Principii de lucru pentru SDVI

In activitatea serviciilor pentru dezvoltarea deprinderilor de viata independenta trebuie respectate o serie de principii care asigura concordanta acestor servicii cu valorile recunoscute privind educatia si asistenta sociala si cu activitatera celorlalte servicii si activitati din sistemul de protectie sociala.

In toate actiunile care se realizeaza in cadrul serviciului pentru formarea deprinderilor de viata primeaza interesul superior al copilului. ... (Principiul interesului superior al copilului )

Serviciul pentru formarea deprinderilor de viata se adreseaza copiilor indiferent de rasa, religie, limba, sex sau orice alta apartenenta etnica, sociala sau cultura... (Principiul nondiscriminarii si egalitatii sanselor)

Relatia profesionistilor cu copilul si cu familia sa pe durata formarii si dezvoltarii de deprinderi de viata trebuie sa tina seama de :

Exprimarea libera a sentimentelor, gandurilor si temerilor copilului si ale familiei in relatia cu profesionistii;

Receptivitatea profesionistului fata de problemele copilului si familiei, dublata de capacitatea sa de a formula un raspuns adecvat;

Acceptarea si atitudinea non-acuzatoare a profesionistilor fata de slabiciunile si greselile familiei si ale copilului;

Autodeterminarea persoanei, recunoasterea dreptului si nevoilor copilului si familiei de a alege o anumita solutie, in functie de capacitatea lor de a lua decizii pozitive;

Asigurarea confidentialitatii informatiilor cu caracter personal, dezvaluite in timpul relatiei profesionale cu copilul si familia acestuia.

Serviciul pentru formarea deprinderilor de viata se bazeaza pe implicarea comunitatilor locale si pecolaborarea institutiilor si organizatiilor de la nivel local si judetean pentru rezolvarea situatiei copiilor. Se acorda o importanta speciala responsabilizarii comunitatii in ceea ce priveste rezolvarea problemelor copiilor (Principiul descentralizarii si responsabilitatii comunitatii )

Activitatile din cadrul serviciului pentru formarea deprinderilor de viata se desfasoara in spiritul demnitatii, libertatii si respectului fata de semeni, acordandu-se o atentie prioritara intaririi coeziunii sociale in abordarea problematicii referitoare la copil, cu referire speciala la grupurile cele mai vulnerabile - copiii in dificultate. . (Principiul solidaritatii).

Fiecare caz este tratat individual urmarindu-se un plan individual de interventie.. Individualizarea metodelor de lucru, adaptate la nevoile copilului, in functie de diferentele personale: bio-psihice, educationale, culturale etc.;

(Principiul interventiei personalizate )

Coordonarea serviciilor si resurselor se realizeaza la nivel local, cat mai aproape de clientii, copiii, adolescentii si familia care are nevoie de sprijin si asistenta... (Principiul proximitatii / subsidiaritate)

Activitatile de deprinderi de viata sunt coordonate de catre un responsabil de caz si au drept scop atingerea situatiei de permanenta si siguranta pentru copil. (Principiul permanentei si continuitatii )

Toate activitatile din cadrul serviciului se realizeaza pe baza de contracte de colaborare si parteneriat intre institutii, ministere, autoritati locale, organizatii neguvernamentale, etc.. (Principiul contractului multiparti )

Respectarea elementelor minime de buna practica si a standardelor in vigoare) (Principiul interventiei standardizate )

A . Clientii serviciilor de formare de deprinderi de viata

Cea mai importanta si numeroasa categorie de clienti pentru sdvi o reprezinta tinerii care au suferit un regim indelungat de institutionalizare, fiind privati de posibilitatile normale de insusire a deprinderilor .

Deficiente privind deprinderile la adolescentii si tinerii aflati in ingrijire rezidentiala.

Studiile de specialitate [1] releva o serie de trasaturi specifice acestor adolescenti:

- intarzieri in dezvoltarea fizica si motorie;

- retard intelectual si de limbaj;

- dificultati in comportamentul social, ca urmare a inabilitatii de a forma si pastra relatii cu ceilalti copii si adulti, a incapacitatii de a respecta reguli, a lipsei sentimentului de vinovatie;

- o tulburare emotionala profunda care sta, in fapt la baza tuturor celorlalte distorsiuni.

