TEORII PRIVIND CONSUMUL DE ALCOOL

In 1946, demograful francez Sullya inceput sa publice o serie de studii care vizau variatia mortalitatii datorate consumului de alcool in Franta si in alte tari. El a observat ca intre consumul de alcool pe cap de locuitor si mortalitate exista o covariatie considerabila atat in spatiu, cat si in timp. Dupa teoria sa, bautorii sunt distribuiti de-a lungul scalei de consum intr-un mod regulat, iar aceasta distributie ar putea fi obtinuta, intr-o maniera aproximativa, printr-o curba de probabilitate numita "lung-normala". Aceasta teorie a starnit multe controverse. Astazi se considera ca distributiile empirice nu au propietati matematice definite clar.

Analizand distributia unei populatii de-a lungul scalei de consum, putem vorbi de patru tipuri ipotetice de comsum:

distributia uniforma-adica numar egal de persoane repartizate pe fiecare interval de consum (distributie liniara).

Distributie in clopot (gaussiana).

Forma cu dublu clopot (primul clopot fiind reprezentat de consumatorii normali, iar cel de-al doilea de catre alcoolici).

Distributia asimetrica fara o delimitare clara intre consumul normal si cel al alcoolicilor.

In realitate, pornind de la distributiile empirice, se constata ca distributia asimetrica este cea intalnita in practica si are cateva repercursiuni importante privind problemele legate de consumul de alcool. Conform acesteia, oparte substantiala a populatiei este constituita din bautorii medii, care reprezinta un sector semnificativnumeric fata de numarul bautorilor excesivi (care este redus). Diferenta dintre ele este ca bautorii excesivi ajung mai repede in cadrul serviciilor de sanatate, pe cand bautorii medii ar trebui sa se afle in centrul atentiei serviciilor de sanatate publica datorita frecventei lor.

Nivelul consumului global al populatiei are printre variabilele sale, ca determinanta esentiala, determinanta culturala, existand din acest punct de vedere mari diferente inre culturi. Se observa din practica, ca regula generala, ca toti consumatorii de bauturi alcoolice, indiferent de tipul de bautor din care face parte, au tendinta sa-si creasca consumul atunci cand trec dintr-o cultura cu un nivel scazut de consum, intr-o cultura cu un nivel de consum global ridicat. Variatia determinantei culturale are loc nu numai pe coordonate geografice, ci si in cadrul unei societati, intre diverse substraturi sociale, sau dependenta de factorul timp, ea nefiind intotdeauna o constanta.

Se considera ca un consum de alcool apreciat ca fiind normal intr-o societate ar putea constitui fundamentul cultural al consumului ridicat in respectivele societati. Astfel, nivelurile de consum si riscurile problemelor conexe sunt in mod direct legate de cantitatea ce alcool la care este expus individul in anturajul sau social. Problema consumului social se suprapune uneori cu problema consumului in general si se refera la consumul de bauturi alcoolice al unei persoane realizat impreuna cu prieteni sau alte persoane - in opozitie cu consumul individual; consumul social ni se refera la problemele pe care alcoolul le poate genera. Notiunea de consum normal este folosita pentru a defini mai multe entitati; adesea, este sinonima cu consumul social si sufera de aceleasi concluzii. Alteori, utilizarea termenului de "normal" este folosita pentru a compara consumul unei persoane cu consumul la scara generala sau, uneori, pentru a desemna un consum al anei parti majoritare a populatiei.

O examinare a statisticilor releva un numar important de persoane care au probleme legate de consumul de alcool:

pana la 10 milioane de cetateni in S.U.A.;

peste un milion de cetateni in Marea Britanie;

pana la 100000 de locuitori in Danemarca in 1974;

aproximativ 25% dintre barbatii englezi si 8% dintre femeile engleze au dezvoltat, intr-un anumit stadiu al existentei lor, probleme legate de consumul de alcool;

fara exceptie, fiecare dintre consumatori a influientat, la un moment dat, viata celor din jur: membri ai familiei, prieteni, colegi de munca;

numarul delor care necesita informatii, sfaturi si counselling pentru problemele legate de alcool este foarte mare si cuprinde indifizi ale caror probleme acopera intreaga scala, de la dificultati moderate si precoce, pina la probleme ce le ameninta intraga existenta.

Analizand comsumul de alcool din perspectiva epidemiologica, anumite studii arata ca exista o dispozitie biologica fata de consumul de alcool si o ambianta culturala specifica; daca la anumite persoane dispozitia este ridicata, la altele ea este putin importanta. Intr-un context relativ nevaforabil, o dispozitie biologica puternica conduce la probleme legate de alcool. Intr-o cultura favorabila, in care expunerea este favorabila, chiar si persoanele avand o dispozitie relativ scazuta fata de alcool pot sa prezinte probleme legate de consumul acestuia. Astfel, numarul persoanelor cu dispozitie crescuta pentru consumul de alcool, care pot deveni alcoolice intr-o cultura favorabila sau defavorabila, este mai mic decit cel al persoanelor cu dispozitie medie, dar care vor deveni alcoolice intr-un mediu cu o cultura favorabila.

