Concurenta – concept, functii, instrumente, tipuri

CONCURENTA

In cadrul economiei moderne, procurarea bunurilor si serviciilor se realizeaza prin intermediul actelor de vanzare-cumparare care se deruleaza in mod organizat in cadrul pietei.   Piata reprezinta o categorie economica de o complexitate deosebita, definita ca ansamblul relatiilor economice stabilite intre indivizi, care se desfasoara intr-un anumit spatiu economic si in cadrul carora are loc confruntarea dintre cerere si oferta, formarea preturilor si efectuarea tranzactiilor cu marfuri si servicii.

Concurenta este o conditie fundamentala a economiei de piata ce se refera, in general, la relatiile dintre agentii economici care participa pe piata pentru a-si realiza propriile interese. In literatura de specialitate, concurenta este definita, in general, ca reprezentand confruntarea deschisa, rivalitatea sau cooperarea dintre agentii economici vanzatori-ofertanti, ca rezultat al comportamentului lor specific interesat de atragere a consumatorilor, in vederea asigurarii unor profituri ridicate si sigure.

Avantajele mecanismului concurential sunt dictate de functiile pe care concurenta le indeplineste in orice economie de piata:

- stimuleaza progresul economico-social prin selectia pe care o efectueaza in cadrul participantilor la viata economica, favorizandu-i pe cei puternici si abili si eliminandu-i pe cei slabi care nu au abilitatea necesara adaptarii la cerinte noi;

determina reducerea preturilor de vanzare in paralel cu diminuarea costurilor si chiar diferentierea si diversificarea ofertei, prin intermediul presiunii pe care o exercita asupra producatorilor in sensul satisfacerii la un nivel cat mai ridicat a exigentelor consumatorilor;

3. - permite cumparatorului sa gaseasca furnizorul cu marfa cea mai buna si mai ieftina si ii stimuleaza sau constrange pe producatori sa gaseasca solutii pentru largirea pietei. Calitatea constituie un element important de competitie intre agentii economici, avand un rol deosebit in impunerea bunurilor pe piata si atragerea cumparatorilor;

4. - mediul concurential impartial alimenteaza optimismul agentilor economici stimulandu-i pe acestia sa identifice noi modalitati de sporire a eficientei activitatilor desfasurate, de maximizare a profiturilor, dar si de satisfacere mai deplina a nevoilor de consum;

5. - concurenta regleaza piata prin mecanismul preturilor, orientand fluxurile de factori de productie si initiativa privata spre acele ramuri si sectoare ale economiei care produc utilitati recunoscute social.

In toate statele lumii actioneaza reglementari juridice cu privire la modalitatea de desfasurare a concurentei, masurile punitive aplicabile celor care incalca aceste norme, precum si organismele abilitate sa le aplice. In lipsa unor asemenea reglementari si supravegheri, concurenta poate exercita efecte distructive in sensul ca o serie de agenti economici, in stradania lor de a castiga lupta de supravietuire cu orice pret, procedeaza la deteriorarea calitatii produselor, poluarea mediului inconjurator, risipirea resurselor, concentrarea exagerata a fortei economice si intreprinderea unor actiuni care ii defavorizeaza pe consumatori etc.

Desi au evoluat si s-au diversificat odata cu piata si dezvoltarea mecanismului concurential, instrumentele luptei de concurenta pot fi delimitate in doua mari categorii: economice si extraeconomice. Dintre instrumentele economice se mentioneaza: reducerea costurilor bunurilor sub cele ale concurentilor, diminuarea preturilor de vanzare, imbunatatirea calitatii, reinnoirea sortimentelor, publicitatea, acordarea de facilitati clientilor etc. Cele mai frecvente intalnite instrumente extraeconomice sunt: furtul de informatii privind activitatea concurentilor, raspandirea de informatii false despre concurenti, atragerea pe cai necinstite a unor surse de sponsorizare si, unele cazuri care eludeaza legea: coruptia, somajul, boicotul sau chiar violenta deschisa.

In raport cu instrumentele folosite in lupta concurentiala, aceasta a fost departajata in loiala si neloiala. Concurenta loiala presupune utilizarea nediscriminatorie de catre agentii economici ofertanti a unora dintre instrumentele amintite, in conditiile accesului liber pe piata si ale respectarii legalitatii. Concurenta neloiala consta in utilizarea unor mijloace nelegale, de natura extraeconomica pentru cucerirea si consolidarea pozitiilor detinute pe anumite piete, sau in practici discriminatorii de acordare a anumitor stimulente unor categorii speciale de consumatori etc. Legislatia tarilor cu economie de piata prevede masuri stricte pentru descurajarea si chiar eliminarea celor mai multe dintre actele de concurenta neloiala.

In functie de numarul de vanzatori si cumparatori existenti pe piata, puterea economica a acestora si alte conditii (diferentierea bunurilor tranzactionate, libertatea accesului si iesirii de pe piata, transparenta pietei s.a.), distingem concurenta perfecta si concurenta imperfecta. Manifestarea celor doua tipuri de concurenta determina si existenta pietelor specifice, respectiv piata cu concurenta perfecta si piata cu concurenta imperfecta.

Concurenta perfecta sau pura presupune instituirea unor asemenea raporturi de piata in cadrul carora, pe de o parte, toti vanzatorii (producatorii) sunt in masura sa-si vanda integral produsele fabricate la pretul al pietei pe care, individual sau colectiv, nu sunt capabili sa-l influenteze, iar pe de alta parte, cumparatorii pot achizitiona bunurile si cantitatile de care au nevoie la acelasi pret al pietei, pe care, de asemenea nu il pot modifica dupa vointa lor.