Este evident ca mediul de viata isi pune amprenta pe comportamentul si structura mentala a copiilor si tinerilor crescuti in institutii. O caracteristica a cadrului de viata din centrele de plasament este neadecvarea sa si promovarea unor trasaturi disjunctive cu mediul social. Copiii suporta adesea situatii de disonanta cognitiva, de confuzie. Nefiind suficient informati sau primind informatii distorsionate, neveridice, le este foarte greu sa crediteze anumite date, sa acorde relevanta si sa ia decizii in virtutea unor convingeri si certitudini.

Se pune intrebarea : au acesti copii alta structura mentala? Alta gandire? Mai degraba este vorba de cultura speciala ( institutionala ) in care ei s-au maturizat si in care traiesc pana la revocarea masurii de protectie. Comportamentele lor sunt patternuri insusite prin socializarea institutionala, dar care devin modalitati dezadaptative in conditii de viata in mediu deschis.

Comportamentul lor se explica prin aceea ca le lipsesc anumite experiente foarte timpurii. Si astfel, deprinderile lor de viata ajung sa fie diferite de ale celorlalti oameni. Nu se poate spune ca "nu au deprinderi", ci numai ca au deprinderi ce nu satisfac cerintele vietii independente. Deprinderile lor sunt pentru o altfel de viata decat cea care ii asteapta in mod normal, in viitor, in societate. Nici nu este cazul sa comentam daca sunt deprinderi bune sau rele. Important este, ca cele mai multe sunt deprinderi care in viata independenta nu folosesc sau pot fi daunatoare.

Iata mai jos o serie de situatii de viata specifice institutiilor, cu posibile repercursiuni la nivelul deprinderilor:

Domeniul deprinderilor de viata zilnica

Nu se cunosc suficient alimentele de baza si compozitia felurilor de mancare care se servesc.

La un centru rezidential , copiii nu vazusera niciodata o paine intreaga ci numai taiata in felii. Ei nu-si imaginau la ce serveste o furculita pentru ca pana atunci primisera la masa doar linguri (din dorinta celor care ii ingrijeau de a preveni posibile accidente ).

Invitati sa aleaga un fel de mancare de pe o lista de meniuri, au avut dificultati    

(pentru ca niciodata nu fusesera in situatia de a opta ).

Adolescenti de 16-17 ani au fost pusi in incurcatura atunci cand a trebuit sa-si cumpere dintr-un magazin alimente pentru 2-3 zile pentru ca nu puteau aprecia cat consuma. Erau inclinati sa cumpere cu precadere conserve sau dulciuri si se orientau greu dupa alimentele pe care le cautau.

Domeniul deprinderilor privind gestiunea locuintei si folosirea resurselor comunitare

Multi nu au experimentat niciodata dormitul cu capul pe perna, asemenea accesorii normale intr-o locuinta obisnuita, fiind interzise in institutie.

Curatenia fiind in sarcina personalului de ingrijire, deprinderile de a face curat, de a folosi substante pentru curatat sau detergenti pot intarzia sa apara.

Mai mult decat atat, unii copii pot sa isi formeze impresia ca ei nu trebuie sa se preocupe de curatenia locuintei pentru ca exista persoane insacinate in mod expres cu asa ceva.

Deprinderi privind managementul banilor

Daca nu se primesc bani de buzunar, este de asteptat ca tinerii sa nu-si formeze deprinderi corespunzatoare privind gestiunea acestor bani. Cand ii au, ii cheltuiesc repede, fara nici o judecata. In conditii de austeritate, copiii se obisnuiesc sa utilizeze ca moneda de schimb orice cadou sau obiect pe care il primesc.

Referat: Dimensiunile creativitatii la matematica Referat: Metoda - tehnica prin care continutul este comunicat cu scopul de a atinge obiectivele formarii

Din observarea comportamentului tinerilor revocati dupa institutionalizare prelungita rezulta ca tinerii pot avea dificultati mai ales in ce priveste planificarea cheltuielilor in functie de venituri.

Deprinderi pentru integrare profesionala

Tinerii se lovesc de prejudecatile unor patroni care nu vor sa auda de angajati proveniti din casa de copii.

Cei mai multi tineri pot sa aiba lacune cu privire la locul- institutia unde ar putea sa se adreseze pentru gasirea unui loc de munca si sa nu stie sa scrie un c.v. sau cum sa se comporte la un interviu.

Chiar daca au mai lucrat, dar fara contracte de munca, nu au suficiente cunostinte cu privire la drepturile angajatului si obligatiile angajatorilor.

Cand lucreaza undeva, intra usor in conflicte sau nu reusesc sa faca o impresie buna, tradandu-si inadaptarea.

