Chiar daca modul de definire a notiunii de magazin universal variaza de la o tara la alta, principalele trasaturi formulate initial de A Boucicant, fondatorul recunoscut al marilor magazine franceze acum mai bine de 100 de ani, si-au pastrat valabilitatea:

accesul liber in magazin;

o larga posibilitate de alegere a produselor;

pretul articolelor fixat si marcat pe fiecare produs;

utilizarea sistematica a reclamei;

dezvoltarea unei game extinse de servicii comerciale;

practicarea unei politici de preturi;

amenajarea magazinului pentru a crea imaginea de “spectacol”.

Potrivit definitiei Asociatiei Internationale a Marilor Magazine, marele magazin este sinonimul magazinului universal, respectiv o unitate comerciala cu amanuntul caracterizata prin:

dimensiunea minima a suprafetei comerciale de 2500 mp;

numarul minim de 5 raioane de vanzare a unor grupe diferite de marfuri, care sa cuprinda in mod obligatoriu articolul “imbracaminte”;

efectivul personalului de peste 175 lucratori;

desfacerea anuala a marfurilor mai mare de 7,5 mil. franci.

In Franta exista inca doua alte definitii pentru caracterizarea magazinului universal.

Dupa Institutul National de Statistica si Studii Economice (INSEE), magazinul universal este un ansamblu de vanzare, avand cel putin 10 raioane specializate, cu vanzatori specializati si oferind un asortiment foarte diversificat (200-300 mii referinte).

Comitetul General de Organizare a Comertului defineste magazinul universal ca fiind “un magazin de vanzare cu amanuntul”, care ofera clientelei sale, in acelasi local sau in localuri alaturate, diverse categorii de marfuri, grupate in raioane cu un asortiment suficient de complet pentru ca fiecare raion sa constituie un magazin specializat.

In practica, magazinele universale din Franta se caracterizeaza alaturi de criteriile amintite, si prin: amplasarea lor in centrul orasului sau in mari centre comerciale; constructia pe mai multe niveluri; o rotatie a stocurilor de marfuri nealimentare de 4 ori pe an.

Magazinele universale japoneze sunt considerate ca fiind printre cele mai mari din lume. In opinia consumatorului japonez, magazinul universal inseamna in primul rand:

Lucrare: Caracteristicile formarii si dezvoltarii pietei de capital a Romaniei Lucrare: Functiunile intreprinderilor: indicatorilor economici, al executarii si controlului indeplinirii

moda;

sortiment bogat si preturi moderate;

in structura vanzatorilor predomina articole de incaltaminte (48%).

In SUA potrivit definitiei Departamentului Comertului - magazinul universal este o unitate cu amanuntul cu un volum anual de vanzari de peste 5 mil. $, incadrata cu cel putin 25 angajati, avand ca obiect vanzarea unei game de articole de imbracaminte pentru intreaga familie si articole de tesaturi.

Un magazin care inregistreaza un volum de vanzari anuale de marfuri mai mic de 5 mil. dolari sau in care vanzarile uneia din grupele de marfuri amintite reprezinta peste 80% din cifra de afaceri globala nu este inclus in categoria magazinelor universale.

In tarile vest-europene, marile magazine universale sunt diferentiate intre ele din punctul de vedere atat al categoriilor de consumatori carora li se adreseaza, cat si al volumului vanzarilor de marfuri. Astfel, se disting – dupa nivelul preturilor practicate – “magazine de lux”, “magazine medii” si “magazine populare”, iar in functie de volumul desfacerilor realizate, magazinele universale sunt: magazine mari, medii si mici.

Sintetizand, se pot retine urmatoarele elemente ale politicii comerciale a magazinelor universale: accesibilitatea; talia si asortimentul; pretul; serviciile; informarea consumatorului si publicitatea; motivatia personalului direct legata de competenta sa; implantarea raioanelor de vanzare; animatia magazinului.

De-a lungul anilor, inovatiile in domeniul distributiei s-au concretizat in declinul unuia sau mai multora din aceste elemente, in ultimii ani dezvoltandu-se intr-o serie de tari, tipodimensiuni noi de magazine universale avand ca principale caracteristici:

multilocalizarea prin deschiderea de sucursale (lanturi de magazine);

largimea asortimentului si pretul necesare pentru a crea magazinul;

implantarea raioanelor si amenajarea magazinelor prin promovarea autoservirii;

animatia magazinului.

Astazi, magazinele universale, pentru a lupta contra marilor suprafete in autoservire (hipermagazine, supermagazine), se prevaleaza de politici comerciale fondate pe comercializarea produselor de inalta tinuta si preturi ridicate incercand sa mentina un service de calitate.

Declinul marilor magazine se accelereaza in favoarea altor forme mai moderne de comert si a fenomenului de dezvoltare a micilor magazine specializate.

Aceasta tendinta o parcurg mai ales marile magazine de provincie;  magazinele din marile aglomeratii urbane se mentin, in special, prin forta lor de atractie extrateritoriala (mai ales pe seama turismului).

MAGAZINUL POPULAR

Este unitatea comerciala cu amanuntul prin care se vinde o gama relativ limitata de produse destinate satisfacerii nevoilor curente (cca. 7000 de referinte), incluzand marfuri de rotatie rapida, asa zisele articole populare.

Strategia legata de nivelul preturilor a fost decisiva in reusita magazinelor populare.

Astfel de magazine au aparut pentru prima data in 1873 in SUA, in 1909 in Anglia si 1927 in Germania si Franta. Explozia magazinelor denumite “cu pret mic” s-a concretizat in aparitia sucursalismului. Caracteristicile magazinelor populare sunt:

o suprafata de vanzare medie de cca. 1000 mp;

o gama de preturi joase, cu o viteza de rotatie rapida a stocurilor;

o gama de servicii redusa;

un asortiment concentrat si putin profund de produse curente alimentare si nealimentare;

crearea de marci numite ale distribuitorilor, de exemplu in Franta: Forza (alimentare).Numarul de magazine populare se afla in recul in Franta, fie prin inchiderea lor, fie prin transformarea lor in supermagazine.

In SUA, dupa declinul magazinelor cu preturi unice, are loc emergenta magazinelor discount, incepand cu prima jumatate a secolului al XX-lea bazate pe :

preturi joase pe toata perioada anului si o rapida rotatie a stocurilor;

localizare in zonele periferice ale oraselor;

ambianta sumara a magazinului;

absenta service-ului.

Incepand cu 1960 s-a imbunatatit tinuta acestor magazine, promovandu-se magazinele discount-promotionale (inclusiv prin promovarea serviciilor).