TEMA

ASPECTE PSIHOSOCIALE PRIVIND DEVIANTA SI DELINCVENTA

Omul este prin excelenta o fiinta sociala deoarece el se naste, se dezvolta si isi defineste personalitatea in cadrul unei comunitati, care la randul sau este o componenta mai mare sau mai mica a societatii umane.

De-a lungul intregii sale vieti omul trebuie sa se adapteze , voit ori in mod obligatoriu, unui set de norme de factura morala sau juridica pe care societatea le-a elaborat si le-a acceptat pentru a nu-i fi perturbata dezvoltarea.

Politistul, omul mandatat de comunitate sa o apere, sa-i protejeze interesele, este deseori pus in situatia de a actiona, fie in mod preventiv, fie in mod represiv, impotriva celor care, din culpa sau cu intentie, aduc atingere prin faptele sau atitudinile lor normelor juridice ale a societatii.

Criminologia explica activitatea delincventa sau infractionala a unei persoane, fie prin esecul socializarii acesteia, fie prin asa numita "socializare negativa".

CONCEPTUL DE SOCIALIZARE SI FACTORII IMPLICATI IN REALIZAREA ACESTEIA

Societatea reprezinta cadrul in care individul uman isi asigura existenta si se realizeaza ca personalitate. Societatea exista anterior nasterii omului si succede acestuia, fiind formata din indivizi foarte diversi, dar care traiesc si actioneaza in baza unui sistem de norme morale, valorice, juridice, acceptate si apreciate de majoritatea oamenilor.

Deoarece omul nu se naste cu anumite predispozitii, pentru a se putea integra in normele care guverneaza comunitatea in cadrul careia isi duce existenta, el trebuie sa parcurga in mod obligatoriu,  in orice conditii, chiar in lipsa unui control social, etapele socializarii, adica sa cunoasca, sa-si insuseasca si sa respecte toate regulile si normele care guverneaza la un moment dat societatea.

Socializarea reprezinta un proces psihosocial prin care indivizii isi insusesc normele, valorile si regulile de comportament specifice grupului social din care fac parte.

Pentru om socializarea este o necesitate, este rezultatul invatarii si are doua obiective:

a)     Transmiterea culturii materiale si spirituale de la o generatie la alta.

Prin aceasta este posibil ca experimentele valoroase, viabile, utile societatii sa se perpetueze, evitandu-se repetarea unor erori pe care generatiile anterioare le-au comis. In acelasi timp, fiecare generatie beneficiaza de un volum mai mare de cunostinte teoretice si practice, de o mai mare acumulare de bunuri materiale decat generatiile anterioare, ceea ce faciliteaza progresul uman.

b)     Formarea si dezvoltarea personalitatilor.

Prin socializare omul isi insuseste comportamentele necesare supravietuirii (invata sa mearga, sa-si aleaga hrana, sa vorbeasca, sa evite situatii care-i pot periclita existenta, care-i pun in pericol viata sau integritatea fizica).Tot prin socializare omul isi insuseste comportamentele necesare integrarii in comunitatea in care traieste (invata o profesie, cunoaste si respecta normele religioase, morale si juridice existente la un moment dat).

Pe parcursul vietii sale omul trece prin mai multe perioade de socializare, fiecare cu specificul sau, astfel:

Etapa 0 - 1 an este perioada in care fiinta umana nu are constiinta de sine, acum nascandu-se relatiile afective parinti - copil. Comunicarea se realizeaza prin gesturi, mimica, sunete nearticulate.

Etapa copilariei 1 - 12 ani este momentul in care minorul - copil se afla sub influenta educativa a familiei, concomitent cu cea a unor institutii specializate (cresa, gradinita, scoala) el trecand de la climatul si mediul afectiv familial la ambianta si rigorile vietii institutionalizate. Se imparte in etapa copilului prescolar si etapa scolarului mic.

Etapa 12 - 15 ani, numita si cea a minorului - puber sau a preadolescentei, este cea in care copilul incepe sa inteleaga raspunderile ce-i revin, devine tot mai implicat in propria educatie.

Etapa 15 - 18 ani, cea a adolescentei este cea in care, in linii mari s-a incheiat procesul de socializare, individul insusindu-si elementele de baza ale educatiei, este constient de misiunile ce-i revin si este in masura sa le asume constient, avand raspunderea si responsabilitatea faptelor sale.

Etapa 18 - 35 ani, marcheaza incheierea procesului de maturizare bio-psiho-sociala a omului, este perioada de apogeu a energiei psihice, a fortei si rezistentei fizice.

