Rolul economic si social al comertului - functiile economice ale comertului

Obiectul activitatii comerciale il constituie marfa si operatiunile de vanzare – cumparare aferente ei.

Pentru a raspunde in egala masura atat intereselor producatorilor de marfuri cat si celor ale cumparatorilor, comertul trebuie sa indeplineasca un rol economic si social bine precizat, care se concretizeaza intr-o serie de functii specifice. Rolul sau functiile economice ale comertului vizeaza in principal miscarea fizica a marfurilor si procesele complexe de vanzare – cumparare ale acestora, in timp ce rolul sau functiile sociale sunt legate de satisfacerea necesitatilor de consum ale populatiei.

I.   Functiile economice ale comertului

Functia de realizare a marfurilor caracterizeaza insusi continutul activitatii comerciale.

Prin functia de realizare a marfurilor, adica prin vanzarea lor catre cosumatori, comertul recupereaza in forma baneasca, cheltuielile materiale si cele de munca vie efectuate in procesele de productie si distributie, asigurand astfel premisele necesare pentru realizarea complexului de operatii (un nou ciclu economic).

Functia de realizare a marfurilor asigura nu numai o circulatie monetara sanatoasa (preturile finale la care se vand marfurile contin elemente de valoare datorate bugetului statului (impozite indirecte) si profitul cuvenit participantilor la proces) dar si dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice si sociale.

Functia de realizare a marfurilor , in functie de modul in care ea se indeplineste, influenteaza durata noilor cicluri economice, cunoscut fiind faptul ca timpul de circulatie constituie o importanta componenta a acestora. Modificarea dimensiunilor si structurii unui ciclu economic se obtine prin: accelerarea vitezei de circulatie a marfurilor, scurtarea cailor de distributie si promovarea formelor rapide de vanzare.

Realizarea acestei functii presupune asigurarea unei depline concordante inte masa si structura marfurilor aduse in circulatie si necesitatile reale de consum stiut fiind faptul prin vanzare marfurile se realizeaza nu numai ca valori economice dar si ca valori de intrebuintare (satisfacerea unor nevoi de consum).

Rolul acestei functii sporeste in importanta pe masura cresterii si diversificarii productiei bunurilor de consum, ridicarii puterii de cumparare si accentuarii exigentelor cumparatorilor.

2) Functia de echilibrare a ofertei cu cererea de marfuri.

(a)   Realizarea acestei functii presupune in primul rand studierea continua a evolutiei cererii de marfuri (volum si structura in timp si spatiu), astfel incat pe aceasta baza comertul sa exercite o influenta corespunzatoare asupra productiei pentru a o determina sa se adapteze la nevoile de consum.

Aceasta influenta se realizeaza prin:

contractele economice incheiate intre comert si productie;

participarea specialistilor din comert la elaborarea standardelor de calitate si la omologarea produselor.

(b)   Realizarea acestei functii face ca pe de alta parte, comertul sa caute sa influenteze consumul pentru a-l ridica la nivelul posibilitatilor tot mai largi care decurg din continua dezvoltare si perfectionare tehnilogica a productiei. Lipsa unei legaturi directe inte productia fizica si consumul propiu-zis obliga comertul (ca factor de echilibru) sa acumuluze si sa pastreze cantitati importante de marfuri, sub forma de stocuri cu care sa satisfaca cererea pe distanta si intervalul de timp ce despart productia de consum.  Echilibrul inte oferta si cererea de marfuri vizeaza nu numai ansamblul economic national, dar si fiecare zona geografica in parte, cu importante implicatii in profil teritorial.

Lucrare: Caracteristicile formarii si dezvoltarii pietei de capital a Romaniei Lucrare: Functiunile intreprinderilor: indicatorilor economici, al executarii si controlului indeplinirii

