Ocrotirea minorului prin tutela si curatela

Sectiunea I
Notiunea, scopul si caracterele tutelei

1. Notiunea de tutela a minorului. Prin tutela minorului, ca institutie juridica, se intelege ansamblul dispozitiilor legale, care reglementeaza ocrotirea unui minor de catre o alta persoana decat parintii sai - tutorele - sub supravegherea, controlul si indrumarea permanenta a autoritatii tutelare.

In sens restrans tutela a fost definita ca fiind "o sarcina gratuita si obligatorie, in virtutea careia o anumita persoana, denumita tutore, este chemata a exercita drepturile si indatoririle parintesti fata de un copil minor, ai carui parinti sunt decedati ori in imposibilitate permanenta de a-si exercita atributiile" sau, altfel spus "mijlocul juridic de ocrotire a minorului lipsit de ocrotirea parinteasca".

Desi este reglementata de Codul familiei prin disp. art. 113-141, unii autori considera tutela o institutie de drept civil, deosebind-o de ocrotirea parinteasca, o alta forma de ocrotire a minorului, care apartine dreptului familiei.

Scopul tutelei. Scopul tutelei minorului este acela de a suplini lipsa parintilor, de a crea posibilitatea indeplinirii fata de minor a sarcinilor si functiilor acestora. Tutorelui ii revine astfel sarcina de a tine locul parintilor firesti ai minorului, de a crea in jurul copilului climatul familial pe care l-ar fi creat parintii.

Potrivit dispozitiilor art. 123 alin. 2 Codul familiei "tutorele este obligat sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui in conformitate cu telurile statului, spre a-l face folositor colectivitatii".

3. Caracterele tutelei. Tutela prezinta urmatoarele caractere juridice:

- este o sarcina legala, in principiu obligatorie, caracter care rezulta din dispozitiile art. 118 alin. 1 Codul familiei potrivit carora "cel numit tutore nu poate refuza aceasta sarcina" decat in situatiile expres prevazute de art. 118 alin. 2 si 3 Codul familiei, ceea ce nu schimba cu nimic natura sa de sarcina legala si in principiu obligatorie a tutelei;

- tutela este o sarcina gratuita, astfel cum rezulta din chiar cuprinsul dispozitiilor art. 121 alin. 1 Codul familiei.

In mod exceptional, autoritatea tutelara va putea acorda tutorelui o remuneratie ce nu poate depasi 10% din veniturile bunurilor copilului, tinand seama de munca depusa in legatura cu administrarea bunurilor minorului, starea materiala a copilului precum si a tutorelui. Cuantumul remuneratiei tutorelui poate fi modificata sau suprimata in functie de imprejurari (art. 121 alin. 2 Codul familiei). Asadar, acordarea remuneratiei are caracter facultativ. Plafonat, conditionat si reductibil pana la suprimare, ceea ce inseamna ca tutela ramane, in principiu, o sarcina gratuita.

- tutela este o sarcina personala tutorele fiind tinut sa exercite el insusi tutela, nefiind ingaduita transmiterea tutelei de catre tutore unei alte persoane chiar si numai temporar, sau indeplinirea atributiilor specifice tutorelui prin reprezentant. Schimbarea sau inlocuirea tutorelui este permisa, in conditiile legii, numai autoritatii tutelare.

Pentru tutore tutela este o sarcina strict personala care nu poate fi exercitata prin reprezentare

Sectiunea a II-a
Cazurile in care se instituie tutela minorului

Lucrare: Fisa de evaluare - insecte si flori Referat: Test de lectura - baltagul, de mihail sadoveanu

In conformitate cu art. 113 Codul familiei, tutela copilului minor se instituie in situatiile in care el este lipsit de ingrijirea ambilor parinti datorita faptului ca parintii sunt morti, necunoscuti, decazuti din drepturile parintesti, pusi sub interdictie, disparuti ori declarati morti sau se afla in situatia de a nu-si fi redobandit drepturile asupra copilului lor minor a carui adoptie a fost desfacuta.

Instituirea tutelei in oricare din ipotezele mai sus mentionate, presupune sesizarea autoritatii tutelare.