Etapa maturitatii, 35 - 60 ani, este cea in care individul si-a constituit o cariera profesionala, a pus bazele unei familii, este preocupat de pastrarea si consolidarea prestigiului de care se bucura in societate, fiind pe deplin socializat

Etapa senectutii, peste 60 de ani, are drept caracteristica o regresie a fortei fizice si a capacitatilor psihice.

Ca proces psihosocial complex si de lunga surata, socializarea se realizeaza prin intermediul unor factori sau agenti ai socializarii, cum ar fi:

a)      Familia.

Poate fi considerata principalul agent implicat in socializarea individului deoarece mare parte a timpului omul si-o petrece in mijlocul sau. Familia este cadrul in care copilul ia contact pentru prim data cu norme morale, religioase si juridice pe care trebuie sa le respecte. Viata din familie, natura relatiilor dintre membrii acesteia, climatul educativ propice sau din contra inadecvat influenteaza decisiv socializarea in forma pozitiva sau negativa. Rolul familiei este extrem de mare in socializarea individului deoarece la varsta copilariei, preadolescentei si adolescentei individul are tendinta de a imita conduita membrilor familiei sale.

b)      Scoala.

Este cel de al doilea factor (agent) al socializarii. Pe parcursul scolarizarii, concomitent cu instructia, se face si educatia tanarului, acomodandu-l cu o anumita disciplina si prezentandu-i modele de conduita demne de a fi urmate.

Din diverse motive (opozitia sau dezinteresul parintilor, absenta posibilitatilor materiale, slaba dotare intelectuala), unii copii nu parcurg toate etapele scolaritatii, fiind privati astfel de contributia unui important factor de socializare. In unele cazuri, nefrecventarea totala a cursurilor scoli sau abandonul scolar sunt imputabile direct copilului, care nu poate face fata cerintelor impuse de procesul instructiv-educativ. Abandonul scolar, cu consecinta sa imediata - privarea tanarului de contributia benefica a scolii ca agent al socializarii, poate fi generat si de unii factori cum ar fi: severitatea extrema a unor cadre didactice, esecurile scolare repetate, sentimentul de respingere resimtit de componentii unor minoritati etnice, rasiale, religioase.

In lipsa unor preocupari utile lor si societatii, multi dintre copiii si tinerii care abandoneaza scoala se dedau la actiuni cu caracter predelincvent (incalcand normele morale) sau chiar delincvent si infractional, deseori fiind racolati si angrenati in activitati ilicite de infractori versati, care-i folosesc la comiterea de fapte antisociale in beneficiul lor.

c)      Grupul de prieteni.

Se constituie ca un al treilea factor (agent) al socializarii, deoarece in acest gen de microgrup individul ia contact cu atmosfera specifica unei asemenea microcolectivitati, isi evidentiaza si isi valorifica trasaturile de personalitate. In functie de preocuparile grupului, socializarea individului poate fi pozitiva, in cazul unor cercuri tehnico-aplicative, sportive, muzicale, sau negativa, cum ar fi in grupurile in care se consuma bauturi alcoolice, substante psihotrope, gruparile sataniste ori cele cu activitate infractionala. Pentru politist care este un adevarat "reper moral" pentru comunitatea pe care o deserveste, este imperios necesara, chiar obligatorie, cunoasterea grupului de prieteni pe care-l au copiii sai.

d)      Colectivul de munca.

Joaca un rol extrem de important in socializarea individului deoarece in procesul muncii omul isi releva atitudinea sa fata de munca, fata de sine si fata de societate. Munca este un important factor de educatie, mai ales cand se desfasoara intr-un colectiv, deoarece sub control social omul se straduieste sa devina disciplinat, punctual, harnic, comunica si colaboreaza cu colegii, ceea ce-l determina sa respecte normele morale si juridice ale societatii.

e)      Mijloacele de informare in masa

Au devenit, in special in ultimele decenii, un agent al socializarii extrem de important datorita faptului ca patrund in toate mediile sociale si au mare impact psihologic, emotional. Prin intermediul mijloacelor de informare in masa sunt prezentate cetatenilor modele de conduita.

Nu intotdeauna activitatea mijloacelor de informare in masa este benefica, in calitatea de agent al socializarii deoarece uneori, in goana dupa senzational, din interese meschine, de factura materiala, unele ziare, reviste sau posturi radio-tv difuzeaza materiale care exacerbeaza violenta, pornografia, libertinajul, sexualitatea, instigand uneori chiar la anularea valorilor morale ce guverneaza societatea, prezentand false modele comportamentale.

f)       Biserica, institutiile cultelor legal recunoscute. Contribuie alaturi de ceilalti agenti ai socializarii, la promovarea in societate, a unor norme religioase identice cu normele morale si juridice ale societatii. La fundamentul dogmelor religioase specifice cultelor ce activeaza legal, stau valori unanim recunoscute si acceptate de societate: cautarea si promovarea adevarului, cinstei, sinceritatii, moralitatea, altruismul, incriminand in acelasi timp nonvalorile morale.