In actiunea de prevenire a dezechilibrului posibil inte cererea si oferta de marfuri, comertul desfasoara o serie de activitati specifice precum:

studierea continua a cererii de marfuri a populatiei si cunoasterea preferintelor acesteia in vederea influentarii productiei de bunuri de consum;

urmarirea atenta a stocurilor propii de marfuri (existente deja in reteaua comerciala) in scopul cunoasterii cantitatilor si sortimentelor necesare pe fiecare grupa de marfuri;

distributia judicioasa a fondului de marfa in spatiu si timp, tinandu-se cont de particularitatile teritoriale ale cererii populatiei si de specificul fiecarui sezon sau perioade din an;

asigurarea ritmicitatii proceselor de aprovizionare, prin intermediul contractelor economice si prin mentinerea unui contact permanent cu furnizorii traditionali;

informarea curenta a producatorilor despre cererea potentiala, precum si a consumatorilor despre produsele ce urmeaza a fi introduse in circulatie, actiune dublata de orientarea cererii spre anumite sortimente pentru care exista conditii mai bune de productie si facilitati de desfacere.

Trebuie avut in vedere deasemenea ca raportul dinte cererea de marfuri si oferta este o conditie esentiala pentru mentinerea echilibrului financiar, monetar si valutar. Daca oferta nu corespunde cererii ca volum si structura, exista riscul sa ramana marfuri nerealizate, disponibilitati banesti nefolosite si o parte din cererea de marfuri sa ramana nesatisfacuta.

3) Functia de organizare a miscarii marfurilor este o functie economica a comertului impusa de faptul ca productia este separata de consum, atat in spatiu cat si in timp. Satisfacerea consumatorilor si desfacerea marfurilor presupun o deplasare obligatorie a acestora de la locurile de productie la cele de consum, in volumul, sortimentul si in momentul in care se manifesta cererea populatiei. In conditiile economiei de piata, prin organizarea miscarii marfurilor, comertul infaptuieste distribuirea echilibrata a fondului de marfa in profil teritorial si pe sisteme comerciale, printr-un mecanism specific de autoreglare bazat pe concurenta si pe obtinerea de profit.

4) Functia de productie legata de pregatirea marfurilor pentru vanzare, reprezinta de fapt o continuare a procesului de productie in sfera circulatiei. Pregatirea marfurilor pentru vanzare consta in sortarea sau gruparea acestora dupa anumite criterii, alcatuirea sortimentului comercial ce urmeaza a fi oferit consumatorului, finisarea aspectului exterior, divizarea cantitativa in anumite proportii, ambalarea si preambalarea etc. Aceste operatiuni conditioneaza procesul de comercializare putand influenta volumul si structura desfacerilor de marfuri.

II.  Functiile sociale ale comertului.

In completarea rolului sau economic, comertul indeplineste si o serie de functii cu caracter social, reprezentand un fenomen economico-social ce nu poate fi rupt de viata si activitatea oamenilor.

1.Functia de aprovizionare cu marfuri a populatiei.

Prin contactul direct si permanent cu masa larga a cumparatorilor, comertul este in masura sa cunoasca operativ nu numai trebuintele de ordin financiar, dar si pe cele de ordin estetic, spiritual si cultural ale populatiei. El poate si trebuie sa vina in intampinarea acestor cerinte, oferind o gama cat mai diversificata de marfuri, de calitate superioara – solutia in acest sens fiind specializarea unitatilor comerciale (obiect de activitate ) ca si extinderea si diversificarea serviciilor post-vanzare.

2.Functia formativ-educativa – vizeaza modelarea cumparatorilor si a gusturilor acestora, orientarea lor catre acele sortimente de marfuri care raspund cerintelor unui mod de viata civilizat. Un important rol in acest preces revine reclamei comerciale care trebuie sa fie activa (nu agresiva), stimulatoare (nu incitanta) si corecta (nu derutanta).

Actiunea educativa asupra cumparatorului are in vedere formarea unui comportament economic adecvat economiei de piata. Formarea sitului economic al cumparatorilor se gaseste intr-o relatie directa cu nivelul de cultura si civilizatie si trebuie orientata catre un consum rational, stiintific determinat.

3. Functia de afirmare a principiilor de concurenta loiala – ce face referire la producatorii de marfuri, comercianti dar si la cumparatori. Succesul afacerilor trebuie sa se bazeze in primul rand pe ridicarea activitatilor economice la un nivel superior, pe competenta si competitivitate, pe cinste si corectitudine.

Concurenta loiala inte comercianti este in beneficiul cumparatorilor si implica o atitudine plina de solicitudine, practicarea unor forme si metode adecvate de vanzare, desfasurate in conditii civilizate.