Stiluri parentale

STILURI PARENTALE

Insusiri pozitive vs insusiri negative ale pǎrintilor, care pot influenta dezvoltarea copilului

Stilul parental

Exista o multitudine de determinante ale stilului educativ in familie. Se considera ca atmosfera familiala, climatul familial, tehnicile de influenta ale familiei pot duce la identificarea stilului educativ.

Cele doua variabile importante: controlul parental si sprijinul parental, se pot combina in urmǎtoarele stiluri parentale:

1.Pǎrintele "Protector", caracterizat prin ingrijorare excesiva. Pǎrintele transmite copilului mesajul: "Nu creste! / Nu actiona!"

Recomandǎri pentru pǎrinte:

􀂃 sǎ-si exprime emotiile de dezamǎgire si nemultumire (sentimentele in general);

􀂃 sǎ-l responsabilizeze pe copil prin sarcini pe mǎsura posibilitatilor lui;

􀂃 sǎ acorde o mai mare libertate copilului;

􀂃 sa fie constant in stabilirea si aplicarea regulilor.

Altfel, copilul va fi:

rǎsfatat - "Vreau!" nu va suporta nici o forma de frustrare, va intampina dificultǎti in respectarea regulilor) sau dependent - "Nu pot!"-(nu va avea vointǎ, nu-si va asuma responsabilitǎti

2. Pǎrintele "Autoritar" - caracterizat prin control excesiv. Pǎrintele transmite copilului mesajul: "Nu fi apropiat!" / "Nu fi copil!" / "Fǎ efort!" / "Depǎseste-te!" / "Fii perfect!"

 Recomandǎri pentru pǎrinte:

􀂃 sǎ accepte ca oricine poate gresi;

􀂃 sǎ manifeste o mai mare flexibilitate in stabilirea regulilor, indeplinirea indatoririlor;

􀂃 sǎ punǎ accent pe copil si nu doar pe rezultatele (bune/rele) obtinute de acesta;

􀂃 sǎ petreacǎ mai mult timp liber cu copilul;

􀂃 sǎ accepte cǎ ceilalti sunt diferiti in comparatie cu el.

Altfel, copilul va fi:

inhibat - "Eu nu pot pentru ca nu am voie!" descurajat, coplesit de exigente, cu rezultate scolare slabe in situatii de stres, fricos) sau  rebel - "Eu fac regulile!"( va manifesta tendinte agresive, nu va accepta regulile, nu va tine cont de celǎlalt)

3.Pǎrintele "Prieten"/ "Permisiv", caracterizat prin incredere excesivǎ. Parintele va spune: "Cum vrei tu! / Fǎ-te plǎcut!"

Recomandǎri pentru pǎrinte:

􀂃 sǎ stie cand si cum este necesar sǎ-si refuze copilul

􀂃 sǎ stabileascǎ limitele dintre rolul de pǎrinte si cel de prieten

􀂃 sǎ respecte dreptul la intimitate al copilului

􀂃 sǎ fie ferm si consecvent in stabilirea drepturilor si responsabilitǎtilor copilului

Altfel, copilul va fi: indisciplinat - "Mie sǎ-mi fie bine!" nu va respecta adultul, nu va intelege restrictiile si regulile, nu va accepta un refuz) sau excesiv de amabil - "Vǎ convine!? Vǎ pot ajuta cu ceva?!" (va dori sǎ fie plǎcut de toatǎ lumea, nu va tine cont de propriile nevoi si dorinte/ va fi superficial in relatiile cu ceilalti).

4.Pǎrintele "demisionar", caracterizat prin fugǎ de responsabilitǎti (abandon). Pǎrintele va spune: "Descurcǎ-te singur ! Nu mai deranja! Castigǎ-ti dragostea!"

Recomandǎri pentru pǎrinte:

􀂃 sǎ acorde atentie copilului, comunicand cu acesta;

􀂃 sǎ fie disponibil si receptiv la nevoile si dorintele copilului;

􀂃 sǎ delimiteze rolul profesional de cel de pǎrinte;

􀂃 sǎ incerce sǎ-si manifeste in mod sincer si deschis sentimentele de iubire fatǎ de cei apropiati.