In mod individual, dar de cele mai multe ori in mod conjugat, agentii socializarii actioneaza in directia socializarii individului pentru a-i facilita integrarea in cerintele si exigentele specifice comunitatii in care-si duce existenta.

INTEGRAREA SOCIALA SI IMPORTANTA MODULUI DE REALIZARE PENTRU ACTIVITATEA POLITISTULUI

Lucrare: Perfect Tense - lesson plan Document online: Proiect de lectie - semnificatia culorilor - "Povestea culorilor"

De cele mai multe ori intre aspiratiile individului si resursele sale psiho-fizice exista o discrepanta si, in consecinta, omul este tentat sa atribuie esecurile nerealizarii sale unor obstacole reale sau imaginare pe care i le opune societatea. Unii indivizi, neputand suporta constrangerile, interdictiile pe care le impun relatiile sociale, normele morale si juridice, cauta fie sa le eludeze, fie sa le incalce brutal, cu buna stiinta, adoptand un comportament deviant sau chiar delincvent. Adoptarea de catre un individ a unui comportament deviant sau delincvent denota existenta unor disfunctionalitati sau chiar esecuri imputabile agentilor socializarii, care nu au gasit cele mai adecvate cai si metode de a-l socializa. In acest caz se poate spune ca omul manifesta o inadaptare sociala, exprimata prin refuzul de a se integra in sistemul de valori si norme specifice societatii in care traieste.

Integrarea sociala este un scop al socializarii, un proces complex, ce presupune etape de adaptare succesiva in grupuri sociale diverse (familie, scoala, grup de prieteni, colectiv de munca) si participarea neimpusa la scopurile sociale.

Prin intermediul procesului de integrare sociala orice individ devine apt sa-si regleze singur conduita, trecand de la conduita normativa, impusa de regulile strice ale societatii, la o conduita bazata pe autoconstientizare, pe autoreglare.

In procesul de integrare sociala se intalnesc doua forme diametral opuse:

a)      Integrarea pozitiva

Se realizeaza prin insusirea de catre individ a tuturor normelor morale si juridice apreciate de societate. Dupa ce a preluat tot ce este valoros din aceste norme, omul ajunge sa le respecte in orice imprejurare, chiar si atunci cand controlul social lipseste, conduita bazandu-se pe autoconstientizare, pe autoreglare.

b)      Integrarea negativa

Este specifica indivizilor care manifesta opozitie fata de normele morale si juridice ale societatii, insusindu-si nonvalorile, adoptand un comportament deviant sau delincvent. Adoptarea comportamentului antisocial este rezultatul lipsei de vointa a individului, cumulat cu esecul agentilor socializarii. Cel mai adesea, responsabili de socializare negativa pot fi facuti familia, grupul de prieteni si uneori mijloace de informare in masa.

In orice societate exista si indiviz care, in mod voit, incalca normele juridice si morale ale acesteia, fapt ce denota integrarea de factura negativa.

Un individ care manifesta un comportament ce nu se incadreaza in limitele institutionalizate este apreciat drept deviant, devianta fiind o abatere de la normal.

In mod aparent paradoxal, devianta poate fi pozitiva, atunci cand nu are un caracter distructiv, contribuind la accelerarea dinamicii vietii sociale, politice, culturale, economice. Este postura in care se plaseaza cei ce se opun regimurilor totalitare, dictatoriale si care militeaza pentru respectarea drepturilor omului, cei care din dorinta aflarii adevarului stiintific se opun dogmelor religioase, initiatorii unor curente literare, muzicale, artistice si care in multe cazuri sunt considerati ca "devianti" de la normele sociale.

Devianta negativa este cea mai periculoasa pentru societate deoarece incalcarea brutala a normelor si valorilor fundamentale, produce prejudicii grave membrilor societatii.

Pentru activitatea specifica politistului importanta este cunoasterea deviantei negative, din care fac parte atat delincventa, dar mai ales infractionalitatea, ambele reclamand interventia omului legii.

Cunoscand cauzele care determina adoptarea de catre anumiti indivizi a comportamentului deviant, delincvent sau infractional, politistul va putea fi in masura sa previna sau dupa caz sa reprime acest gen de conduita, conlucrand si cu factorii implicati in socializare.