Imbinarea celor doi factori (care tin de individ si de mediu) este realizata de teoria bifactoriala.

Aceasta teorie afirma ca exista doi factori:

vulnerabilitatea;

factorii precipitanti.

Aceasta idee sugereaza ca fiecare individ este "inclinat" spre anumite afectiuni (probleme coronare, cancer, anxietate, depresie sau probleme legate de consumul de alcool). Vulnerabilitatea ar putea fi definita ca o sensibilitate particulara de a dezvolta o stare negativa sau o anumita afectiune fata de norma. Vulnerabilitatea de a dezvolta probleme specifice se situeaza pe o scala - de la "inalt vulnerabil" la "extrem de invulnerabil". Nu se cunoaste exact in prezent de ce anumiti oameni sunt mai vulnerabili la anumite afectiuni decat altii.

Se presupune ca vulnerabilitatea are la baza factori genetici, de personalitate, patternuri de crestere si experienta, factori fiziologici, patternuri de "consum" si bineinteles, factori neurobiologici - aflati infrastructura interrelatiei functionale. Teoria celor doi factori sublineaza ca, totusi, chiar daca exista o vulnerabilitate, o inclinatie spre dezvoltarea problemelor legate de consumul de alcool, sunt necesari, in plus, factori "triggeri" - precipitanti - care sa "developeze" aceasta predispozitie. Acesti triggere ar putea fi: stresul, alti factori psihologici, factori sociali, disponibilitatea. Aceasta teorie sublineaza, de asemenea, ca exista indivizi care au un risc mai mare de a dezvolta probleme legate de consumul de alcool fie pentru ca prezinta o mai mare vulnerabilitate, fie pentru ca au mai multi triggeri care contribuie la dezvoltarea acestei probleme. Teoria afirma ca oricine poate sa dezvolte asemenea probleme daca are triggeri suficient de puternici. Datorita disponibilitatii si/sau presiunii de a bea, fie datorita presiunii grupului sau din cauza "antrenarii" cu partenerul, si/sau datorita problemelor personale, exista anumite categorii de pacienti care sunt mai supusi riscului de a dezvolta probleme legate de consumul de alcool, fata de alti: indivizi in general tensianati sau anxiosi; copiii celor cu problrme legate de consumul de alcool sau de droguri, copiii celor care comercializeaza bauturi alcoolice, cei care au ocupatii cu risc (productia, distributia, vanzarea alcoolului si drogurilor).

Dupa B.J.Sadock si V.A.Sadock, factorii implicati in etiologia alcoolismului sunt identificati in:

- factori psihodinamici - aceste teorii se centreaza pe aceea ca exista un superego care este extrem de punitiv, la care se adauga o fixare intr-un stadiu oral al dezvoltarii  psihosexuale (teorii psihanalitice).

- factori sociali si culturali - anumite contexte sociale pot duce la consumul excesiv de alcool.

- factori de invatare si comportamentali.

- factori biologici - studii experimentale au evidentiat ca o functie cerebrala biologica mostenita predispune la tulburari legate de alcool.

- factori genetici si alti factori biologici - componenta genetica exista la cel putin o parte dintre tulburarile legate de alcool.

Cea mai recenta versiune revizuita a celui de-al treilea Manual de Statistica si Diagnostic al Asociatiei Psihiatrilor din America (DSH-III-R) imparte alcoolismul in abuz de alcool si dependenta de alcool. Abuzul de alcool indica deteriorarea vietii legata de alcool interferand cu activitatea. Dependenta de alcool cuprinde aceeasi deteriorare impreuna cu dovada unor puternice impulsuri de a consuma alcool insotita de o toleranta crescuta la etanol.

Dependenta este certificata atunci cand in ultimele 12 luni individul prezinta mai mult de trei din urmatoarele criterii fixe:

Stare de sevraj

Folosirea alcoolului pentru evitarea sevrajului si pentru eficienta lui mentala

Slabirea capacitatii de a controla consumul

Tendinta de a bea in acelas fel zi de zi, prin constrangeri sociale

Neglijarea progresiva a alternativei altor placeri in favoarea alcoolului

Persistarea in consumul de alcool in ciuda consecintelor periculoase

In ceea ce priveste dependenta de alcool si droguri, OMS clasifica alcoolul in categoria drogurilor sedative, alaturi de hipnotice si tranchilizante.

Dimensiunea fundamentala a tuturor acestora este inducerea acelei fixari comportamentale progresive pentru care a primit denumirea de dependenta toxicomana. Ea este definita de OMS ca aceea stare in care unui individ, dupa ce a consumat in mod regulat, un timp, o substanta, ii este foarte greu sau imposibil de a stopa singur consumul. Ea are doua nivele: psihic si fizic.