Altfel, copilul va fi: distant - "Pot singur totul!": va fi incapabil sǎ se conformeze unor imperative scolare, sociale si morale, va fi franat in evolutia sa, Va avea un caracter crispat si nelinistit, va avea autonomie excesiva, determinatǎ de responsabilizarea prematurǎ, il va respinge, fǎrǎ milǎ, la orice varstǎ pe pǎrintele absent sau va fi "cersetor": "Dacǎ mǎ iubesti, stai cu mine!"- va fi lipsit de sprijin si indrumare/ frustrat de copilǎrie, deoarece nu se va bucura de intelegere si apreciere, va  cersi dragostea celor din jur

5. Pǎrintele "Autorizat", care imbina controlul sistematic cu sprijinul parental. Parintele care formuleaza reguli si completeaza respectarea lor, dar nu le impune. Este deschis la schimburi verbale cu copiii, explicandu-le ratiunile pentru care trebuie sa respecte regulile si situatiile in care se aplica, stimuland totodata autonomia lor de gandire.

PORTRETUL ROBOT  AL SCOLARULUI

sursa: Adina Botis, Anca Tǎrǎu, 2004, pag. 27-29

a) SCOLARUL MIC(6- 10 ani)

*Copilul preia de la parinti comportamente sau perceptii legate de evenimente sau persoane

*Relatia cu copiii de aceeasi varsta devine tot mai importanta

*Evaluarea propriei persoane in termeni de insusiri pozitive sau negative se realizeaza prin comparatie cu alti copii

*Are multa energie, nu are rabdare sa persiste in activitati statice ex. sa isi faca temele

b) PUBERUL (10- 14 ani)

*Prietenii devin grupul de referinta pentru preadolescent, parintii avand o influenta tot mai mica

*Se manifesta tot mai pregnant nevoia de independenti

*Vrea sa fie competitiv, sa exceleze intr-un anumit domeniu, acest lucruu fiind important pentru a-si mentine statutul in grupul de prieteni

*Petrece mai putin timp cu parintii

*Incepe sa manifeste interes pentru sexul opus

*Realizeaza faptul ca parintii nu sunt perfecti

*Cauta noi modele in afara de parinti

*Incepe sa aiba interes pentru viitorul apropiat

*Devine tentat sa experimenteze fumatul, alcoolul si alte droguri

ADOLESCENTUL (15-18 ani)

*Grupul de prieteni are un rol important in formarea unei pareri despre propria persoana

*Este intr-un proces de constituire a valorilor

*Modificarile hormonale la aceasta varsta determina fluctuatii emotionale exprimate prin: sensibilitate excesiva, plans, nevoie de activitate fizica sau reactii emotionale necontrolate ex: rade fara nici un motiv.

*Are nevoie de un spatiu "privat" ex: sa aiba camera lui, sa nu i se asculte convorbirile telefonice

*Poate avea sentimentul ca este puternic si a tot stiutor, simultan cu cel de inadecvanta sau esec

*Are nevoie sa relationeze cu adultul de la egal la egal

*Este tentat sa experimenteze fumatul, consumul de alcool si alte droguri.

*Manifestǎ interes fata de sexul opus.

Caracteristici specifice « Campulului socio-familial »

sursa: Elena Badea, 1993,   pag. 49-74)

a)SCOLARUL MIC(6- 10 ani)

Atmosfera- climatul educativ-

-pǎrinti-copil:

- pǎrintii au tendinta de a se increde in copil, fǎrǎ a mai verifica alibiurile;

- acordǎ atentie si sprijin noilor probleme ale maturitǎtii(debut pubertate la fete);

-pǎrinti-scoalǎ:

- posibile dezacorduri cand pǎrintii se incred prea mult in copil, discreditand scoala;

- relatii mutuale care sunt mai ales initiate de scoala;

-pǎrinti-prietenii copilului:

- pǎrintii au sentimentul cǎ stǎpanesc situatia, normeaza si planifica ,,iesirile" cu prietenii (de aici un inceput de frustrare pentru copil);

- cunosc mai bine specificul grupului de joc al copilului, sunt atenti la noile prietenii;

-copil-pǎrinti:

- este duplicitar (ascunde notele scolare slabe, inventeaza performante);

- doreste sǎ fie independent, motivandu-si in termeni de vointa proprie conduita;