3. ASPECTE PSIHOSOCIALE PRIVIND DEVIANTA SI DELICVENTA JUVENILA

In viata sociala intalnim frecvente situatii cand la unii indivizi isi face aparitia reactia de inadaptare ce se manifesta prin comportamente neadecvate ce se abat de la normalitatea sociala.

Aceste comportamente atipice sunt cunoscute sub denumirea de devieri comportamentale .

In sens larg devianta semnifica abaterea de la normalitate, intelegand prin normalitate ceea ce este acceptat social si cultural in cadrul unei comunitati.

Din punct de vedere psihosocial devianta se manifesta ca urmare a prezentei in plan comportamental al individului a unor momente critice , a unor dereglari determinate de cauze diverse.

In cadrul comportamentului deviant vom intalni comportamente aberante si comportamente delicvente sau infractionale. Comportamentul aberant se refera in special la aspectele medico-legale si psihopatologice (boli cronice si boli psihice grave), in timp ce comportamentul delincvent vizeaza indeosebi aspectele juridice.

Ex. Comportamentul sinucigasului-constituie un comportament deviant aberant.

Comportamentul hotului - comportament deviant delincvent.

Ca forma a deviantei delicventa vizeaza indeosebi infractionalitatea , delicventul fiind din punct de vedere psihosocial si criminologic individul ce prezinta o insuficienta maturizare sociala , o slaba adaptare si integrare sociala aflandu-se in conflict cu sistemul valorilor si normelor sociale.

Societatea romaneasca aflata in tranzitie se confrunta cu fenomenul delicventei in randul tinerilor. Fenomenul delicventei juvenile este larg dezbatut antrenand cercetatori din diverse domenii: medical, psihologic, pedagogic, criminologic, juridic conferindu-i acestui fenomen o investigatie interdisciplinara.

Delicventa juvenila reprezinta un fenomen ce include totalitatea incalcarilor de norme sociale savarsite de tinerii sub 18 ani, incalcari sanctionate penal (P.P.Neveanu)

Delicventa juvenila a constituit si constituie un domeniu de mare interes , numerosi cercetatori incercand sa defineasca cat mai exact termenul. Un profil psihologic al delicventului ar include dupa P. P. Neveanu :

ญญ- inclinatia spre agresivitate fie manifesta , fie latenta ce este bazata pe un fond de ostilitate , de negare a valorilor sociale (de ex . tanarului nu-i place munca)

instabilitatea emotionala generata de carente educationale si o personalitate fragila.

inadaptarea sociala provenita din exacerbarea sentimentului de insecuritate pe care minorul cauta sa-l suprime prin schimbarea frecventa a domiciliului, vagabondaj ori prin evitarea formelor organizate de viata si munca.

duplicitatea conduitei manifestata prin discordanta dintre comportamentul intim, in care isi pregateste activitatea infractionala si cel al comportamentului de relatie cu societatea prin care isi tradeaza de cele mai multe ori infractiunea

dezechilibrul existential exprimat prin patimi, vicii, perversiuni.

Factorii implicati in comportamentul deviant al minorilor

Cu toata complexitatea si varietatea lor, factorii implicati in determinarea deviantei si delincventei juvenile pot fi sistematizatei in doua mari categorii: factori interni si factori externi.

Factorii interni -sunt acei factori ce tin de particularitatile biofioziologice si psihice ale minorilor.

Printre particularitatile biofiziologice evidentiem:

a) varsta biologica - care este interpretata din punct de vedere criminologic prin urmatoarele manifestari:

la varsta prescolaritatii - se evidentiaza insuficienta maturizare intelectuala, capacitatea de discernamant nefiind complet elaborata

la varsta scolaritatii mici - se remarca insemnele unei insuficiente socializari ca si incapacitatea integrarii in colectivele scolare ce are ca efect vagabondajul, furturi de la colegi;

la varsta pubertatii si adolescentei - pe fondul unor modificari hormonale ce coincide cu stabilirea identitatii propriei persoane se declanseaza in randul adolescentilor manifestari de respingere a normelor sociale ce se reflecta in tendinte delictuale cum ar fi: sustragerea de la obligatiile impuse de familie, scoala, comportament duplicitar, minciuna, integrare in bande stradale, limbaj agresiv, inclinatie spre violuri etc.

b) ereditatea. Prin intermediul ereditatii nu se transmite criminalitatea ca atare ci doar anomaliile psihice care faciliteaza aparitia ei.