Deprinderi vizand dezvoltarea sociala

Anumite practici in relatiile copiilor care traiesc in institutii le pot crea acestora o situatie de stigmatizare in afara institutiei. Multi se pot simti etichetati fata de colegii lor din scoala si din cartier. Atunci, ei evita sa-si asume propria identitate . Imaginea de sine este puternic afectata si consecinta este marea lor suspiciune in legatura cu parerea celorlalti despre ei.

Modalitatile de a-si procura cele necesare, de a stabili relatii, de a onora un contract social, de a-si face prieteni, pot fi marcate de duplicitate.

Viata in institutie duce la o pronuntata dependenta de grup: grupul de colegi este principala sursa de pattern - uri comportamentale si valori personale, si este mediul esential cu rol important in socializare. In acelasi timp, grupul indeplineste si un rol de securizare, prin modul in care ii ajuta pe copiii sa faca fata situatiilor de adversitate, momentelor de neliniste , de suferinta prin interventia suport a grupului.

O alta observatie este legata de slaba responsabilizare a tinerilor fata de viata lor in general. Majoritatea considera ca toate problemele lor ar disparea daca ar avea bani, iar acesti bani ar trebui sa li se dea in virtutea faptului ca sunt copii orfani, iar acest aspect le ofera, in viziunea lor, niste drepturi pe viata. Expresii de genul "noua cine ne da bani de haine, case, locuri de munca" sunt de natura sa scoata in evidenta expectatii nerealiste in raport cu societatea si o lipsa de mobilizare fata de ei insisi.

Cadrul restrans de viata, limitat la scoala si centru, ii poate determina sa adopte un comportament defensiv fata de orice element care le-ar putea provoca insecuritate, disconfort psihic, situatii de inferioritate.

Chiar atunci cand dispun de anumite cunostinte - mai multe la anumite capitole, mai putine la altele,ceea ce le lipseste cel mai tare tinerilor din institutii este increderea in fortele proprii, dorinta de a da piept cu viata din afara centrelor.

Deprinderile dobandite in institutii prezinta uneori si unele atuuri de adaptare  ( puncte tari):

Uneori se constata o competenta sociala mult mai dezvoltata a copiilor crescuti in conditii institutionale de colectivitate decat la cei crescuti in mediul familial, intr-o constelatie restransa de relatii.

Multi copiii crescuti in institutii sunt sensibili si comunicativi.

Totusi, pe ansamblu, deficientele si incompetentele comportamentale raman preponderente in raport cu punctele tari.

Deprinderile sunt specifice anumitor grupe de virsta la varste mai mici asteptam deprinderi simple, concrete, la varste mai mari asteptam deprinderi complexe, cu grad mai ridicat de abstractie. Totusi, adolescentii nu invata deprinderile in ordine cronologica.Este posibil ca tineri cu virsta mai mare sa fi omis o deprindere pe care semeni ai lor au invatat-o la o varsta mai mica. Acest fapt este cu atat mai posibil cu cat unii tineri au avut experienta mai multor plasamente si intreruperi succesive in educatie.

Grupa de virsta 8 - 14 ani evidentiaza nevoia de stimulare suplimentara a dezvoltarii personalitatii lor .Contactul cu mediul deschis este foarte limitat si nu sunt obisnuiti sa dezvolte strategii adaptative.Stimularea participarii se face adesea prin oferitrrea unor mici cadouri - dulciuri, fructe etc. Pentru facilitarea exprimari ieste eficienta utilizarea suportului grafic.Copiii se simt adesea in competitie unii cu altii. Confruntarea , reusita sunt foarte importante, iar dorinta de a fi tratati cu mai multa atentie decat restul colegilor este foarte pronuntata.Pe alocuri atitudinea poate fi presarata cu comportamente cu tema agresiva la adresa celorlalti, pornind de la nevoia de afectiune pe care o resimt acesti copii.

Grupa de varsta 15 -18 ani prezinta o problematica aparte. Ei se apropie de momentul asumarii de responsabilitati individuale. De aici pot pleca reactii revendicative, stari de nemultumire si chiar suspiciune. Cei mai multi traiesc intr-o stare de incertitudine in legatura cu viitorul lor si au lacune in ceea ce priveste cunoasterea propriei personalitati.Uneori acestor tineri le este greu sa se raporteze la cineva pe careil percep ca pe o autoritate, ca la un egal. Acest impas poate fi depasit daca este practicata o comunicare dechisa , sincera, in raport cu adiultii si pe tema nevoilor lor. Acesti tineri sunt retinuti in a vorbi despre ei insisi si a analiza in grup problemele lor. Rezistenta la verbalizare este determinata uneori de teama , alteori de lipsa exercitiului in a se autoevalua. Le este greu sa decida pentru viitorul lor profesional care le provoaca stari emotionale incarcate negativ si au nevoie de clarificarea criteriilor de apreciere.