Dependenta psihica este aceea fixare comportamentala in care dupa un consum regulat apare dorinta, greu de franat de a continua consumul, in ciuda dificultatilor functionari familiale, sociale si ocupationale care apar. Stoparea consumului genereaza simptome psihice: anxietate, iritabilitate, insomnii, neliniste, depresie. Aceste simptome dispar dupa cateva saptamini de abstinenta, dar dorinta consumului poate rabufni si dupa cativa ani.

Eseu: Fisa de evaluare - cuvantul potrivit si dictare (c, o, l, E, C, L, O) Eseu: Alternativa educationala ,, montessori''

Dependenta fizica este definita ca aceea stare, in care nu numai ca stoparea consumului nu este posibila prin vointa, dar stoparea lui fortata genereaza aparitia simptomelor vegetative caracteristice, o veritabila stare de boala.

In functie de frecventa intoxicatiilor si de existenta unor probleme medicale (afectiuni somatice si psihiatrice), familiale (divort, cheltuirea salariului pentru procurarea bauturii, scandaluri), profesionale (absenteism, desfacerea contractului de munca si schimbarea frecventa a locului de munca) sau judiciar (incalcarea diferitelor legi), Zimbers (1976) a propus o scala de apreciere a abuzului de alcool cu sase nivele:

Absent: consum de alcool absent sau numai ocazional

Minim: betii rare (pana la 4 intr-un an) fara probleme medicale, judiciare, familiale, profesionale

Usor: betii pana la o data pe luna, fara probleme medicale si judiciare, unele probleme familiale si profesionale

Moderat: betii 1-2 pe saptamana, fara probleme judiciare, deficiente nete in relatii profesionale si familiale, probleme somatice (gastrita, inapetenta, tremuraturi) si psihiatrice (fara istorie de delirium tremens)

Sever: consum continuu, probleme judiciare (legate de consumul de alcool), conflicte severe in familie (divort) si la locul de munca (incapacitatea de a-si pastra mai mult timp locul de munca), afectiuni somatice (ciroza polinevrita) si psihiatrice (delirium tremens)

Extrem: consum continuu, probleme judiciare (mai mult detentii), familiale, profesionale, somatice, psihiatrice (ca la nivelul sever, insa spre deosebire de acesta, alcoolicul nu poate fi mentinut in uniatea de asistenta sociala).

O alta clasificare a fost facuta de expertii OMS (1952) au descris patru faze ale alcoolismului: faza prealcoolica, faza prodromica, faza cruciala si faza cronica.

1. Faza prealcoolica cuprinde trei elemente:

tranchilizarea ocazionala prin alcool

tranchilizarea constanta prin alcool

crestera tolerantei

2. Faza prodromica se caracterizeaza prin consumul pe furis si aparitia sentimentului de vinovatie.

Faza cruciala e deschisa de "pierderea controlului" in consumarea alcoolului si continua cu aparitia starilor de agresivitate, schimbarea prietenilor, abandonul serviciului, neglijarea alimentatiei, prima spitalizare, delozia alcoolica, diminuarea libidoului, ingestie matinala repetata de alcool.

4. Faza cronica se manifesta prin: betii prelungite, degradarea morala, scaderea functiilor intelectuale, psihoze alcoolice, scaderea tolerantei la alcool, trmuraturi, inhibitie psihomotorie, nevoia obsesiva si continua de a bea, prabusirea totala a sistemului de rationalizare.

W.K. van Dijk (1979), a clasificat consumul de alcool in cinci stadii. Manifestariile patologice si consecintele nocive ale consumului de alcool fiind posibile in toate stadiile.

Primul contact cu alcoolul. Numai un numar mic de persoane nu depasesc acest stadiu. Abstinenta fiind determinata de intoleranta fiziologica ori factori religiosi si culturali.

Stadiul "experimental" in care individul, consumand diferite bauturi alcoolice, are posibilitatea sa-si testeze capacitatea de rezistenta la alcool si sa-ti manifeste preferintele pentru anumite tipuri de bauturi.

Stadiul de consum "integrat"social in care individul consuma alcool tinand seama de factorii personali (toleranta, mijoace financiare, preferinte) cat si de obiceiurile socio-colturale.

Stadiul de consum excesiv in care individul consuma o cantitate de alcool care depaseste fie rezistenta individuala (inclusiv starea sa de sanatate), fie deprinderile (reguli, condiute) grupului social din care face parte bautorul. Este vorba de consum excesiv  in situatia in care sunt tulburate relatiile personale, familiale, de, asemenea, daca consumul de alcool afecteaza situatia financiara a familiei.