Printre particularitatile psihice se evidentiaza:

a) Tulburari ale afectivitatii - s-a constatat ca lipsa de maturizare afectiva ca si starile de dereglare afectiva produsa de frustratie sunt generatoare de delincventa. De asemenea, instabilitatea afectiva asociata cu agresivitatea conditioneaza infractiuni cum ar fi: scandalul, bataile, caci la acesti minori impulsul combativ nu poate fi cenzurat tocmai datorita acestei instabilitati afective care-i face mai usor agresivi.

De fapt toate infractiunile minorilor se explica prin slaba inhibare a principalelor instincte: instinctul combativ, sexual, de afirmare, achizitie dand nastere principalelor delicte: scandalul, bataia, cearta, violul, furtul.

b)Temperamentul - ca si componenta innascuta a personalitatii are si el un cuvant de spus.

Asa de exemplu          infractiunile de scandal si bataie sunt mai frecvente la colerici sau extravertiti, in timp ce numarul acestor infractiuni este mai scazut in randul introvertitilor (flegmatici, melancolici).

c) Tulburarile caracteriale

Intrucat caracterul constituie latura de exprimare a personalitatii in relatiile cu lumea, dimensiunea sa morala, trasaturile si atitudinile bine formate vor inhiba comportamentele delincvente. Acolo unde exista deficiente in educarea caracterului vor aparea fenomenele de criminalitate la asa numitii "copii problema".

Factorii externi - sunt factorii de ordin familial ,socio-afectivi si educationali, socio-culturali si economici.

a) Familia este cel dintai factor extern ce influenteaza comportamentul copilului in primul rand prin relatiile dintre parinti. Nu ne vom opri la relatiile normale si firesti ci la acelea care sunt generatoare de influente negative. Cand unul dintre parinti este vitreg el va genera in sufletul copilului o anumita rezerva afectiva si poate chiar un sentiment de respingere. Aceasta stare este generata chiar si atunci cand parintele vitreg manifesta simpatie si grija fata de el. Atasamentul fata de parintele natural care lipseste ii creeaza copilului acest sentiment de respingere sau de indiferenta si -i determina pe unii la acte de vagabondaj.

Sunt insa si situatii cand familia este formata din ambii parinti naturali dar atmosfera este negativa fie datorita faptului ca sunt alcoolici, fie ca ei insisi sunt niste infractori sau datorita certurilor dese dintre ei. Intr - un asemenea climat educational nu se poate forma un copil cu un comportament pozitiv ci dimpotriva.

Si familiile normale pot fi generatoare de infractionalism infantil datorita atitudinilor extreme ale parintilor. Aceste atitudini extreme genereaza fie o exagerata exigenta impinsa pana la teroare, fie o indulgenta nepermis de mare copilului tolerandu - i - se orice fel de comportament. Copilul terorizat prin batai si sanctiuni va cauta in afara familiei o desfasurare printr-un comportament agresiv fata de colegii mai mici si mai putin dezvoltati fizic.

Cel mai rasfatat si "cocolosit" in familie, va deveni cu usurinta un infractor insusindu - si bunuri care nu - i apartin, stiind ca parintii ii vor lua apararea si il vor salva. Cand starea economica, a familiei este precara exista conditii sporite de crestere a infractiunilor de furt, deoarece copilul nu are discernamantul necesar spre a-si frana instinctul de achizitie, care actioneaza cu forta sporita in asemenea situatii.

b) Conditiile din mediul extrafamiliar

Daca in cercul prietenilor sau a familiilor invecinate copilul va gasi exemple negative (agresiuni, scandaluri, furturi) el se va contamina cu usurinta, mai ales daca familia sa nu va interveni spre a-i sensibiliza asupra efectelor daunatoare a unor asemenea comportamente.

S-a constatat experimental ca este crescut coeficientul de delincventa in cazul unor prietenii rele.

c) Scoala . Cele mai multe delicte sunt savarsite de elevii cu slaba frecventa a scolii, in perioadele cand absenteaza si in care nu sunt controlati de profesori si parinti. In cazul in care in scoala profesorii au o atitudine exagerat de severa si chiar terorizanta, exista toate sansele sa impinga pe elevii cu o structura labila in randul delincventilor minori.

d) Mass-media - poate de asemenea influenta negativ socializarea si integrarea sociala a minorului, Violenta afisata la televizor, cinematografe duce la cresterea agresivitatii si a criminalitatii in randul copiilor si tinerilor. Efectul negativ al acestor emisiuni este mai mare in randul copiilor cu tulburari afective, caracteriale, precum si in randul celor care au sentimentul frustrarii afective.

Toata literatura care promoveaza infractiunea, violul, crima constituie pentru copii un veritabil drog promovandu - le un comportament pe masura celor vazute si citite.