- cere sfatul (mai ales fetele) dar doreste sǎ fie consultat pentru a i se respecta gusturile;

- ajutǎ cand i se solicita ajutorul la treburile gospodǎresti;

-copil-frati

- nu se intelege cu fratii mai mari sau mai mici cu 4 ani (interese, preocupari diferite)

- manifesta gelozie fata de fratii mai mici.

 b) PUBERUL (10- 14 ani)

-Atmosfera- climatul educativ-

- parinti - copii

- ii stimuleaza in situatii dificile (oferirea ajutorului in domeniile la care copilul nu performeaza);

- ofera sfaturi pe teme care tin de maturizarea sexuala si de evitarea tentatiilor (consum de droguri, alcool, etc);

- tatal este mai critic, mama mai docila;

- tendinta de a nu-i intelege comportamentul interiorizat al copilului si de a -l sanctiona pe nedrept.

- parinti- scoala

- relatii unilaterale, formale si cu frecventa din ce in ce mai redusa;

- relatiile de colaborare sunt initiate de obicei de scoala dar slab sustinute de parinti.

- parinti - prietenii copilului

- simt nevoia sa-si apropie grupul de prieteni pentru a-i cunoaste  pe acestia si a-l proteja pe copil;

- cauta sa ajusteze punctul de vedere al copilului (pledeaza pentru prieteni mai putini dar  stabili);

- considera ca nu au probleme deosebite in cazul in care copilul are putini prieteni sau prefera singuratatea (teama de anturaje nefaste);

- copilul oscileaza intre incredere si neincredere.

-copil- parinti

- se intelege mai bine cu unul dintre parinti, de regula cu mama;

- este dificil (minte atat la scoala cat si acasa);

- este putin comunicativ, se retrage in sine, jenat sa fie vazut in anumite locuri;

- ii considera pe parinti demodati;

- face confidente strainilor si isi retine critica pentru a-si menaja parintii;

- doreste sa aiba mai multa independenta.

ADOLESCENTUL (15-18 ani)

-Atmosfera- climatul educativ-

- parinti - adolescenti

- oscileaza intre a-i oferi libertate si a-i stabili reguli stricte, chiar dure;

- percep ca frustranta nevoia de intimitate a copilului, continuand ,,sa-l dadaceasca" (sfaturi pe tema pregatirii scolare dar si pe teme sexuale si maritale);

- reclama ca nu mai gasesc punti de comunicare cu copiii, cautand informatii despre ei in mediul scolar sau in cel al grupului de prieteni (neincredere anxioasa in maturitatea si discernamantul acestora);

- recompensele sunt din ce in ce mai putine, sanctiunile fiind masura disciplinara cea mai folosita.

- parinti- scoala

- parintii isi transfera frustrarile si neimplinirile catre mediul scolar, realizand chiar o ruptura de facto fata de aceasta;

- nu cunosc decat in situatii extreme adevarata situatie scolara a copilului lor (absenteism, corigenta si repetentie, etc).

- parinti - prietenii adolescentului

- desi simt nevoia sa -i cunoasca grupul de prieteni, sunt deseori tinuti in afara acestuia, pentru a nu-i afecta prestigiul castigat;

- nu mai pot influenta optiunile copilului pentru un anumit grup de prieteni, sfaturile parintilor fiind incalcate sistematic, cu ostentatie chiar (afirmarea identitatii si a liberului arbitru);

- teama de relatii complicate care-i pot grefa viitorul (sarcini nedorite, intrarea in retele de trafic de persoane sau de consum de droguri, relatii homosexuale, etc)

-adolescent - parinti

- se intelege mai bine cu parintele mai putin intruziv;

- este dificil, greu de inteles, mai ales in lipsa explicatiilor (nu mai simte ca e nevoie sa dea socoteala);

- este putin comunicativ, se retrage in sine, taind canalele de comunicare (asculta muzica la volum maxim sau cu castile pe urechi, ignora mesajele de pe mobil, se inchide in camera, refuza sa vorbeasca);

- ii considera pe parinti batrani si demodati;

- face confidente strainilor fara a-si retine critica la adresa parintilor (parintii sunt acum ,,babaci");

- doreste sa aiba mai multa independenta si daca nu o obtine prin negociere, fuge de acasa sau adopta comportamente de opozitie fatisa, chiar delincventiforme pentru a-i rani si contraria pe parinti.