Stadiul de dependenta cu "pierderea libertatii" (Fouquet) de a bea moderat cu "pierderea controlului" (Jellinek) manifestata prin incapacitatea de a stopa consumul de alcool dupa ce deja a baut primul pahar, cu instalarea fenomenului de sevraj dupa scurte perioade de abstinenta.

Clasificarea lui Jellinek, stabileste cinci tipuri de alcoolism (desemnate de primele cinci litere din alfabetul grecesc), in functie de diferite trepte de gravitate ale consumului de alcool:

Alcoolismul alfa: cu dependenta psihologica (fara dependenta fizica, fara              pierderea controlului).

Alcoolismul beta: fara dependenta fizica, dar cu consum excesiv de bauturi     alcoolice, care provoaca complicatii somatice (ciroza, ulcer gastroduodenal, gastrita, polinevrita, sterilitate, miocardita).

Alcoolismul gama: dependenta fizica si psihologica, frecvente fenomene de sevraj si cu "pierderea controlului" asupra bauturii (cand incepe sa bea, cel in cauza nu se opreste pana nu se imbata, dar dupa aceea se poate abtine complet un timp).

Alcoolismul delta: cu dependenta fizica si psihologica cu fenomene de sevraj si cu incapacitatea abtinerii de a bea (dar cu "pastrarea controlului" adica cu posibilitatea de a bea fara sa se ajunga la intoxicatie alcoolica).

Alcolismul epsilon: se refera la alcoolismul periodic, paroxistic.

In concluzie, o alta teorie, clasifica consumul de alcool in functie de frecventa cu care acesta este consumat si de gradul de risc pe care acesta il are asupra sanatatii:

consum ocazional

consum obisnuit

consum abuziv

consum dependent

Primele doua tipuri de consum nu ridica nici un semn de alarma. Consumul ocazional se realizeaza extrem de rar si in cantitati insuficiente pentru aprovoca pierderea cunostintei.

1. FACTORI PSIHICI

Daca rolul factorilor fiziopatologici a fost intens invocat in urma cu doua decenii, in prezent se constata o deplasare a accentului asupra factorilor psihofiziologici (teorii psihanalitice, teorii ale conditionari si invatarii).

Teoriile psihologice dau si ele raspunsuri partiale in ceea ce priveste motivele dependentei de alcool.

Teorii psihanalitice

Formularile pihanalitice in legatura cu alcoolismul, conform carora alcoolismul se datoreaza unor puternice influente orale din copilarie, au pornit initial de la Freud. Alcoolul ofera o modificare de dispozitie si o redirectionare a proceselor de gandire, provoaca niveluri regresive si duce la obtinerea gratificari printr-o gandire nelogica, astfel el provoaca o evadare din realitate.

T.J.Menninger avanseaza o tendinta autodistructiva ca prim comportament al alcoolismului. Impulsul spre alcool este in mod inconstient o pornire puternica spre autodistrugere, pornire derivata in copilarie din sentimentul de vinovatie legat de mania copilului impotriva parintilor al caror comportament i-a frustrat nevoia de a fi rasplatit prin vorbe, concomitenta cu teama de a nu-i pierde.

In cursul vietii adulte alcoolul devine un misloc de razbunare, precum si un mijloc de a se ajunge la sentimente de gratitudine din partea celorlalti, de aici ostilitatea exprimata prin purtarea antisociala in timpul in care individul se afla sub influienta alcoolului si ca urmare, pedeapsa implicata de sentimentul de vinovatie cand este treaz. De aceea T.J.Menninger vede alcoolismul ca o forma a sinuciderii cronice.

Knight, considera ca experientele copilariei alcoolicului i-au creat o personalitate caracterizata printr-o nevoie excesiva de indulgenta, cu prag scazut de frustrare. Apar usor reactii de intoleranta, dezamagire si manie. Reactia il impinge catre acte ostile, dupa care se simte vinovat si se auto-pedepseste in mod masochist. Ca o asigurare impotriva sentimentelor de vinovatie si a frici de un masochism primejdios de destructiv si de consecintele reale ale purtarii sale, le simte nevoia excesiva de afectiune si indulgenta. Din nou dorintele apar si se creaza un cerc vicios. Consumul de alcool in lumina acestor teorii este deci un mijloc de a obtine:

o potolire a dezamagirii si maniei;

un mijloc de exorimare a ostilitatii pentru ai suporta pe parinti si prieteni;

o metoda de degradare masochista;

o rasplata simbolica a nevoii de afectiune.

Lolii, in 1956, atribuie alcoolismului o baza existentialista; alcoolicul are dorinta intensa pertru caldura fizica, senzatii placute pe piele, cocoloseala materna, senzatie de caldura in stomac. El tanjeste dupa placeri ale corpului si mintii si le gaseste in alcool, care este un substitut pentru laptele mamei.