Poate ar fi exagerat sa afirmam ca acest tip de ,, arta,, (literatura, filmele, programele de jocuri pe calculator) ar fi generatoare de delincventa; cert este insa ca o pot alimenta si stimula.

Dupa o trecere in revista a tuturor factorilor interni si externi ai delincventei am putut vedea ca aceasta nu poate fi produsa de o singura cauza si ca din contra, cauzele sunt numeroase si variate. O alta idee care se desprinde este aceea ca acesti factori nu au valoare cauzala si sunt mai degraba factori favorizanti si ca delincventa se declanseaza doar atunci cand se intalnesc mai multi factori.

In ansamblul acestei analize nu pot fi ignorati factorii economici si sociali care se refera la modul in care societatea in ansamblul sau favorizeaza fenomenele de inadaptare sociala a individului. Astfel: lipsa unor fonduri materiale pentru asigurarea unei protectii reale a familiei care sa asigure conditii de crestere si educare decenta a minorilor; cresterea aberanta a preturilor la produsele alimentare si nealimentare , concomitent cu scaderea puterii de cumparare; aparitia si cresterea ingrijoratoare a numarului de someri in familiile cu multi copii sunt aspecte ale vietii economico - sociale ce caracterizeaza societatea romaneasca in tranzitie si care conduc la dezvoltarea fenomenului de devianta si delincventa in randul tinerilor.

Forme specifice de devianta

Alaturi de formele "clasice" ale delicventei minorilor - vagabondaj,, complicitate cu adultii, fuga de acasa, cersetoria, in societatea romaneasca actuala s-au adaugat noi forme: furtul din magazine, furtul din autovehicule, violurile in grup, consumul de substante halucinogene, toate acestea fiind efecte ale unor mutatii ce au loc in societatea actuala..

Fenomenul de delincventa juvenila apare la varsta adolescentei, cand tinerii incep sa se maturizeze si trec prin acea perioada  critica ce consta in tulburari comportamentale si crize de personalitate. Ei isi doresc foarte multa atentie, iar daca nu o obtin recurg la fel de fel de mijloace, unele depasind orice limita.

Printre formele specifice de devianta, o amploare deosebita a luat in societatea romaneasca fenomenul bandelor stradale ce au in componenta atat gastile de cartier cat si copiii strazii. De regula, membrii unor astfel de grupuri se cunosc din copilarie, fiecare avand roluri si locuri bine stabilite. Obligatoriu exista un lider a carui autoritate este recunoscuta de toti tacit sau exprimat. Comunicarea intre membrii este foarte puternica suplinind lipsa de afectivitate si securitate din familie.

Majoritatea copiilor si tinerilor ce compun aceste bande sunt fugiti de acasa sau din unitati de ocrotire, provin din familii dezorganizate sau cu un slab control asupra lor.

Motivul principal al prezentei copiilor in strada il constituie neputinta de a se adapta mediului de origine sau faptului ca au fost abandonati.

In randul acestora se manifesta pregnant consumul de alcool si droguri si chiar traficul de substante narcotice.

Alte forme specifice de devianta intalnire si pe teritoriul tarii noastre dupa revolutia din 1989 sunt:

- vandalismul - care este modalitatea tinerilor de a revendica ceva si de a se exprima graffiti fiind exemplul cel mai elocvent.

- extorcarea - deposedarea unui individ de un bun ce ii apartine prin folosirea amenintarii.Poate imbraca si forma oferirii protectiei unui individ in schimbul banilor sau a unor obiecte ce ii apartin (fenomen intalnit in randul bandelor.

- violenta extrema - de la incaierarile cu mainile goale, s-a ajuns la folosirea cutitelor si a armelor de foc.;

- furtul prin efractie - este o modalitate interesanta si rapida dea face rost de bani sau de a procura bunuri ravnite. Este cea mai raspandita infractiune savarsita de tineri.

- prostitutia si proxenetismul - Din ce in ce mai des tinerii si in special tinerele din dorinta de a castiga bani cat mai usor aleg calea prostitutiei sau sunt recrutate de proxeneti (de regula si ei tineri) care le obliga sa se prostitueze.

- traficul de stupefiante si toxicomania. Comertul si consumul de droguri si alcool a devenit o practica frecventa in randul tinerilor. Datorita tentatiei si imaturitatii, teribilismului tot mai multi copii (tineri) cad victime ale drogurilor si bauturilor alcoolice. Pentru adolescentii care consuma droguri acest lucru inseamna ca sunt mai puternici, mai inteligenti, mai virili, rezolvan- du -si astfel problemele de ordin personal si mai ales sentimental.