Practica asistentei sociale a copilului necesita cunoasterea procesului de dezvoltare a acestuia de la stadiul de sugar neajutorat la acela adultului independent, deoarece, pentru a judeca daca vreunul din aspectele emotional, sociale sau de personalitate este anormal, acestea trebuiesc comparate cu limitele normalului pentru grupul de varsta respectiv.

Primii ani de viata

Dezvoltarea normala a copilului

Este foarte important atasamentul copilului fata de parintii sai;

Sunt foarte importante legaturile emotionale selective.

Primul an de viata

- dezvoltare rapida, motorie si sociala;

- la 3 saptamani sugarul zambeste celor din jur;  

- la 6 luni apare zambetul selectiv;

- la 8 luni apare frica de straini;

- curand dupa aceea, anxietate atunci cand este despartit de mama;

- la sfarsitul primului an copilul trebuie sa aiba o relatie foarte sigura si foarte apropiata cu mama sa;

- copilul a inceput sa invete obiectele din jurul lui, relatiile cauzale simple si relatiile spatiale;

- copilului ii face placere sa emita sunete, poate si cateva cuvinte.

Anul al doilea de viata

- perioada de dezvoltare rapida;

- copilul incepe sa-si doreasca sa-si multumeasca parintii;

- este anxios cand parintii nu sunt de acord cu el;

- incepe sa invete sa-si controleze comportamentul;

- comportamentul de atasare este bine stabilit;

- explozii de manie (mai ales daca nu i se indeplinesc dorintele de a explora), care nu dureaza mult si se diminueaza pe masura ce copilul invata sa accepte constrangerile;

- la sfarsitul celui de-al doilea an copilul poate lega 2-3 cuvinte.

- crestere rapida a capacitatilor intelectuale;

- crestere rapida in complexitate a limbajului;

- inceput de dezvoltare sociala care creste odata cu interactiunea cu fratii, cu alti copii, cu adultii;

- inceputul identificarii cu parintii si al adoptarii standardelor lor;

- scad in intensitate exploziile de manie si dispar inainte de varsta scolara;

- curiozitate vie; un mare numar de intrebari;

- imaginatie bogata si intensa;

- obiectele tranzitionale capata importanta pentru copil, il linistetsc si il ajuta sa doarma;

- intelege diferentele dintre barbati si femei, dupa imbracaminte, comportament si anatomie;

- jocul si explorarea sexuala sunt comune in aceasta etapa;

- de dezvolta mecanismele de aparare si, ca urmare, copilul poate face fata anxietatii izvorate din emotii inacceptabile.

- copilul isi intelege identitatea (baiat sau fata);

- isi intelege pozitia in familie;

- face fata scolii (a dobandit concepte numerice, citeste, scrie);

- invata care ii sunt limitele;

- se rafineaza si dezvolta in continuare mecanismele de aparare;

- se dezvolta constiinta;

- se dezvolta standardele de comportament social.

- este perioada dintre copilarie si stadiul adult;

- transformari fizice provocate de pubertate (la 11-13 ani la fete si 13-17 ani baieti);

- constientizarea propriei identitati si individualitati;

- constiinta de sine;

- preocupare despre a sti cine sunt;

- incep sa fie luate hotarari despre viitorul in viata;

- importanta crescuta a grupului de prieteni;

- apartenenta la un grup (care ajuta in dobandirea independentei);

- crestere in interes si activitati heterosexuale;

- la sfarsitul adolescentei, afectiune pentru sexul opus si dorinta sexuala.

B. Caracteristicile parintilor si ale familiilor de privenienta ale clientului.

Cu exceptia cazului in care unuia dintre copii i-au decedat toti membrii familiei, in sistemul de ocrotire si protectie a copilului sunt clienti copii ai caror parinti i-au abandonat.

Motivele abandonului sunt problemele si dificultatile in gestiunea propriei vieti dar si pe aceea a copiilor lor. Uneori problemele adultilor cu care au fost / sunt in contact copiii si mai apoi tinerii institutionalizati sunt internalizate si odata ajunsi clienti ai S.D.V.I. se manifesta adesea ca o repetare a greselilor si patologiei celor de la care au fost "imprumutate". Nu trebuie in acest caz subliniata importanta sanatatiimintale si morale a celor care lucreaza cu copii.

