raport de marimea cifrei de afaceri.

Daca un agent economic produce si obtine o valoare a cifrei de afaceri situata sub pragul critic, el va incheia exercitiul financiar cu pierderi, mentinerea acestei situatii mai multe exercitii financiare conducand la falimentul firmei.

In diagnosticarea activitatii agentilor economici prin intermediul cifrei de afaceri se pot utiliza modele agregat, asa cum este urmatorul:

Prin intermediul acestui model agregat se poate evidentia actiunea urmatorilor factori asupra cifrei de afaceri: numarul mediu de personal (N), inzestrarea tehnica a muncii (Af/N), structura tehnologica a activelor fixe (Afp/Af), productia marfa fabricata ce revine la o unitate monetara active fixe productive (Qm/Afp) si ponderea cifrei de afaceri in productia marfa fabricata exprimata valoric (Qaf/Qm).

Analiza valorii adaugate

Urmarirea atenta a indicatorului valoare adaugata, denumit si valoare adaugata bruta, este impusa de urmatoarele considerate:

- arata eficienta consumurilor intermediare;

- constituie baza de impozitare pentru agentii economici;

- este indicator esential pentru constituirea indicatorilor sintetici la nivel macroeconomic (produsul intern brut, venitul national).

Analiza valorii adaugate se poate efectua utilizand urmatoarele modele deterministe:

Qad=Qex-Chm (1)

Qad=Qadn+A (2)

Qad=aQadi (3)

         (4)

Qad=Chs+Chps+It+Cfc+A+Pb+TVA

Qad=aq(p-cm)=aQ(p-cm) (6)

                            (7)

In relatiile de mai sus simbolurile prezinta urmatoarea semnificatie:

Qad reprezinta valoarea adaugata;

Qex - productia exercitiului;

Chm - costurile intermediare;

Qadn - valoarea nou creata;

A - amortizarea anuala a activelor fixe;

Qadi - valoarea adaugata obtinuta pe subunitati componente sau tipuri de activitati;

gm - ponderea costurilor intermediare in productia exercitiului;

Chs - costurile cu salariile;

Chps - costurile cu protectia sociala(CAS plus fondul la somaj);

It – impozit si taxe (altele decat T.V.A si impozitul pe profit);

Cfc - costurile financiare;

Pb - profitul brut;

TVA - taxa pe valoarea adaugata;

q - productia fizica pe sortimente;

p - pretul de valorificare a produselor;

cm - costurile intermediare pe unitatea de produs;

Ut - unitatile totale de productie (suprafata, numar de sonde, numar de animale etc.) atrase in circuitul economic;

gu – structura unitatilor de productie pe categorii.

Primul model determinist pune in evidenta influenta productiei exercitiului si a consumurilor intermediare cunoscute sub numele de costuri cu materii prime si materiale de baza si auxiliare, combustibil, energie, apa, servicii prestate de terti etc. asupra valorii adaugate.

Un agent economic poate inregistra o crestere a valorii adaugate intr-una din urmatoarele situatii:

cu acelasi volum de costuri materiale se obtine, printr-o valorificare superioara a resurselor de productie, mai multa productie marfa fabricata si implicit o valoare sporita a productiei exercitiului;

crese consumul valoric de materii, materiale, combustibil etc., dar concomitent sporeste si productia exercitiului cu o suma mai mare;

volumul programat al productiei exercitiului se realizeaza cu un volum mai mic de materii, materiale, combustibil, energie etc.;

scad consumurile intermediare afectand si volumul productiei, dar reducerea costurilor intermediare este mai accentuata fata de reducerea cifrei de afaceri.

Modelul doi evidentiaza cele doua elemente componente ale valorii adaugate, anume valoarea nou creata, denumita si valoare adaugata neta sau productie neta (Qadn) si amortizarea anuala a activelor fixe (A). Acest model reliefeaza influenta sistemelor de amortizare asupra valorii adaugate. Cresterea valorii adaugate trebuie sa aiba loc in primul rand pe seama valorii nou create.

