ANALIZA CHELTUIELILOR SI COSTURILOR DE PRODUCTIE - tipologia costurilor de productie si clasificare lor

ANALIZA CHELTUIELILOR SI COSTURILOR  DE PRODUCTIE

Cele doua categorii economice, cheltuiala si cost, desi nu sunt sinonime se confunda intre ele mai ales in practica, cu toate ca au continut diferit. Din pacate sunt create confuzii chiar in unele publicatii de specialitate.

Cheltuielile desemneaza, in expresie monetara, raporturi patrimoniale cu privire la cumpararea si utilizarea resurselor economice in cadrul activitatilor desfasurate de o unitate patrimoniala. Tot cheltuiala este si suma de bani pe care o plateste un agent economic pentru  achitarea obligatiilor fata de bugetul statului, bugetele locale sau fata de terte persoane, obligatii izvorate din legislatia in vigoare sau stabilite in urma unor hotarari judecatoresti.

Costurile de productie sunt categoria economica ce exprima in unitati monetare (valorice) consumul de factori pentru obtinerea si vanzarea de bunuri materiale si servicii, respectiv contravaloarea materiilor prime, materialelor de baza si auxiliare, combustibilului, energiei, uzurii mijloacelor fixe, consumului de munca vie, chiriilor, intretinerii, lucrarilor si serviciilor prestate de terti etc. suportate de catre agentii economici. Costul reflecta efortul agentilor economici pentru producerea si desfacerea de bunuri ori pentru prestarea de servicii, pentru executarea e lucrari.

O parte din factorii de productie sunt procurati din afara agentului economic, acesta platind contravaloarea lor. Alti factori apartin producatorilor care dispun de folosirea lor, antrenandu-i in procesul de productie in vederea obtinerii unui anumit volum de produse, pentru prestarea unor servicii sau executarea unor lucrari, ori pentru atingerea unor parametrii de calitate a produselor , lucrarilor sau serviciilor.

Abordarea relatiei dintre cheltuiala si costul de productie trebuie sa tina seama ca nu toate resursele procurate din afara unitatii vor fi si introduse in procesul de productie in intervalul de timp in care sa facut achizitionarea lor.

De asemenea, in productie pot fi introduse si resurse de productie a caror valoare a fost achitata in exercitiile financiare precedente, sau pentru care nu se face plata, intrucat ele apartin proprietarului care este si producator.

Avand in vedere diferentele in continut economic a celor doua categorii, pe o anumita perioada de timp (de obicei an calendaristic sau exercitiu financiar) intre costuri(C) si cheltuieli (Ch) se poate scrie urmatoarea relatie:

C < > Ch

Daca o parte din resursele procurate din afara agentului economic vor ramane in stoc la sfarsit de perioada si prin urmare valoarea stocurilor finale va fi mai mare decat valoarea stocurilor de la inceputul perioadei, costurile de productie vor fi inferioare cheltuielilor. Acest lucru demonstreaza imobilizari de resurse financiare.

Cand agentul economic nu dispune de resurse proprii si isi procura din afara intregul volum de factori de productie si il da integral in consum, atunci costurile de productie vor fi egale cu cheltuielile.

In situatia in care o unitate economica, intr-un exercitiu financiar se aprovizioneaza cu un volum mai mic de factori de productie, dar sporeste consumul pe seama stocurilor existente la inceputul perioadei, valoarea stocurilor de la sfarsit de perioada fiind inferioara valorii stocurilor de la inceput de perioada, sau daca utilizeaza in procesul de productie resurse proprii, costurile de productie vor fi superioare cheltuielilor.

De subliniat ca suprapunerea celor doua categorii poate crea confuzii in aprecierea rezultatelor financiare inregistrate intr-un exercitiu financiar sau pe un interval de timp determinat. Acest lucru genereaza concluzii eronate cu privire la nivelul de eficienta economica sau la viabilitatea agentilor economici.