A.Adler atribuie alcoolicului sentimente puternice de inferioritate, legate de o situatie permanenta de insecuritate si de o dorinta de a scapa de raspundere.El poate fi timid, izolat, iritabil, nelinistit, dezadaptat sexual si incapabil de a face fata frustrarilor - in consecinta bea ca sa faca fata cerintelor societatii.

D.C. .Mc Clelland a sugerat nevoia crescuta de putere, dar care nu-si poate atinge scopul; alcoolul da un sens de eliberare, usurare, de putere si un sentiment de realizare.

Teoriile conditionarii si ale invatarii

Acestea, de inspiratie pavloviana, pornesc de la premisa conform careia o tendinta daca nu este urmata de o satisfacere realizeaza o conditionare a relatiei stimul-raspuns; "intarirea raspunsului cheie este esenta invataturii".

In acest sena, Dollard si Miller au aratat ca alcoolul, prin reducerea temporara a fricii si conflictului, determina o adaptare la frica si conflict. Incercarea de a se adapta la frica si conflic prin selacsarea propusa cu ajutorul alcoolului, urmata de starea de mizerie si de abstinenta, produce probabil ciclul de dependenta.

Schoben, considera ca usurinta pe care o aduce alcoolul opereaza pe baza principiului reantaririi: diminuarea anxietatii, obtinerea sedarii realizate, respectiv, cu fiecare ingestie de alcool, devin conditionate, suprainvatate.

Masserman si Yum au aratat in 1946 prin celebrele lor experiente ca pisicile nevrozate experimental, puse in conditii de alegere intre hrana alcoolizata si nealcoolizata o prefera pe prima.

S-a demonstrat si experimental ca alcoolul scade raspunsul de evitare bazat pe frica si nu cum se credea ca ar crea o situatie de placere; Conger, a obisnuit un grup de sobolani sa fie atrasi de mancare si a obisnuit un alt grup de sobolani sa se fereasca de socuri electrice, folosind conditionarea aversina. Dupa o injectie cu alcool, ferirea de soc era mult slabita, in timp ce atractia catre mancare nu era mai puternica.

Teoriile invatarii ofera elemente semnificative despre intelegerea dezvoltarii alcoolismului, dar nu pot explica de ce, in aceleasi situatii, el apare in unele culturi numai la unele persoane.

2. FACTORI GENETICI

Cauzaliatea alcoolismului constituie un subiect controversat, fata de care,  alaturi de elemente acceptabile, se mentin incertitudinile.

Dovezile privind participarea factorilor genetici provin din studii familiale, studii generale, studii de adoptie, asocieri de linkage.

Majoritatea observatiilor confirma caracterul, frecvent, "familial" al manifestarilor alcoolice. Dupa cum s-a constatat, prevalenta cazurilor "alcoolice" sau abuziv alcoolice este semnificativ superioara in familia probandului etilic (aproximaitv 23% din rude masculine, 5-10% din rude feminine), in comparatie cu aceea existenta in populatia generala. Incidenta marcanta a starilor alcoolice in rudenia probandului poate fi raportata, deopotriva, la influente ambientale sau genetice.

Rata concordantei pentru alcoolism la gemeni monozigoti - peste 55% - apare semnificativ superioara concordantei gemenilor dizigoti - aproximativ 30%. Absenta unei concordante absolute, la primii numiti, este atribuita posibilelor influente mezologice.

La randul sau, studiul adoptatilor a relevat tendintele corelative intre starea alcoolica a unora dintre acestia si alcoolismul genitorilor. Riscul pentru a manifesta "boala" la acei care au fost separati de cadrul familial initial, este amplificat - de patru ori - in comparatie cu subiectii martor, chiar in conditiile privarii totale de informatii asupra problemelor existentiale ale parintilor biologici, ceea ce nu se intampla, insa, cu descendentii parintilor "normali", care convietuiesc intr-un mediu adoptiv alcoolic.

Rolul, dovedit, al factorului genetic se exercita, posibil, la diferite niveluri fiziologice si clinice legate de consum etanolic: susceptiblitatea la efectele intoxicatiei acute, metabolizarea etanolica, adaptarea sistemului celular la ingestie cronica; susceptibilitatea la complicatii medicale si de comportament, factorii predispozanti ai personalitatii s.a. In consecinta, se poate intui faptul ca alcoolismul nu semosteneste "prin sine", dar prin factori de mediere, ca reprezentari ai componentei genetice.

Exista o variabilitate biologica pronuntata in privinta raspunsului la alcool. Unele persoane acuza senzatii dezagreabile, urmate de reactii adverse, dupa ingestia produsului alcoolic. La acestea, pare putin probabila initierea unui proces evolutiv catre dependenta alcoolica, ele se deosebesc, asadar, depersoanele aparent "vulnerabile". Majoritatea indivizilor din populatie nu apartin insa uneia din aceste doua categorii.

