Terorismul postmodern, terorismul apocaliptic

Terorismul postmodern, terorismul apocaliptic

Walter Laquer in lucrarea "The New Terrorism", publicata in anul 1999, incearca sa determine criteriile pentru studierea noii forme de violenta politica. Textul, prefatat de fostul director al CIA James Woolsey, identifica doua noi dimensiuni cheie ale terorismului.

Prima dimensiune este, conform exprimarii lui Lacquer, "complexul patologic" termen indicand o anumita schimbare intervenita in sistemul de valori al protagonistilor: " Terorismul a inregistrat unele schimbari ciudate in ultimul timp, iar in viitor va inregistra un si mai accentuat complex patologic. Motivatiile politice sau ideologice, in sens traditional, se vor deplasa spre fundal si vor fi inlocuite de fanatismul sectar, etnic, sau doar personal".[1]

A doua dimensiune, care deosebeste noul terorism de cel clasic, este accesul la armele de distrugere in masa, pericolul megaterorismului.

O analiza mai atenta a conceptului "noul terorism" este realizata in cadrul lucrarii colective "Countering the New Terrorism" publicata in anul 1999 de membrii Corporatiei RAND[2], in care se precizeaza ca in ultima decada a secolului XX trasaturile fundamentale ale terorismului s-au modificat pana la punctul la care analizele anterioare au devenit inutile; in consecinta noul terorism poate fi identificat pe noile sale coordonate, vizand tehnicile de atac terorist, motivatiile activitatilor teroriste, nivelul letal crescut al atacului si sporirea numarului de teroristi "amatori".Fara a nega lipsa unui un consens absolut si de neatacat privind tezele noului terorism, in randul analistilor si teoreticienilor, pot fi identificate un numar de asertiuni comune mai multor curente, care sunt prezentate in continuare.

a. Erodarea structurilor organizatorice traditionale

Prima diferenta notabila dintre vechiul si noul terorism consta in faptul ca in organizatiile teroriste de azi nu mai exista structuri ierarhice si linii clare de comanda. Daca in vechile grupari teroriste existau structuri organizatorice tangibile si apte de a fi infiltrate, noul terorism se indeparteaza de acest model. Leadershipul usor de identificat, este inlocuit de acorduri trans - nationale secrete, intre francize teroriste, neunitare, fara lideri clar desemnati si chiar fara cartier general.[3]

Aceasta idee a conflictului caracterizat prin fluiditate si intangibilitate a fost dezvoltata de RAND in cadrul conceptului de "netwar". Conceptul de "netwar" se refera la un conflict de mica intensitate, dar care este globalizat prin natura sa - o forma de conflict diferita de formele traditionale de razboi, deoarece in general actorii nu actioneaza in numele statelor si utilizeaza la scara larga tehnologia informatica.

"Netwar - ul" poate fi alaturat unei categorii foarte largi de organizatii si grupuri, desfasurate pe tot spectrul de insurgenta; are o natura duala, doua fete, precum zeul roman Ianus: pe de o parte este alcatuit din conflicte derulate de teroristi, criminali si extremisti nationalisti sau etnici, iar pe de alta parte de conflictele initiate activisti ai societatii civile."

b. Bioterorismul, accesul la armele de distrugere in masa

Adeptii teoriei noului terorism considera ca in prezent exista posibilitati mult mai mari de procurare a unor arme si tehnologii cu un potential distructiv deosebit.

La nivel european, prevenirea bioterorismului s-a realizat sub egida Comitetului pentru securitatea sanitara creat in 2001 de Comisia Europeana. S-a realizat intre diferitele ministere nationale o retea securizata avand functiunea de alerta si detectare precoce a maladiilor si toxinelor periculoase, se difuzeaza informatiile privind stocurile de vaccinuri disponibile si capacitatile de productie ale laboratoarelor, s-a constituit harta europeana a laboratoarelor de referinta si reevaluarea maladiilor supuse supravegherii europene.

c. Terorismul neselectiv, nediscriminatoriu, global

Tintele noului terorism sunt adesea segmente aleatorii ale populatiei civile, lovite de la distanta, fara vreo avertizare prealabila. Caracteristica noului terorism consta in agravarea efectului letal al atacului si amenintarea simultana a un numar sporit de tinte diverse situate oriunde in lume.

d. Terorismul incorigibil si imprevizibil

Noul terorism descrie un inamic care este apocaliptic, deosebit de periculos si mai putin pretabil la formele traditionale de supraveghere si control. Caracterizarea noilor grupari teroriste drept organizatii determinate ideologic, in opozitie cu cele determinate politic, este completata de afirmatia ca aceste grupari se situeaza in afara limitelor oricaror negocieri sau eventuale intelegeri. In acest sens a fost afirmata natura incorigibila a al Qaeda, determinata de reputatia sa de autoare a unor asasinate in masa, de doctrinele absolutiste si de ambitiile politice, care toate la un loc fac negocierea de neimaginat, pentru orice guvern democratic.[5]

Catalogarea noului terorism drept incorigibil conduce la o regandire fundamentala a metodelor si scopurilor masurilor antiteroriste si, intr-un sens mai larg, a obiectivelor politicii externe. Sunt puse in discutie drepturi fundamentale ale omului si elemente de jus cogens,  precum ansamblul Conventiilor de la Geneva.

Sprijinul pentru revigorarea raspunsurilor punitive militare reprezinta o tema consistenta a literaturii noului terorism.

Prin determinarea acestor trasaturi comune noului terorism se evidentiaza existenta la un anumit moment, a unor amenintari specifice, la adresa populatiei. Desi putem estima amenintarile reprezentate de noul terorism, nu putem cunoaste cu certitudine intregul sau potential, limita superioara, care poate fi catastrofica. Teoria noului terorism aduce toate evenimentele si non evenimentele teroriste intr-un cadru coeziv si coerent.