Probleme in familia copilori institutionalizati:

1. Parinti cu afectiuni psihice.

2. Parinti imaturi afectiv.

3. Parinti provenind din medii cu risc de abandon.

4. Parinti care sunt toxico-dependenti.

5. Parinti expusi la violenta (sau victime ale violentei)

6. Parinti care au suferit mari pierderi.

7. Parinti cu condamnari penale.

8. Parinti cu nevoi speciale

9. Parinti care nu au avut parte de o ingrijire suficient de buna in copilaria lor.

Sunt relativ rare cazurile in care clientii ai S.D.V.I. au suferit tulburari la varsta copilariei totusi sunt mult mai frecvente decat in populatia generala. O parte din acestea se remit fara urmari pana in tinerete totusi o mare parte necesita supraveghere si tratament lasand urmari si sechele in personalitatea celui ce va deveni client al S.D.V.I. iar o foarte mica parte dintre tulburari necesita o ingrijire, un cadru si o atentie deosebita. Iata de ce este necesar ca aceste tulburari sa fie cunoscute nu doar de specialisti (medici, psihologi, psihoterapeuti) ci si de catre restul personalului care lucreaza direct cu copii, adolescenti si tineri care au fost institutionalizati.

Drept rezultat pot aparea:

Tulburari diagnosticate pentru prima data in copilarie si adolescenta:

1.Deficienta mentala.

Se caracterizeaza printr-o functionare intelectuala semnificativ sub medie ( IQ sub 70) cu debut inainte de varsta de 18 ani si prin deficite sau deteriorari concomitente in functionarea adaptativa.

2.Tulburarile de invatare

Se caracterizeaza printr-o functionare scolara substantial sub cea asteptata data fiind varsta cronologica a persoanei, inteligenta masurata si educatia corespunzatoare varstei. Sunt incluse aici dislexia, discalculia, disgrafia, tulburarea de invatare fara alta specificatie.

3. Tuburarea aptitudinilor motorii.

Include tuburarea de dezvoltare a coordonarii care se caracterizeaza printr-o coordonare motorie substantial sub cea asteptata, data fiind varsta cronologica a persoanei si inteligenta masurata.

4. Tuburarile de comunicare.

Se caracterizeaza prin dificultati in vorbire sau in limbaj si include tulburarea de limbaj expresiv, tulburarea mixtta de limbaj receptiv si expresiv, tuburarea fonologica, balbismul si tulburarea de comunicare fara alta specificatie.

5. Tuburarile de dezvoltare pervasiva.

Se caracterizeaza prin deficite severe si deteriorare pervasiva (in multiple domenii ale dezvoltarii). Aceastea se caracterizeaza prin: deterioare in interactiunea sociala reciproca, deteriorarea in comunicare, prezenta de comportamente, preocupari si activitati stereotipe. Tuburarile specifice incluse in aceasta sectiune sunt: tulburarea autista, tulburarea Rett, tulburarea dezintegrativa a copilariei, tulburarea Asperger, tulburarea de dezvoltare pervasiva fara alta specificatie.

6. Deficitul de atentie si tulburarile de comportament disruptiv

Sunt incluse aici: tulburarea de hiperactivitate / deficit de atentie, carcterizata prin simptome de inatentie si/sau de hiperactivitate - impulsivitate. Tuburarile de comportament disruptiv sunt: tulburarea de conduita, tulburarea opozitionismul provocator, tulburarea hiperactivitate / deficit de atentie fara alta specificatie si tuburarea de comportament disruptiv fara alta specificatie.

7. Tulburarile de alimentare si de comportament alimentar ale perioadei de sugar sau micii copilarii.

Se caracterizezaza prin tulburari persistente in alimentare si in comportamentul alimentar. Tuburarile specifice incluse sunt: pica, ruminatia si tulburarea de alimentare a perioadei de sugar sau a micii copilarii., anorexia nervoasa, bulimia nervoasa. Anorexia nervoasa se carcterizeaza prin refuzul de a mentine o greutate corporala normala minima. Bulimia nervoasa se caracterizeaza prin episoade repetate de mancat excesiv urmate de comportamente compensatorii inadecvate (de ex. varsaturile auto provocate, abuzul de laxative, diuretice sau alte medicamente, posturi sau exercitii fizice excesive.