Lecturǎ-Diferente intre lumea emotionalǎ a fetelor si a bǎietilor

(sursa:Daniel Goleman, 2001)

La americani, doar trei din zece cupluri casatorite recent pot conta ca vor ramane nedespartite toata viata.

Greselile apar de la bun inceput din pricina diferentelor dintre lumea emotinala a fetelor si cea a baietilor. Baietii si fetele invata lucruri total diferite despre felul in care sa-si stapaneasca emotiile. Parintii, in general, discuta emotiile - cu exceptia maniei - mai mult cu fiicele decat cu fiii.

Leslie Brody si Judith Hall, care au rezumat studiul asupra diferentelor de emotii intre sexe, sustin ca acest lucru se intampla, probabil, pentru ca fetele isi dezvolta mai rapid si mai usor limbajul decat baietii, ceea ce le face sa aiba sentimente care presupun o mai mare experienta si o mai buna exprimare, precum si o capacitate superioare fata de a baietilor in ceea ce priveste folosirea cuvintelor, pentru a explora si a inlocui reactiile emotionale, cum ar fi conflictele fizice, in schimb, "baietii pentru care exprimarea in cuvinte a sentimentelor nu este subliniata, pot in mare masura sa nu constientizeze starea emotionala atat in cazul lor cat si in cazul celorlalti."

            Cand fetitele se joaca intre ele, o fac in grupuri mici, punand accentual pe o minima ostilitate si pe o maxima cooperare, in vreme ce jocurile baietilor se fac in grupuri mai mari, punandu-se accentul pe concurenta. Daca un baiat accidentat este foarte necajit, ceilalti asteapta de la el sa se dea de-o parte si sa nu mai planga, pentru ca joaca sa poata continua. Daca acelasi lucru se intampla in cazul unor fetite care se joaca, jocul se opreste si toate se aduna in jur ca sa-i vina in ajutor fetitei care plange.Diferenta manifestata de baieti si fete la joaca rezuma ceea ce Carol Gilligan de la Harvard subliniaza ca fiind o deosebire cheie intre sexe: baietii se mandresc cu autonomia si independenta lor, rezistand cu stoicism si singuri la greu, in vreme ce fetele se considera partea unei adevarate retele de legaturi. Astfel, baietii se simt amenintati de tot ceea ce le-ar pune in pericol independenta, in vreme ce fetele se simt mai amenintate de o ruptura la nivel relational.

            La varsta de 10 ani, cam acelasi procent de fete si de baieti sunt agresivi si dispusi la confruntari directe atunci cand se infurie. Dar pe la 13 ani, apare o diferenta considerabila intre sexe, care incep sa se defineasca mai bine: fetele devin mai apte decat baietii in artele tacticilor agresive, cum ar fi ostracizarea, barfele nefaste  si razbunarile indirecte. Baietii, in general, continua sa fie dispusi la confruntari directe - atunci cand sunt furiosi, ignorand strategiile mascate. Acesta e unu dintre numeroasele motive pentru care baietii si ulterior barbatii - sunt mai putin sofisticati decat sexul opus in privinta tertipurilor vietii emotionale.

            In urma a sute de studii, s-a constatat ca, in medie, femeile sunt mai empatice decat barbatii, cel putin in ceea ce priveste masurarea capacitatii de a interpreta sentimentele negraite dupa expresia fetei, dupa tonul vocii sau dupa alte aluzii nonverbale. In mod similar, in general, sunt mai usor de citit sentimentele de pe chipul unei femei, decat cele de pe chipul unui barbat.

            In general, femeile intra in casnicie pregatite pentru rolul de administrator emotional, in vreme ce - in cazul barbatilor - acest lucru conteaza mult mai putin pentru supravietuirea relatiei. Cel mai important element pentru femei - dar nu si pentru barbati - pentru ca o relatie sa fie satisfacatoare s-a aratat, conform unui studiu efectuat pe 264 de cupluri, a fi "o buna comunicare "(Daniel Goleman,2001)

            Specialistii in casnicii au observat ca exista un tipar de implicare - retragere. Tacerea crescanda a sotilor se datoreaza si faptului ca barbatii sunt mai optimisti in privinta casniciei lor, in vreme ce sotiile se preocupa de toate problemele care apar. Combinand modul optimist in care baietii percep casatoria cu aversiunea lor fata de confruntarile emotionale, devine clar de ce sotiile se plang atat de des ca sotii lor incearca sa evite discutiile despre lucrurile suparatoare din relatia lor.