Aspecte ale cunoasterii proceselor de socializare si integrare sociala in activitatea politistului

Desi nu face parte din categoria agentilor socializarii, politistul vine frecvent in contact cu indivizi la care se manifesta vizibil, flagrant, "deficitul de socializare" si, in consecinta, in conformitate cu cerintele conceptului de prevenire, el trebuie sa cunoasca profund cauzele care pot genera comportament deviant, delincvent sau infractional si, plecand de la cauze, sa inlature efectele.

Deoarece familia este considerata cel mai important factor al socializarii, este necesar ca politistul sa cunoasca si sa intervina atunci cand in anumite familii climatul educativ asigurat copiilor nu este cel adecvat.

Disfunctionalitatile existente in climatul unor familii , cum ar fi: infidelitatea conjugala, concubinajul, gelozia, divortul, abandonul de familie, violenta, alcoolismul, promiscuitatea, pot produce o socializare de tip negativ, manifestata prin adoptarea de catre tineri, a unor conduite deviante, delincvente sau chiar infractionale.

Acest gen de familii prezinta un real interes politienesc deoarece minorii proveniti din aceste microgrupuri sociale pot fi victimele unor infractiuni de genul pruncuciderii, relelor tratamente aplicate minorului, incestului sau pot fi obligati, instigati, determinati sa comita infractiuni.

Exemplu:

In ziua de 25.08.1997 a fost arestata, sub invinuirea de pruncucidere numita L. A., in varsta de 18 ani, din Ogrezeni, jud. Giurgiu, necasatorita, care in noaptea de 24/25.08.1997 a omorat prin strangulare un copil de sex feminin pe care-l nascuse, cadavrul nou nascutului fiind aruncat in W. C. Autoarea acestei infractiuni provine dintr-o familie cu parinti cunoscuti ca mari consumatori de bauturi alcoolice, tatal violent, fara surse materiale suficiente.

Alti minori, proveniti din familii in care socializarea nu se face in concordanta cu normele morale si juridice, comit acte antisociale fie ca urmare a lipsei de control din partea parintilor, fie mai grav,  chiar la instigarea acestora. Gama de infractiuni pe care le comit minorii din familiile dezorganizate este extrem de diversa: de la vagabondaj, cersetorie, prostitutie, furt si pana la infractiuni grave - talharii sau omoruri.

Exemplu:

B. M., invarsta de 14 ani, domiciliat in Bucuresti, a fost retinut la data de 06.07.1997 de catre politisti, deoarece impreuna cu alti trei complici, minori si ei, furau lantisoare de aur de la gatul unor persoane in varsta, vanzandu-le unor amatori de chilipiruri. Minorul provine dintr-o familie dezorganizata: mama a abandonat domiciliul conjugal, tatal este cunoscut ca un om dependent de alcool, care nu-si supravegheaza copiii si care a trait in concubinaj cu mai multe femei.

Statisticile releva faptul ca o mare parte dintre "minorii problema" care-si duc existenta prin piete, gari, canale, subsolurile unor blocuri, au parasit domiciliile deoarece familiile din care proveneau erau dominate de alcoolism, ignoranta, indiferenta, promiscuitate, mizerie, absenta normelor religioase sau morale si, nu in ultimul rand, de violenta conjugala sau familiala.

Sunt demne de semnalat si cazuri in care minorii, autori ai unor contraventii sau infractiuni, provin din familii puternic inchegate, cu standard economic ridicat. Cauzele comiterii de catre tinerii din familii inchegate as unor infractiuni de genul conducerii unui autovehicul fara a poseda permis de conducere auto, consumului de droguri, trecerii frauduloase a frontierei, violului, trebuie cautate in greselile educative ale parintilor. O educatie excesiv de permisiva, lipsa constrangerilor, defectuoasa aplicare a sistemului recompensa - pedeapsa amplifica egocentrismul tanarului, ii creeaza impresia ca lui ii este permis orice, inclusiv incalcarea normelor juridice.

Uneori dispretul fata de semeni se manifesta si printr-o atitudine sfidatoare, aroganta, mergand pana la presiuni si amenintari la adresa politistilor, care sunt pusi sa ia masuri de sanctionare impotriva lor.

Interventia politistului, impreuna cu institutiile si organele  abilitate sa ocroteasca minorii, poate merge pana acolo incat sa-i decada pe parinti din drepturile lor, sa-i sanctioneze pentru lipsa de supraveghere a copiilor ori sa-i incredinteze pe acestia unor institutii speciale de ocrotire si educare.