Tipologia costurilor de productie si clasificare lor

In teorie , dar si in practica, se intalnesc mai multe Categorii (tipuri) de costuri:

Costuri totale la nivelul agentului economic ce cuprind intregul consum de factori de productie, exprimat in unitati monetare, intr-un exercitiu financiar sau an calendaristic (Ct);

Costuri totale pe produs ce exprima valoarea consumului de factori pentru obtinerea unui anumit produs (Cp);

Costul pe unitatea de produs ce exprima consumul de factori in vederea obtinerii unei unitati de produs: tona, bucata, m², gigacalorie, Kw, m³ etc.(c);

Costul pe unitatea de productie, categorie intalnita cu deosebire in agricultura si silvicultura (cost pe ha, pe un animal), dar si in exploatarea petrolului sau gazelor naturale (cost pe o sonda)  si care reflecta contravaloarea consumului de resurse pentru punerea in exploatare a unei unitati de productie (c/u);

Costuri directe care reflecta consumurile ce pot fi localizate pe produse (Cd);

Costuri indirecte ce pot fi comune sau generale si se refera la consumurile de resurse pentru crearea cadrului de desfasurare a activitatii la nivelul agentului economic sau pe subunitati componente (Ci);

Costurile marginale ce sunt expresia valorica a consumului suplimentar de factori de productie, denumit si consum marginal (Cm);

Costul pe unitatea de produs marginal, denumit si costul sporului de productie, care exprima contravaloarea consumului de resurse pentru realizarea unei unitati din productia marginala (cm).

Costul marginal pe unitatea de produs care reflecta contravaloarea consumului marginal de resurse pe unitatea de produs in vederea imbunatatirii calitatii produsului, lucrarii sau serviciului (cm/u)

Costuri fixe sau constante ce pun in evidenta consumul de resurse ce nu se modifica in raport cu volumul activitatii, avand un nivel relativ constant intr-o unitate economica de o anumita dimensiune, cu o structura organizatorica si care dispune de o anumita baza tehnica (Cf).

Costuri variabile (Cv) ce reflecta consumurile ce se modifica in functie de volumul activitatii desfasurate de un agent economic. Ele pot varia strict proportional cu volumul activitatii, sau non strict proportional, fiind progresive sau degresive.

Document online: Economia Univers - subiectul pt examen Document online: Uniunea Europeana a shimbat diverse nume incepand cu anul 1958 - care sunt ele?

Cost mediu pe unitatea de produs, categorie ce reflecta consumul mediu de factori pentru obtinerea unei unitati de produs. Se intalneste in cazul agentilor economici ce obtin unul si acelasi produs in doua sau mai multe subunitati cu autonomie gestionara .

Costul de productie care reflecta consumul de factori pentru obtinerea produselor (cp).

Costuri de desfacere care pun in evidenti consumul de factori pentru comercializarea produselor obtinute (cd).

Intre categoriile de costuri enumerate anterior se pot scrie urmatoarele relatii de legatura:

Ct =Cf + Cv

unde:

q reprezinta volumul productiei dintr-un anumit produs;

Ct¹ - costurile totale in perioada sau varianta tehnologica studiata;

Ct⁰ - costuri totale in baza de comparatie;

cv - costuri constante pe unitatea de produs ce conduc la costuri totale variabile in raport cu volumul productiei.

Gruparea cheltuielilor si costurilor se poate face dupa mai multe criterii:

a. Dupa natura lor:

cheltuieli de exploatare;

cheltuieli financiare;

cheltuieli exceptionale

Cheltuielile de exploatare oglindesc consumurile si platile banesti care sunt determinate de operatiunile ce decurg din obiectul de activitate al unitatii.

Cheltuielile financiare reflecta diminuarile din patrimoniul unitatii care au la baza tranzactii banesti efectuate de intreprindere. Unele din aceste cheltuieli isi au originea  in operatiuni colaterale activitatii de exploatare, asa cum este cazul pierderilor legate de participatii sau contravaloarea titlurilor de plasament cedate, altele sunt legate de activitatea de productie si distribuire, asa cum este cazul diferentelor nefavorabile de curs la creantele si obligatiile in devize etc.

Cheltuielile exceptionale sunt formate din plati si diminuari patrimoniale de imobilizari aparute in urma unor operatiuni exceptionale.

b. Dupa omogenitatea continutului sau

cheltuieli simple;

cheltuieli complexe.