8. Ticurile.

Sunt caracterizate prin: ticuri motorii si / sau vocale. Includ: tulburarea Tourette, ticul motor sau vocal cronic, ticul tranzitor si ticul fara alta specificatie.

9. Tulburarile de eliminare.

Includ encopresisul si enurezisul.

10. Alte tulburari ale perioadei de sugar, ale copilariei sau adolescentei:

Anxietatea de separare, mutismul selectiv, tulburarea reactiva de atasament a perioadei de sugar sau a micii copilarii, tulburarea de miscare stereotipa, tulburarea perioadei de sugar, a copilariei sau adolescentei fara alta specificatie.

Abordari in formare

Principii ale muncii cu copilul respectand dezvoltarea lui (Carmen Anghelescu)

Copilul are nevoie sa fie respectat. Respectul fata de copil se obiectiveaza in timpul care se acorda fiecarui copil pentru a integra senzatiile corporate si pentru a-si construi repere pe care se structureaza psihologicul - sensul individului ca existenta.

Dezvoltarea este unitara. Orice act al copilului presupune implicarea mai multor arii de dezvoltare.

Schimbarile consecutive dezvoltarii sunt complexe si pot sa fie dificil de observat sau in observabile celor de langa ei; de aceea, observatia cuiva din exterior poate evidentia ceea ce cei apropiati nu vad.

Dezvoltarea este reciproca, schimbarile dintr-un domeniu influenteaza toate celelalte domenii de dezvoltare. O achizitie motorie duce la acumulari cognitive insotite de trairi ce pot consolida achizitia sau dimpotriva, o pot bloca.

Variatia este un criteriu al dezvoltarii. Dezvoltarea este un proces individual, de exemplu, unii copii merg mai devreme si comunica verbal mai tarziu, altii invers, comunica mai intai si apoi achizitioneaza mersul.

Dezvoltarea este un proces dinamic care alterneaza. Achizitiile realizate de un copil intr-un interval de timp necesita apoi un timp pentru organizare. Organizarea si structurarea pot absorbi toata atentia copilului, ceea ce poate avea ca efect regresia in alte domenii si dezechilibre tranzitorii. Cel mai bun exemplu este cel al anxietatii fata de strain, care se manifesta in jurul varstei de 8 luni si care marcheaza achizitia diferentierii intre persoane necunoscute si cunoscute (R. Spitz).

Dezvoltarea se realizeaza cu precadere in context social si se bazeaza in copilarie pe formarea atasamentului.

Principii ale muncii cu clienti adolescenti si tineri. Actori si roluri implicate in proces.

Principii

1. Trebuie folosita experienta deja acumulata de clienti.

2. Reducerea temerilor si a perceptiei negative asociate procesului de invatare cu care unii clienti vin.

3. Angajare activa in procesul de invatare al deprinderilor. La sfarsitul fiecarei sesiuni de formare participantii trebuie sa poata face o demonstratie practica asupra a ceea ce au invatat.

4. Trebuie creata o atmosfera in care sa fie posibile erorile si greselile. O mare parte dintre sesiunile de formare se bazeza pe procedee gen Incercare - Eroare (de exemplu gatitul).

5. Crearea unei atmosfere propice asocierii dintre participantii la procesul de instruire.

6. Motivarea procesului de invatare practica.

7. Trecerea gradata de la invatarea de deprinderi simple la deprinderi complexe.

8. Posibilitatea autievaluarii participantilor.

9. Folosirea feedback-ului ca metoda de evaluare continua.

10. Folosirea elementelor de practica in dauna celor de teorie care vor fi elaborate mai apoi impreuna cu clientul.

11. Folosirea resurselor unicitatii clientilor

Principii de abordare a deprinderilor de viata pentru toate categoriile de varsta:

1. Stabilirea si intretinerea unei relatii in care clientii sa se simta ca sunt intampinati cu sensibilitate, empatie (atentie, nu simpatie) si respect.

2. Grija si sprijin acordat in functie de nevoi.

3. Consolidarea unei retele de suport social.

4. Consolidarea functiilor de adult (matur) si stimularea interactiunilor plecand de la acest nivel

5. Concentrarea pe internalizarea modelelor si rolurilor de adult matur.

6. Incurajarea cautarii de solutii proprii pentru situatiile de criza mergand mai tarziu pana la anticiparea crizelor.

7. Reducerea stresului din institutie.

8. Terapie si asistenta in situatii de criza.