Incetineala cu care barbatii deschid discutiile incomode intr-o relatie, fara indoiala ca se datoreaza relativei lor incapacitati de a interpreta exprimarea faciala a emotiei. Femeile , de exemplu , sunt mai sensibile la o expresie trista de pe chipul barbatului , decat sunt barbatii in a detecta tristetea din expresia unei femei.

            Ajungerea la o intelegere despre cum sa depaseasca neintelegerile constituie cheia supravietuirii unui mariaj; barbatii si femeile trebuie sa depaseasca diferentele                            intre sexe , abordand emotiile dificile.

Comunicarea ineficienta-bariere in comunicare- sursa:Adriana Baban, 2001

●Lecturǎ: Sfat matrimonial

-sursa: Daniel Goleman,2001-

             Barbatii si femeile, in general, au nevoie de reglari emotionale diferite. Pentru barbati, sfatul ar fi sa nu devina parte dint-un conflict. Sotii trebuie sa inteleaga ca mania sau nemultumirea nu sunt sinonime cu atacurile personale adesea, emotiile sotiilor lor fiind doar sublinieri, accentuari ale sentimentelor lor referitoare la chestiunea in cauza. De cele mai multe ori, cand o sotie simte ca punctul ei de vedere s-a facut auzit si ca sentimentele ei au fost remarcate, ea se calmeaza.

Sfatul pentru femei este unul paralel. Sotiile ar trebui sa faca un efort si sa aiba grija sa nu-si atace sotii - se pot plange de ceea ce au facut ei, dar nu trebuie criticati ca persoana si nici dispretuiti. Reprosurile nu trebuie sa fie atacuri la ardesa personalitatii sotului, ci sa fie afirmatii clare ca un anumit fapt nu le convine, (iar reprosurile pot fi incluse intr-un context mai larg, in care isi reafirma, inclusiv iubirea fata de sot).

Mecanismele de reparare care impiedica o cearta sa ajunga la o explozie constau in mentinerea discutiei, pe o anumita linie, empatia si reducerea tensiunii. Una dintre strategiile general valabile pentru ca o casnicie sa functioneze este sa nu se concentreze discutia pe anumite subiecte: educatia copiilor, sexul, banii, gospodaria - care sunt prilejuri de cearta.

            Unul dintre talentele cheie intr-o casnicie este ca partenerii sa invete sa-si calmeze sentimentele de nemultumire. De fapt, asta inseamna stapanirea capacitatii de a-si reveni rapid in urma potopului produs de un blocaj emotional. Aaron Beck sugereaza ca, in loc sa se dea curs gandurilor negative, ar fi mai bine ca aceste ganduri sa fie supravegheate, analizate, reformulate, dandu-li-se si o fateta pozitiva.

            Ascultatul este un talent, datorita caruia cuplurile nu ajung la divort. Cea mai puternica modalitate de a asculta, fara a adopta un ton defensiv este empatia: distingerea sentimentului din spatele celor spuse. Empatia cu celalalt presupune ca propriile reactii emotionale sa se calmeze , pana ce devine suficient de receptiv, astfel incat fiziologia sa sa oglindeasca sentimentele partenerului. Una dintre metodele eficiente pentu o ascultare emotionala atente se numeste "oglindire" si se foloseste foarte des in terapia pentru recuperarea cuplului. Atunci cand unul dintre parteneri isi exprima o nemultumire celalat o repeta cu cuvintele sale, incercand sa capteze nu numai gandul, ci si sentimentele care o insotesc. Efectul unei oglindiri corecte nu consta doar in sentimentul partenerului ca a fost inteles, dar si in ajungerea la o armonizare emotionala. Acest lucru in sine poate dezarma un atac iminent si poate impiedica o discutie sa ajunga o cearta grava.