Interventia politistului este necesara, fiind benefica chiar si in cadrul conlucrarii cu institutiile de invatamant. Conlucrarea cu institutiile de invatamant este utila deoarece se ating mai multe scopuri: se depisteaza elevii care abandoneaza cursurile, se face educatie rutiera, se realizeaza pregatirea antiinfractionala a copiilor ferindu-I de pericolul de a fi victimele unor infractiuni. Prezenta politistilor in preajma unitatilor de invatamant descurajeaza elementele asociale care intentioneaza sa racoleze, din randul copiilor si tinerilor, complici in comiterea unor infractiuni sau care cauta sa plaseze in randul minorilor materiale cu continut pornografic, obscen ori mai grav, carora incearca sa le puna la dispozitie substante din categoria narcoticelor, a stupefiantelor. Obisnuindu-se cu prezenta politistului in apropierea institutiilor de invatamant, tinerii incep sa perceapa corect prezenta si rolul acestuia in viata comunitatii, dezvoltandu-si astfel deprinderile de a fi buni cetateni si de a conlucra in orice situatie, cu omul legii.

Foarte mare interes politienesc prezinta un alt gen al socializarii - grupul de prieteni. Se cunoaste faptul ca, de obicei grupurile de prieteni se constituie pe baza unor afinitati, a unor preocupari comune. Uneori grupurile de prieteni pot adopta un comportament deviant sau chiar delincvent.

Evident, pentru politist existenta pe raza sa de competenta a unor asemenea grupuri prezinta un real interes, impunandu-se cu pregnanta necesitatea cunoasterii preocuparilor grupului si mai ale supravegherea lor, deoarece pe aceasta cale se poate preveni comiterea unor infractiuni de genul vagabondajului, incaierarilor, violurilor, furturilor, talhariilor, consumului de droguri, etc.

Un fenomen extrem de nociv aparut in Romania in ultima perioada este extinderea unor grupari de factura religioasa, altele decat cultele legal constituite si recunoscute de statul nostru. Astfel, au aparut o multitudine de secte si organizatii pseudo - religioase care, prin continutul lor doctrinar, dar mai ales prin activitatile pe care le intreprind membrii lor, prejudiciaza climatul de ordine si liniste publica, atenteaza la valorile morale si democratice consacrate in societatea romaneasca.

Deosebit de periculoase sunt gruparile sataniste, pentru ca ele propovaduiesc cultul violentei, isi instiga adeptii la negarea in bloc a valorilor sociale, la libertinaj sexual, la consum de alcool si droguri, la sinucidere sau chiar la comiterea de omoruri, la profanarea de morminte si altele.

In luna mai 1995, in municipiul Constanta au fost gasite doua cadavre ale unor varstnici a caror moarte violenta a fost provocata prin decapitare. Pe fruntea victimelor erau scrijelate cu cutitul insemnele specifice cultului satanist - pentagrama si cifra 666. In urma cercetarilor s-a probat faptul ca autorii dublului omor erau trei tineri: Horatiu Pintilie, Tiberiu Pintilie si Cristinel Andronache, membrii unei grupari sataniste.

Din perspectiva interventiei si actiunii politistului, pe linia prevenirii unor fapte antisociale, acesta trebuie sa actioneze in urmatoarele directii:

Descoperirea cauzelor care genereaza comportament deviant, delincvent sau infractional;

Cunoasterea mediilor pretabile la comiterea de fapte antisociale;

Evaluarea cauzelor si conditiilor favorizante in adoptarea unui comportament asocial.

Desfasurarea eficienta a muncii de prevenire impune politistului cunoasterea si valorificarea cunostintelor legate de psihologia individului uman, aflat in diferite stadii de varsta, indeosebi ale celor ce nu au ajuns la varsta majoratului.

Frecvent, pentru a se putea achita de misiunea cu care este investit, politistul trebuie sa urmareasca atingerea urmatoarelor obiective:

Atentionarea, iar dupa caz chiar interventia directa in familiile care, prin modul de viata, nu asigura minorului un climat educativ adecvat, in conformitate cu cerintele societatii;

Identificarea celor care manifesta tendinte de asimilare si adaptare a unei conduite antisociale;

Colaborarea cu unitatile de invatamant si prezenta activa a politistului in preajma unor asemenea institutii,

Conlucrarea stransa cu institutiile implicate in procesul de socializare.

Cunoasterea de catre politisti a etapelor si factorilor ce asigura socializarea individului este necesara deoarece pe aceasta cale se poate preveni devianta comportamentala a unor indivizi, se asigura un climat de ordine si liniste publica, sunt protejate mai bine viata, drepturile si bunurile cetatenilor, societatea in ansamblul sau.

Demersul politistului va fi mai operativ, mai competent, mai profesionist, fapt ce-i va spori prestigiul propriu, dar si pe cel al Politiei Romane in general.