Diferentele legate de metabolizarea etanolului - de exemplu, nivelul superior al unor metaboliti etanolici (acetaldehida), dupa ingestia unei cantitati de alcool, inclusiv al rude nealcoolice ale persoanei afectate, comparativ cu martorii - indica o particularitate "familiala", manifestata pe un suport genetic.

Intre trasaturile de personalitate ale indivizilor, care ulterior au devenit alcoolici, mai frecvent, au fost remarcate: impulsivitate, nonconformism, tendinte de asociere s.a.; ei dovedeau, totodata, capacitate diminuanta de autocontrol, nesupunere, depasire a normelor sociale. Un element prefigurativ al alcoolismului pare a fi personalitatea devianta. Multi dintre copiii hiperactivi, cu comportament agresiv, cu acese de furie frecvente, cu absente sau demisii scolare, "nesupusi", au dezvoltat mai tarziu comportament alcoolic.

Sunt caracteristice, intre altele, alcoolicilor: imaturitatea, tendintele de evitare a solitudinii, imposibilitatea de a stabili legaturi durabile cu semenii, dezinhibitia, saracia imaginara, fragilitatea sentimentelor de identitate si autonomie, impulsivitatea, tendintele depresive, fiecare dintre aceste trasaturi ale personalitatii lor putand indeplini un rol particular, determinant in aparitia si perenizarea conduitei legate de consumul abuziv de alcool (alcoolism).

Recunoasterea unei asocieri intre fond biologic, tip comportamental in copilarie si adolescenta, pe de o parte si consumul alcoolic al adultului, pe de alta parte, ar oferi premisele predictive in ceea ce priveste variabilele personalitatii ca factor potential in determinismul alcoolismului

Trebuie inteles, totodata, faptul ca daca exista dovezi ale unei vulnerabilitati biologice, aceasta constituie o premisa; dezvolatrea fenomenologiei alcoolice este influentata, de regula, de factori exogeni (socio-culturali).

In aproape jumatate din situatiile cunoscute, tulburarea se manifesta in rudenie (alcoolism "familial"). La indivizii care fac parte din familii alcoolice, primele simptome apar la o varsta mai timpurie, forma de dependenta este mai grava, evolutia fenomenologiei alcoolice, in general, este mai accelerata; ei se deosebesc, prin aceste particularitati, de alcoolicii care reprezinta un caz "izolat" an familie. La primii evocati, hiperactiivtatea si tulburarile de conduita caracterizeaza, in multe situatii, copilaria. La aceiasi, tabloul psihopatologic al familiei este mai putin nuantat, neincluzand de regula alte tulburari psihiatrice. Decurgand din acest aspect, s-a acceptat echivalarea sensului de alcoolism "primar".

Istoria familiala pozitiva a alcoolismului are semnificatie predictiva. Aceasta conditie amplifica (de 4-5 ori) riscul descendentilor unui alcoolic - indiferent de sex - de a deveni dependent fata de alcool, si cu atat mai mult, in situatia cand acestia sunt hiperactivi sau impulsivi.

Distinctia intre formele de alcoolism, infaptuita pe baza incidentei familiale a cazurilor, apare, asadar, ca o conditie cu rezonanta clinica, in masura in care aceasta realizare promite avantaje predictive. In prezent, posibilitatile de identificare a factorilor de risc si apreciere a semnificatiei acestora pentru dezvoltari alcoolice in adolescenta sunt relativ limitate.

Alcoolismul, in varianta de exprimare fenomenologica familiala, nu poate fi acceptat ca o forma simpla de comportament dobandita ("mostenire sociala"). "Alcoolismul", ca boala, in contrast cu variatele tipuri si grade de abuz alcoolic, pare a fi controlat de factori genetici specifici, ceea ce poate explica dimensiunea familiala a starilor.

Determinismul tulburarii nu poate fi redus, insa, la un singur factor, considerat deopotriva necesar si suficient. Posibil, factorii biologici au doar partial implicatie in conditionarea manifestarilor, recunoasterea acestui tip de influenta aparand utila, in special pentru identificarea persoanei cu risc.

Unele aspecte circumscrise notiunii de "transmitere" nu depasesc, inca, nivelul probabilitatilor.

Incidenta superioara (de 5-30 ori ) a tulburarii in cadrul populatiei masculine, comparativ cu cea feminina, pare sugerativa pentru modul de transmitere legat de sex, o ipoteza care nu se verifica, insa, decat intre limite restranse. De alta parte, modul de repartizare a cazurilor in familie nu pare sa corespunda necesitatii autosomale. Datele familiale ar sustine ideea transmiterii printr-o gena dominanta doar daca se accepta ca efectul (frecventa cazurilor) a fost obtinut inclusiv prin influenta unor gene modificatoare si (sau) factorilor ambientali.