Eseu: Fisa de evaluare - cuvantul potrivit si dictare (c, o, l, E, C, L, O) Eseu: Alternativa educationala ,, montessori''

Daca terorismul prin definitie, nu poate fi complet cunoscut, rolul expertului antiterorist consta in a-l face cunoscut.

Razboiul impotriva terorismului este similar cu cel impotriva criminalitatii, astfel incat exista o tendinta comuna: problema nu este construita ca una determinata, fixa, localizata; se urmareste stabilirea unui set de trasaturi caracteristice ale adversarului, pentru a-l cunoaste.

Teoria noului terorism care identifica riscul atacului terorist ca fiind global, nediscriminatoriu si incorigibil, a creat justificarea pentru un nou principiu preventiv antiterorist: o strategie care scuza cele mai excesive raspunsuri din partea institutiilor statale si a organismelor politice. Noul terorism, reprezinta o amenintare publica, impune raspunsuri ubicue cel mai adesea materializate in expansiunea rapida a politicilor antiteroriste impotriva musulmanilor, solicitantilor de azil si protestatarilor. Este un raspuns care legitimeaza tintirea grupurilor asociate tangential cu terorismul, se materializeaza prin criminalizare acestora, hartuire rasiala, sau victimizare violenta.[6]

e. Terorismul fanatic, motivat religios este considerat drept al patrulea val in evolutia terorismului, fiind precedat de terorismul centrat pe prabusirea imperiilor, decolonizare si anti-occidentalism.[7]

Radicalismul islamic este cea mai notorie forma a noii culturi a terorismului, dar nu este singura varietate a tendintelor culturale care motiveaza activitatea terorista. Gruparile teroriste motivate religios s-au inmultit in perioada 1980 - 1990, Hoffman afirmand ca "determinarea religioasa a terorismului este cea mai importanta caracteristica a activitatilor teroriste de azi".[8]

Determinarea religioasa nu reprezinta un fenomen cu totul nou, ci mai degraba o reintoarcere ciclica la motivatiile anterioare ale terorismului; pana la aparitia motivatiilor politice, precum nationalismul, anarhismul si marxismul "religia a furnizat singura justificare acceptabila a terorii".[9]

Osama bin Laden si reteaua terorista internationala al Qaeda sunt exemple de prima marime ale noului terorism, dar radicalismul islamic nu este singura forma de manifestare a terorismului catastrofic sau apocaliptic. Membrii cultului religios japonez Aum Shinrikyo, au executat in anul 1995 primul atac terorist major asupra metroului din Tokyo utilizand arme chimice.

Fanatismul mai curand decat interesul politic caracterizeaza terorismul contemporan.[10]

Un studiu recent, sugereaza existenta unor legaturi istorice si intelectuale intre fascismul terorismului Islamic fanatic si miscarile totalitare din secolul XX, subliniind mai de graba continuitatea, decat schimbarea.[11]

Teroristii de azi sunt preocupati sa confere actelor lor cauzatoare de moarte si distrugere o semnificatie sacramentala sau transcedentala, plasandu-le la un nivel spiritual sau escatologic. Considerentele pragmatice ale teroristilor laici nu sunt opozabile teroristilor religiosi. Teroristii seculari pot aprecia violenta fara limite drept imorala; pentru teroristii religiosi violenta indiscriminata este nu numai morala, dar constituie un drept si o solutie necesara pentru succesul cauzei religioase.   

O alta varietate deosebit de periculoasa a terorismului motivat religios, o constituie terorismul dezvoltat de sectele religioase. Sectele sunt deosebit de periculoase deoarece ele pot aparea rapid, fara avertizare, fara scopuri rationale si pot deveni agitate datorita ostilitatii si respingerii din partea societatii, in general. Initiata de sectanti sau de extremistii unor culte traditionale, violenta teroristilor religiosi poate deveni deosebit de amenintatoare in comparatie cu terorismul motivat politic. "Pentru teroristii religiosi, violenta este o datorie divina . executata ca raspuns direct la un comandament teologic . si justificata de scriptura."[12]

f. Un grup de trasaturi culturale comune noilor grupari ale terorismului international indica un nivel ridicat de periculozitate. Aceste aspecte includ conceptul dreptului de a ucide ca mantuire, necesitatea distrugerii sociale totale ca parte a procesului de purificare suprema, preocuparea pentru armele de distrugere in masa si cultul personalitatii, in care un lider domina asupra devotatilor care urmaresc sa-i devina copii perfecte.[13]

Aceste trasaturi, luate impreuna difera in mod semnificativ de cultura gruparilor teroriste anterioare, iar organizatiile care corespund acestor caracteristici reprezinta o amenintare serioasa la adresa lumii moderne.

g. Globalizarea a motivat terorismul si a facilitat metodele pentru exprimarea acestuia. Procesul de globalizare, care implica o reducere a granitelor tehnologice, politice, economice dintre tarile lumii a produs o motivare a noului terorismului si a facilitat utilizarea de noi metode teroriste. Una dintre consecintele majore ale globalizarii consta in deteriorarea puterii statului;[14] explozia exponentiala a organizatiilor neguvernamentale, aliantelor regionale si a organismelor internationale a consolidat aceasta tendinta. Gruparile teroriste se feresc de legaturile directe cu sponsorii statali, recurgand la un sprijin amorf, care la asigura o detasare fata de scopurile politice. Se poate spune ca evolutia masurilor antiteroriste dupa septembrie 2001 au determinat aparitia unor tendinte periculoase in terorismul modern. Daca teroristi nu mai pot conta pe sprijinul direct din partea unor state atunci ei devin mai greu de urmarit si mai independenti.