Cel de al treilea model permite localizarea actiunii factorilor, Qadi reprezentand valoarea adaugata obtinuta intr-o anumita subunitate componenta a unui agent economic (sectie, fabrica, magazin intr-o societate ce se ocupa cu desfacerea produselor, ferme in cadrul societatilor comerciale agricole, santiere in cazul unitatilor de constructii etc.)

Aportul unei subunitati componente la modificarea procentuala a valorii adaugate la nivel de agent economic se stabileste pe baza uneia din relatiile:

sau

unde:

reprezinta aportul subunitatii la cresterea sau reducerea procentuala a valorii adaugate la nivelul agentului economic;

DQadi - modificarea valorii adaugate la nivelul unei subunitati componente;

gi - ponderea in baza de comparatie pe care o detine o subunitate componenta in valoarea adaugata la nivelul agentului economic;

IQadi - indicele modificarii valorii adaugate in subunitatea economica analizata.

Analiza valorii adaugate va fi adancita prin utilizarea celorlalte modele deterministe, in primul rand la subunitatile ce detin o pondere ridicata in valoarea adaugata inregistrata la nivelul agentului economic, sau in care s-a constatat cea mai mare reducere procentuala a valorii adaugate.

Modelul patru pune in evidenta influenta productiei exercitiului si a eficientei consumurilor intermediare asupra valorii adaugate:

influenta productiei exercitiului:

influenta eficientei consumurilor intermediare

Acest model scoate in relief necesitatea valorificarii resurselor materiale de productie printr-o prelucrarea superioara, mai ales daca se tine seama de faptul ca ele prezinta un caracter mai mult sau mai putin limitat, fiind epuizabile intr-o perioada mai apropiata sau mai indepartata de timp.

Modelul cinci este de tip structural, punand in evidenta aportul elementelor componente ale valorii adaugate, precum si proportia dintre ele. Acest model trebuie avut in vedere indeosebi la negocierea salariilor sau la adoptarea unui anumit sistem de amortizare a activelor fixe (uniform, accelerat sau incetinit).

Penultimul model explica modificarea valorii adaugate prin actiunea directa a urmatorilor factori:

productia totala:

unde IQ reprezinta indicele modificarii productiei totale stabilit pe baza relatiei:

structura pe sortimente de produse:

pretul de valorificare pe unitatea de produs:

costurile intermediare ce revin pe unitatea de produs

Se desprinde faptul ca pentru sporirea valorii adaugate se va modifica structura in favoarea produselor cu cea mai ridicata valoare adaugata pe unitatea de produs, deci care se valorifica la preturi superioare si pentru producerea carora sunt antrenate mai putine consumuri intermediare, sau pentru fabricarea carora nu se apeleaza la materii prime si materiale scumpe. Acest lucru trebuie sa se faca totusi in concordanta cu cerintele pietei si fara sa fie afectata calitatea produselor sau serviciilor.

Ultimul model determinist poate fi utilizat in cazul agentilor economici din agriculturi, silvicultura, extractia petrolului si gazelor naturale etc. si explica modificarea valorii adaugate prin actiunea directa a urmatorilor factori:

numarul total de unitati de productie atras in circuitul economic:

unde IUt reprezinta indicele modificarii numarului total de unitati de productie atras in circuitul economic.

structura unitatilor de productie pe categorii:

randamentul pe unitatea de productie:

pretul de valorificare a produselor obtinute:

costurile intermediare pe unitatea de produs:

In relatiile de mai sus Ui reprezinta unitatile de productie pe categorii (suprafata pe culturi, numarul de animale pe specii si categorii, numarul de sonde pe tehnologii de exploatare a titeiului etc.).

Modelul pune in evidenta necesitatea cultivarii intregii suprafete agricole si a practicarii culturilor care aduc cea mai mare valoare adaugata la unitatea de suprafata.