Potrivit variantelor interpretative care decurg din aprecierile globale, apare improbabil ca predispozitia persoanelor cu risc pentru alcoolism are drept suport unic elementul genetic Reactia individuala la alcool, de pilda, ar putea fi rezultatul interactiunii unor factori genetici multipli si factori ai mediului. Este posibila existenta unor subtipuri clinice alcoolice, mai mult sau mai putin manifestate prin influenta conditiilor ambientale; apar, probabil, fenocopii ale tabloului clinic alcoolic; in aceeasi masura, poate fi mai mult decat un tip de vulnerabiliate biologica, dar forme cu substraturi genetice diferite, proprii diferitelor familii.

Este unanim acceptat ca aspectele determinative legate de alcoolism apartin unui cadru problematic complex; abordarea acestora implica o angajare, obligatoriu, interdisciplinara, int-o actiune pluriaxiala, adesea simultana.

FACTORI SOCIALI

Factorii sociali trebuie luati in consideratie in aria elementelor faforizante ale alcoolismului.

Dintre acestia, cei mai importanti sunt accesibilitatea procurarii bauturilor alcoolice, rolul obisnuintelor sociale determinate de ceremonialuri si intalnirile de grup, asteptarile in legatura cu efectul pe care l-ar avea alcoolul asupra dispozitiei si comportamentului. De aceea si alcoolul prin efectul sau hedonic a fost asociat din vechime cu ritualurile religioase ale comunitatii si s-a transmis pana azi participarea sa la micile ritualuri particulare. Actul de "a bea impreuna" genereaza o solidaritate intre oameni, de aceea in zilele noasre alcoolul este nelipsit de la festivitatile si intalnirile grup.

In Romania, ca si in multe alte tari, bauturile alcoolice sunt foarte usor de procurat, gasindu-se pe toate drumurile si pentru toate buzunarele. Drumul spre dependenta alcoolica este facilitat si de marea toleranta sociala fata de consumul de bauturi alcoolice. Exista traditia, complet daunatoare sanatatii, de a apela la bauturi alcoolice in orce situatie sociala mai mult sau mai putin importanta, in circumstante individuale negative sau pozitive. Multi bautori asteapta ca alcoolul sa le dea curaj, sa-i linisteasca, sa-i faca "sa uite".

Alcoolului i s-au mai atribuit, popular, propietati dinamogene, fiind recomandat in numele sanatatii: "alcoolul da putere si virilitate, reancalzeste, remonteaza". De aceea, individul este pus de multe ori in situatia de a bea pentru a nu fi obiect de ironie sau excomunicat din grup.

Factorii socio-culturali sunt demonstrati si de variatia proportiei de alcoolism in functie de grupele profesionale-anumite profesiuni predispunand la alcoolism: muncile legate de productia si distribuirea bauturilor, muncile de forta cu necesitati calorice mari, muncile agricole, profesiile care impun o desradacinaresi o deplasare periodica sau frecventa (marinari,rutieri), unde, dupa H.Ey (Manuel de Psichiatrie. Massom, Paris,1974.) exista "o preferinta particulara care le permite sa-si satisfaca dorinta de evadare din realitatea monotona".

Se apreciaza ca adultii tineri necasatoriti consuma cele mai mari cantitati de bauturi alcoolice, in comparatie cu alte grupe de varsta.Un numar semnificativ de "bautori" este intalnit printre barbati separati sau divortati. Cele mai multe studii considera ca exista un raport de 5 la 1 intre cazurile de alcoolism intalnite la barbati fata de cele intalnite la femei. Cu toate ca alcoolismul nu ocoleste nici o categorie sociala, prevalenta este mai mare in mediile sociale defavorizate. Unele categori ocupationale, prin accesul la bauturi alcoolice, prezinta un risc crescut de a ingrosa randurile alcoolicilor. Printre aceste categorii se numara bucatarii, ospatarii, actorii, ziaristi, agentii comerciali si chiar medicii.

O ancheta realizata in Franta, tara in care consumul mediu de alcool a scazut cel mai mult in ultimii douazeci de ani, ne arata ca tineri intre 13 si 20 de ani nu se inscriu in aceasta tendinta. Aceasta ancheta, realizata in octombrie-noiembrie 1996 pe un esantion national reprezentativ de 997 de adolescenti si publicata in lucrarea "Adolescentii si toxicomania" scrisa de Gilles Ferreol aparuta in anul 2000, ne arata contextele sociale cand acesti tineri consuma bauturi alcoolice. Astfel:

Cu cine?                 - singur(a) 1%

cu prietenul(a) apropiat(a) 7%

- in familie 25%

cu colegi sau intre prieteni 67%

Unde - la uni membri ai familiei 1%

- la restaurant 4%

- in aer liber 7%

- in discoteca 14%

- la bar 17%

- acasa 21%

- la prieteni apropiati 35%

- in alte locuri 1%

Cand - luni 1%

- marti 2%

- miercuri 4%

- joi 4%

- vineri 19%

- sambata 52%

- duminica 18%

Grupul de baututa (de pahar, de chef, club, etc.) are importanta in geneza alcoolismului prin presiunea pe care o exercita asupra membrilor sai. H.Ey investeste grupul de bautura cu calitatile unui mediu neostil in care se pot pune in evidenta mai usor "conceptele dinamice relationale dintre sentimente, valenta, vector, forta de atractie si repulsie, cu cautarea unei situatii afective (functia de "acasa" a barului, carciumii), a unui rol securizant de afirmare a sinelui, cautarea unui substitut al atmosferei familiale".

