Tehnica mecanica
Rolul masurii in cercetarea stiintificaRolul masurii in cercetarea stiintifica Ca activitate practica concreta, domeniul educatiei fizice si sportului se preteaza cu multa usurinta masuratorii. Masura este unitatea dintre calitate si cantitate - cantitate calitativa, dupa cum o defineste Hegel. Aceasta inseamna ca masura include intotdeauna o determinare cantitativa, raportata explicit la o anumita calitate. Nu orice relatie cantitativa - chiar determinata calitativ - este o masura. Masura presupune stabilirea explicita a unui raport, intre subiectul masurat si un altul, considerat ca fiind unitate de masura, raport care se exprima numeric. Prin masuratorile pe care le facem, in decursul cercetarii, inregistram nivelul calitativ al fenomenelor, tendintele de evolutie a acestora si, prin analiza statistica, tendinta centrala, de grupare si de variatie a datelor, din jurul unei valori medii, ca si raporturile de corelatie dintre fenomene. Problema esentiala in ceea ce priveste masura in cercetare consta in a gasi un procedeu obiectiv de cuantificare a fenomenelor, a relatiilor dintre ele, a rezultatelor etc. Masurarea in cercetare Prin cercetarea stiintifica se urmareste obiectivizarea tuturor aspectelor si momentelor sale. Obiectivizarea se realizeaza prin masurarea obiectelor, fenomenelor si a altor variabile supuse cercetarii. Masurarea este procesul de atribuire de numere proprietatilor, obiectelor (persoanelor, fenomenelor) dupa anumite reguli, astfel incat relatiile numerice sa reprezinte relatiile relevante dintre obiecte. Masurarea nu se refera numai la caracteristicile cantitative sau extensive, ci si la cele calitative si intensive. In domeniul educatiei fizice si sportului se fac ambele masurari, adica se fac masuratori cantitative (timpul, spatiul, forta miscarilor) si calitative, cum sunt notarea in gimnastica, patinaj, sariturile in natatie, iar de tip intensiv sunt cele ce se refera, de pilda, la scalarea atitudinilor in cercetarile psihologice sau sociologice. Functiile masurarii sunt: 1. Obiectivitatea; 2. Cuantificarea si precizia; 3. Comunicarea; 4. Economicitatea; 5. Generalizarea stiintifica; 6. Evaluarea; 7. Statistica. Masuri discrete, masuri continue Distanta, timpul (durata), greutatea sau masa sunt variabile continue. Ele pot fi masurate cu finete discriminatorie, prezentand proprietati cantitative dispuse pe un continuum de intensitati sau de grade. Marimile sau variabilele discrete pot primi valori numai in puncte distincte (sau discrete) ale unei scale. Performantele sportive (scorurile) sunt, intotdeauna, exprimate sub forma de marimi discrete. Instrumentele masurarii
Sirul numerelor reale. Numararea este cea mai simpla modalitate de a atribui o marime unei caracteristici a unui obiect sau fenomen. Relatiile dintre numere vor reflecta relatiile dintre caracteristicile acestor obiecte sau fenomene. Sistemul numerelor reale are trei aspecte: 1. Ordinea - numerele sunt ordonate. Numerele mai mari reprezinta cea mai mare cantitate a atributului masurat. 2. Distanta - diferentele dintre perechile de numere sunt si ele ordonate: numerele descriu marimea diferentei dintre unitatile observate. 3. Originea - seriile de numere au o singura origine, indicata de numarul zero. Notarea cu zero reprezinta absenta totala a caracteristicii pe care o masuram. Cu numerele reale se fac urmatoarele operatii: adunarea, scaderea, inmultirea, impartirea, apoi calculul rapoartelor, procentelor. Scalele de masurare Pentru a interpreta un set de scoruri (numere) trebuie sa intelegem ceea ce reprezinta acest scor. Interpretarea precisa depinde in mare masura de tipul de scala utilizata. Regula este stabilita in primul rand de seria numerelor reale si, in al doilea rand, de tipurile de scale existente. Aceste scale pot fi caracterizate prin sistemul numerelor reale si prin gradul de invarianta. Invarianta este transformarea care nu distorsioneaza structura scalei. Cele mai utilizate tipuri de scale sunt: - Scala nominala; - Scala