Cheltuielile simple sunt acele cheltuieli care au un continut omogen, fiind formate pe seama unui singur fel de mijloace consumate sau plati efectuate.

Cheltuielile complexe sunt acela care au in componenta lor mai multe cheltuieli monoelementare.

c. In functie de posibilitatea individualizarii pe produse:

costuri directe;

costuri indirecte.

Proportia dintre cele doua grupe de costuri trebuie bine dimensionata, in caz contrar determina o crestere nejustificata a costului pe unitatea de produs si influenteaza nefavorabil rezultatele financiare.

d. Dupa modul de repartizare pe produse:

costuri directe;

costuri repartizabile.

Costurile directe se refera la consumurile ce pot fi identificate pe produse (salarii directe, materii prime si materiale directe etc.).

Costurile repartizabile se colecteaza separat si se repartizeaza pe produse pe baza unor criterii sau chei de repartizare (costurile cu intretinerea si functionarea utilajelor). Alegerea criteriilor de repartizare trebuie facuta de asa natura, incat sa nu permita transferul de costuri intre produse si sa oglindeasca consumul de factori pentru obtinerea fiecarui produs.

e. Dupa importanta lor in procesul de productie:

costuri (cheltuieli) de baza;

costuri (cheltuieli)de regie

Costurile de baza sunt ocazionate de efectuarea operatiunilor tehnologice si se mai numesc si costuri tehnologice.

Costurile de regie ce vizeaza consumurile de valori determinate de organizarea, administrarea si conducerea activitatii.

f. Dupa natura factorilor de productie consumati:

costuri cu munca vie;

costuri materiale de productie.

Costurile cu munca vie, denumite si costuri cu personalul, se refera atat la costurile cu salariile, cat si la celelalte elemente de munca vie, cum ar fi contributia la asigurarile sociale, contributia la fondul de somaj etc.

Costurile materiale, denumite si costuri cu munca trecuta, se refera la consumul de materiale de baza si auxiliare, combustibil, energie, apa, servicii prestate de terti, amortizarea anuala a activelor fixe, chirii, arenda etc.

g. Dupa variabilitatea in raport cu volumul productiei:

costuri constante (fixe);

costuri variabile.

De subliniat ca schimbarile in tehnologia de fabricatie atrag dupa sine modificarea raportului dintre costurile fixe si cele variabile.

Ceea ce constituie un cost constant in raport cu volumul productiei, este variabil pe unitatea de produs, iar costurile variabile in raport cu volumul productiei, prezinta un caracter relativ constant pe unitatea de produs.

e. In raport de efectele obtinute prin consumul de factori:

costuri pentru obtinerea de produse sau prestarea de servicii;

costuri pentru protectia mediului inconjurator.

Adoptarea de tehnologii nepoluante are ca efect diminuarea sau eliminarea completa a costurilor pentru protectia mediului, dar conduce la cresterea costurilor pentru obtinerea de produse.

f. Dupa etapele procesului de productie:

costuri de productie;

costuri cu desfacerea (valorificarea) produselor.

Costurile de productie pot fi reduse prin combinarea optima a factorilor de productie, iar costurile de desfacere se vor diminua prin valorificarea produselor pe cele mai apropiate piete, prin optimizarea stocurilor de produse finite in vederea utilizarii integrale a capacitatii mijloacelor de transport, prin utilizarea celor mai putin costisitoare cai de transport (maritim si fluvial, cale ferata, rutier, aerian sau combinarea lor) etc.

g. Dupa destinatia lor:

Costurile privind productia se grupeaza pe articole de calculatie:

materii prime si materiale directe;

produse reziduale recuperabile;

salarii directe;

contributii privind asigurarile sociale si protectia sociala aferente salariilor directe;

costurile cu intretinerea si functionarea utilajelor;

costurile comune ale sectiei;

costurile generale de administratie;

costurile de desfacere.

Analiza diagnostic a costurilor de productie trebuie sa reliefeze costurile neeconomicoase si cheltuielile neproductive, sa stabileasca directiile de actiune pentru sporirea eficientei economice.