Factori socio-economici joaca si ei un rol important in drumul catre alcoolism. Astfel, daca pana nu demult se credea ca alcoolismul predomina la oameni cu un nivel de cultura scazut, dupa studiul efectuat in 1996, s-a dovedit ca procentajul de alcoolici in randul inaltei societati este mai mare, fiind cuprins intre 4,3% si 8,2% fata de 7,4% al populatiei generale.

Un alt factor care, in opinea unor cercetatorilor, se pare ca influienteaza dependenta de alcool este cel socio-geografic. Adultii de la orase consuma alcool cel putin o data pe luna in proportie de 54%, fata de 42% cit consuma cei care traiesc in mediul rural.

Numeroase studii de natura sociologica care s-au facut, au evidentiat faptul ca determinantii culturali au o insemnatate decisiva pentru alcoolism (de exemplu, studiul lui Horton citat de M.Chafetz). conform studiului care a afut ca tinta 77 de culturi consumatoare de alcool s-a evidentiat prezenta corelatiei intre insecuritatea existentei si bautul excesiv. Horton credea ca alcoolul are propietatea sa reduca anxietatea si ca folosirea lui este determinata diferentiat in functie de securitatea pe care o ofera societatea, ca si de posibilitatea procurari alcoolului.

Altii sustin ca organizarea sociala si practica culturala se leaga de alcoolism prin: " modul in care societatea opereaza in adaptarea la nevoi acute sau tensiuni interioare ale membrilor ei si prin gradul in care cultura respectiva overa misloace substitutive de satisfactie, precum si complexul de atitudini fata de baut pe care cultura il provoaca in randul membriilor ei " ( Bales citat de M. Chafetz).

Apoi s-a acordat mai multa atentie conceptului de alcoolism ca un comportament deviant. Astfel s-au distins, o deviere primara in care cineva este etichetat de catre altii ca deviant si o deviere secundara in care cineva este fortat sa intre intrun rol deviant. Cu cat mai avansata este devierea secundara, cu atat mai greu este pentru persoana respectiva sa se intoarca in societate.

A fost sugerata o teorie anomica a comportamentului deviant, si anume: " un asemenea comportament poate rezulta cand exista o distanta prea mare intre tinta care se zareste si mijloacele aflate la dispozitie pentru a o atinge. Oameni se pot adapta acestui conflict prin conformism, ritualism, izolare sau rebeliune. Alcoolismul s-ar putea sa reprezinte una din ultimele doua posibilitati. ( Horton citat de M. Chafetz).

Desi studiile sociale sint numeroase,nu exista nici o formulare de ansamblu si nu este inca demonstrata implicatia atitudinilor culturale  fata de alcool in afectarea omului inca din copilarie. Deci cauzele alcoolismului sunt numeroase, complexe si profunde.

Alte studii efectuate (Begona San Jose si altii, 2000) au examinat relatiile dintre evenimentele negative de pe parcursul vietiisi foctorii stresanti cronicipe de o parte si alcoolismul pe de alta parte. (Stresors and Alcohol Consumption. Alcohol and Alcoholism, Oxford University Press, Vol.35, NO , May-june, 2000). O serie de date sugereaza ca exista o legatura intre abstinenta si efenimentele neplacute de viata (divortul), ca si anumiti stresori cronici (dificultati financiare, statut marital necorespunzator, statut social neadecvat). Mai mult, in randul barbatilor mai ales, anumite evenimente din viata ( a fi victima unei crime, alterarea pozitiei financiare, divortul) au fost corelate in mod pozitiv cu consumul masiv de alcool. Atit in randul barbatilor, cat si al femeilor, factori stresanti cronici ( cum ar fi statut social nefavorabil, statut marital nefavorabil) au determinat, de asemenea, un consum crescut de alcool. Rezultatele studiului au indicat urmatoarele:in conditii de stres, oameni mai degraba se absin sau consuma cantitati mari de alcool, decat sa consume cantitati mici sau moderate.

Etiopatologia alcoolismului este o rezultanta a intalniri a trei grupe de factori: sociali, psihologici si fiziologici. Cunoasterea lor este absolut necesara pentru a exercita o actiune terapeutica pe plan individual si de combatere a alcoolismului pe plan social.