ordinala; - Scala cu intervale egale; - Scala de marime. Scalarea in stiintele umaniste Activitatile corporale sunt studiate pluridisciplinar si sunt masurate cu precizie. Cercetarile din stiintele umaniste (psihologie, pedagogie, sociologie) pretind, de asemenea, precizie in masura. Aceste masurari privesc opinii, atitudini sau trasaturi psihice. Nivelul cantitativ al acestora este apreciat sau evaluat dupa anumite criterii sau prin transformarea scorurilor obtinute la un anumit test. Scalarea din stiintele umaniste este un proces prin care fenomene noncantitative (denumite si atribute) sunt transformate in masuri cantitative (denumite si variabile), prin plasarea lor de-a lungul unui continuu. Scalarea implica o singura dimensiune si o ordonare a caracteristicii masurate pe aceasta dimensiune. Fiind subordonata masurarii, scalarea realizeaza descrierea cantitativa a atributelor. Ea reda intensitatea de manifestare a diferitelor proprietati (calitative) ale fenomenelor sociale si psihosociale, ordonandu-le pe un continuum linear, de la o extrema (-) la alta (+). In functie de domeniu, se va utiliza scala de stare, opinie, atitudine, satisfactie, evaluare s.a. Mai jos vom da o clasificare simpla a scalelor din stiintele umaniste: 1. de ierarhizare: a) sistemizata (scale categoriale) Exp. 'Sportul este': - un mijloc de afirmare - un mijloc de compensare - un mijloc de castig material - un mijloc de realizare sociala b) scala ordinala Exp: ordonarea unor caracteristici - dupa insemnatatea acordata de subiect itemilor propusi (de ex. factori care determina performanta) c) scala grafica in care se aproximeaza nivelul opiniei fata de o anumita activitate. - 0 + ------------x----- ----- ----------------x----- ----- -----------------x Dezacord fara opinie Acord 2. scala de notare (apreciere) - constituita din judecati obiective, raspunsuri dupa criterii de notare. Una din cele mai folosite este scala Likert, destinata evaluarii atitudinii subiectilor care isi exprima gradul de acord si dezacord cu o anumita tema. Scala are, de regula, un set de trepte egale pentru acord si dezacord. Subiectilor li se cere sa aleaga unul din cele cinci raspunsuri. Exp. Exercitiile fizice sunt folosite pentru echilibrul emotional Acord deplin Acord Nedecis Dezacord Dezacord total ---x----- ----- -----x------------x----- ----- -------x----- ----- ----------x---- 5 4 3 2 1 Pentru itemii formulati in judecati negative punctajul este invers. Exp. Exercitiile fizice nu sunt folositoare pentru echilibrul emotional Acord deplin Acord Nedecis Dezacord Dezacord total -----x----- ----- -----x----------x----- ----- -------x----- ----- ----------x----- 1 2 3 4 5 Alegerea fortata si alegerea de mijloc In unele chestionare si scale de raspuns se cere subiectului sa decida asupra uneia sau alteia dintre alternative: DA - NU sau ACORD - DEZACORD. Uneori subiectul poate avea o opinie de mijloc. Exp. a) Exercitiile fizice sunt utile fiintei umane? DA NU b) Exercitiile intense fac mai mult rau decat bine? (A) - adevarat (B) - nedecis (C) - fals Scalele de diferentiere semantica cuprind adjective bipolare care descriu o atitudine despre o activitate personala, experienta sau situatie: Evaluare: clar - confuz; corect - incorect; Activitate: activ - inactiv; dinamic - static; Intensitate: puternic - slab; solid - fragil. Precizia masurarii Fiecare domeniu de fapte are un anumit grad de precizie. Unele masurari din domeniul biologic (somatic, functional, motric) sau psihologico-sociologic au un oarecare grad de aproximare. Pe de alta parte cresterea gradului de precizie a unor masurari ridica mult costul in bani si timp: - masurarile de tip biomecanic, biochimic, fiziologic au o mare precizie, dar cele motrice, psihologice sunt tributare aproximarii. Este aproape imposibil ca valoarea obtinuta prin masurari sa fie identica cu valoarea exacta sau reala. Diferenta dintre acestea reprezinta eroarea de masurare Dx = (x - x1), unde x = valoarea reala; x1= valoarea masurata. Verificati-va cunostintele:
|