Existenta pietei cu concurenta perfecta se fundamenteaza pe urmatoarele ipoteze:

- atomicitatea participantilor la tranzactii, caracterizata prin existenta unui mare numar de agenti economici vanzatori si cumparatori, de putere concurentiala aproximativ egala, fara a avea posibilitatea de a influenta in vreun fel cantitatile oferite sau cerute ori nivelul preturilor;

- omogenitatea bunurilor, asigurata prin producerea acelorasi bunuri de catre toti producatorii, cu caracteristici si utilizari absolut identice, astfel incat alegerea vanzatorului de la care se efectueaza aprovizionarea este indiferenta pentru cumparatori;

Lucrare: Caracteristicile formarii si dezvoltarii pietei de capital a Romaniei Lucrare: Functiunile intreprinderilor: indicatorilor economici, al executarii si controlului indeplinirii

- intrarea si iesirea de pe o anumita piata sunt libere, adica nu exista bariere juridice, institutionale sau de alta natura care sa restrictioneze fie accesul unor producatori, fie parasirea pietei de catre altii, singurele argumente care fundamenteaza asemenea decizii fiind cele specifice economiei de piata, respectiv rentabilitatea activitatilor desfasurate;

- transparenta perfecta a pietei, ceea ce presupune ca toti agentii economici primesc, in egala masura, aceleasi informatii cu privire la natura produselor tranzactionate, calitatea acestora, nivelul cererii si al ofertei, preturile practicate etc.;

- perfecta mobilitate a factorilor de productie, acestia fiind orientati spre destinatiile cele mai eficiente de utilizare.

Evident, aceste conditii sunt atat de exigente incat nici o piata reala nu le poate indeplini. Desi piata cu concurenta perfecta nu exista ca atare in realitatea economica, studierea acesteia ca model teoretic de analiza a mecanismului concurential „ideal” este extrem de utila tocmai pentru explicarea comportamentului agentilor economici in conditiile concrete, reale, ale pietelor cu concurenta imperfecta.

Intr-o ramura (industrie) exista concurenta imperfecta daca agentii economici – vanzatori si cumparatori – sunt in masura sa influenteze in mod unilateral raportul dintre cererea si oferta de bunuri, dar mai ales nivelul si dinamica preturilor, in intentia de a-si realiza propriile obiective.

Acest  tip de concurenta poate sa imbrace in realitatea economica diferite forme, diferentiate intre ele in raport cu numarul, dimensiunea si forta economica a participantilor, gradul de control asupra preturilor, accesibilitatea intrarii in ramura, diferentierea produselor etc. Principalele caracteristici ale acestora, analizate comparativ cu modelul teoretic al concurentei perfecte se prezinta in tabelul urmator:

Tipuri de concurenta si structuri de piata ale economiilor contemporane dezvoltate

Iancu Aurel, Tratat de economie, vol. 3, Editura Expert, Bucuresti, 1992, p. 186-187

Piata cu concurenta monopolistica conserva caracteristicile pietei cu concurenta perfecta, cu exceptia omogenitatii bunurilor. Oferta provine de la un numar foarte mare de agenti cu putere economica redusa, dar acestia produc bunuri diferentiate, cu elemente de originalitate sau specificitate in cadrul unei gupe date. Aceasta oferta se confrunta cu cererea unui mare numar de cumparatori, dispunand la randul lor de o putere economica redusa, dar vanzatorii au posibilitatea, in limita diferentierilor oferite, sa influenteze pretul, si in anumite situatii, chiar cantitatea de bunuri comercializate.

Oligopolul reprezinta structura de piata cea mai frecvent intalnita in statele dezvoltate. Acesta desemneaza acea forma a concurentei imperfecte, caracterizata prin existenta unui numar mic de firme ofertante ale unor produse similare (oligopolul omogen) sau diferentiate (oligopolul neomogen) care, datorita ponderii insemnate detinute in oferta totala reusesc sa influenteze formarea preturilor si cantitatile de produse oferite. Principala trasatura care separa fundamental aceasta structura de piata de alte forme ale concurentei imperfecte este interdependenta firmelor din ramura.

Monopolul este structura de piata caracterizata prin existenta unui singur producator (vanzator) care furnizeaza intreaga productie a unui bun (ce nu poate fi substituit rapid si in masura mare) si a unui numar mare de cumparatori. Fata de concurenta perfecta, monopolul se afla la extrema opusa, firma aflata in aceasta situatie de piata avand posibilitatea de a stabili atat pretul, cat si cantitatea de bunuri care urmeaza sa fie produse si comercializate. In general insa, existenta monopolului nu se confunda cu dominatia absoluta asupra pietei, pe de o parte pentru ca, pe termen lung, nici o firma nu este la adapost de concurenta interna sau externa, iar pe de alta parte pentru ca firma de monopol nu iese de sub incidenta legii cererii (in baza careia cererea pietei pentru un bun se afla in relatie inversa cu pretul).

Exista insa si posibilitatea influentarii pietei de catre cumparatori, in situatiile in care vanzatorii sunt numerosi si exista doar cativa purtatori ai cererii, caz in care structura de piata care ia nastere este denumita oligopson, sau chiar unul singur consumator, in situatia de monopson. In ambele situatii, cumparatorii pot sa controleze, in anumite limite, nivelul preturilor, deoarece reprezinta un segment important al cererii (sau chiar intreaga cerere) pe pietele respective.