In atare imprejurari, conform art. 115 Codul familiei, au obligatia de a instiinta autoritatea tutelara, in termen de cel mult 5 zile de la data cand afla de existenta unui minor lipsit de ingrijire parinteasca, urmatoarele categorii de persoane:

a) persoanele apropiate minorului;

b) administratorii, locatarii casei in care locuieste minorul;

c) serviciul de stare civila, cu ocazia inregistrarii mortii unei persoane, precum si biroul notarial cu prilejul deschiderii unei succesiuni;

d) instantele judecatoresti, parchetul si politia, cu prilejul pronuntarii, luarii sau executarii unor masuri privative de libertate;

e) organele administratiei de stat, organizatiile obstesti, institutiile de ocrotire si orice alta persoana;

f) autoritatea tutelara se poate sesiza si din oficiu cu numirea tutorelui conform art. 116 Codul familiei.

Sectiunea a IV-a
Curatela minorului

Curatela este reglementata prin art. 152-157 Codul familiei, si constituie un mijloc de ocrotire subsidiar si temporar al minorului aflat intr-una din situatiile speciale prevazute de lege.

Curatela este un mijloc de ocrotire subsidiar, fiindca, in principal, ocrotirea copilului minor se realizeaza prin parinti, iar in lipsa ocrotirii parintesti, prin tutore; caracterul temporar al curatelei inseamna ca ea nu poate primi aplicare decat pe timpul cat dureaza situatiile particulare ce au determinat instituirea masurii.

In materie de curatela sunt aplicabile, prin asemanare, regulile ce guverneaza institutia tutelei minorului, curatela fiind considerata o varietate a tutelei si chiar numita uneori "tutela ad hoc".

Curatela minorului se instituie in urmatoarele cazuri:

- cand exista contrarietate de interese intre parinte ori tutore si minor (art. 132 si 105 Codul familiei).

Astfel, autoritatea tutelara este obligata sa numeasca un curator ori de cate ori la o mostenire, alaturi de minor, vine unul sau ambii parinti, sau in procesele de iesire din indiviziune, daca apr, alaturi de minor si cu interese contrare, unul sau ambii parinti.

- cand din cauza bolii ori, din alte motive, parintele sau tutorele este impiedecat sa indeplineasca un anumit act in numele minorului pe care il reprezinta sau ale carei acte le incuviinteaza (art. 152 lit. d Codul familiei).

- cand pana la numirea sau inlocuirea tutorelui unui minor, este nevoie de o perioada mai indelungata si se impune luarea unor masuri provizorii (art. 139 Codul familiei).

- pana la solutionarea cererii de punere sub interdictie a minorului (art. 146 Codul familiei).

Curatela se instituie dupa aceleasi proceduri ca si in cazul tutelei minorului, de catre autoritatea tutelara de la domiciliul minorului, la sesizarea persoanelor prevazute de art. 115 Codul familiei.

In conformitate cu art. 44 Cod procedura civila, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de urgenta nr. 138/2000 "In caz de urgenta, daca persoana fizica lipsita de capacitate de exercitiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanta la cererea partii interesate, va putea numi un curator special, care sa o reprezinte pana la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanta va putea numi un curator special in caz de conflict de interese intre reprezentant si cel reprezentat . ".

Dispozitiile mai sus mentionate se aplica si persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa. Numirea curatorului este de competenta instantei sesizata cu judecarea cererii de chemare in judecata.

Potrivit art. 154 Codul familiei "Curatela se poate institui la cererea celui care urmeaza a fi reprezentat, a sotului sau, a rudelor, a celor aratati in art. 115, precum si a tutorelui, in cazul prevazut de art. 152 lit. c". Autoritatea tutelara poate institui curatela si din oficiu.

Curatela nu se poate institui decat cu consimtamantul celui reprezentat, in afara de cazurile in care consimtamantul nu poate fi dat.

Conform art. 156 Codul familiei, curatorul este in drept sa ceara inlocuirea sa dupa trei ani de la numire.

Daca au incetat cauzele care au provocat instituirea curatelei, aceasta va fi ridicata de autoritatea tutelara la cererea curatorului, a celui reprezentat, a oricui din cei prevazuti in art. 115 ori din oficiu (art. 157 Codul familiei).