            Pentru cupluri, arta de a nu fi defensiv inseamna a discuta doar despre nemultumirile specifice si de a nu se ajunge la atacuri la persoana. Psihologul Haim Ginott, bunicul programelor de comunicare eficienta, recomanda ca formula ideala pentru o nemultumire "XYZ":" Cand ai facut X, m-am simtit Y si as fi preferat sa faci Z." Exemplu: Atunci cand nu m-ai sunat ca intarzii la cina, am simtit ca nu ma respecti si asta m-a infuriat. As fi preferat sa ma suni si sa-mi spui ca intarzii"(in loc de:"Esti un nenorocit, nesimtit si egoist.")

O cale eficienta de a potoli o cearta este de a-i da de inteles  partenerului ca poti vedea lucrurile din perspectiva sa si ca punctul lui de vedere are o valoare in sine, chiar daca nu esti de acord cu el.O alta solutie este ascunderea raspunderii sau chiar scuzele, daca iti dai seama ca ai gresit. Sau cel putin recunoasterea spuselor partenerului, ceea ce este o dovada ca l-ai ascultat si ca ai sesizat emotiile exprimate, chiar daca nu reusesti sa mergi mai departe de: "Imi dau seama ca te-ai suparat." Alte ori, cand nu izbucneste o cearta recunoasterea celuilalt se poate face prin complimente sau prin descoperirea a ceva ce apreciezi sincer ori prin laude cu glas tare. Evident ca recunoasterea este o modalitate de a calma partenerul sau de a pune bazele unui capitol emotional sub forma unor sentimente pozitive.

Nevoile de baza ale copiilor

(sursa: Ecaterina Adina Vrǎsmas,2004)

Copilul are urmatoarele nevoi/ cerinte

a. Fizice, de baza, cum ar fi: nevoia de caldura, de hrana adecvata si odihna, de ingrijire si igiena, precum si ocrotirea in fata primejdiilor;

            b. Afective, care includ:

*Contactul fizic;

*Admiratia si tandretea;

*Rabdarea;

*Timpul acordat;

*Atentia si observarea comporatmentelor;

*Aprobarea si compania an diferite activitati;

c. De securitate, care implica:

*Ingrijire permanenta;

*Mediu predictibil;

*Modele de ingrijire permanenta si respectarea unor reguli elementare;

*Reguli simple si consistente de control;

*O familie unita si stabila;

*Un grup de familie armonios;

d. De stimulare a potentialului innascut:

*Incurajarea curiozitatii si comporatmentelor de explorare;

*Dezvoltarea deprinderilor de participare la joc si de a raspunde la intrebari;

*Promovarea ocaziilor de dezvoltare.

e. Directionare si control se refera la deprinderea copilului cu comportamente sociale adecvate printre care si disciplina. Aceasta tine de intelegerea si capacitatea de stapanire si cere incredere si un model adecvat (cum ar fi cinstea sau amabilitatea fata de ceilalti).

f. Responsabilizare, care are in vedere atragerea copilului, la inceput cu lucruri mici, cum ar fi aranjarea mesei (tacimuri si farfurii) si, gradat, implicarea lui in decizii, invatarea din greselile lui si din succes, din incurajari si apreciere.

g. Independenta, se refera la a lua pozitii decizii, la inceput in lucruri foarte mici, dar incurajandu-l, spunandu-i ca este imporatant ceea ce face el.

Intrebǎri care pot fi adresate copilului, pentru a intelege fundamentul comportamentului indezirabil

(sursa: Bursuc Bogdana, Popescu Alina, 2006)

-Ce s-a intamplat (interactiuni/activitǎti)chiar inainte de comportamentul tintǎ?

            -La ce anume te gandeai chiar inainte sǎ faci comportamentul tintǎ?

            -Cum te simti in timp ce faci comportamentul tintǎ?

            -Cum te simti imediat ce faci comportamentul tintǎ?

            -Ce observi cǎ se intamplǎ imediat dupǎ ce faci comportamentul tintǎ?

            -In ce fel te ajutǎ sǎ faci acest comportament?

●Reguli de aplicare a intǎririlor( sursa: Bursuc Bogdana, Popescu Alina, 2006):

-sǎ fie aplicate imediat dupǎ producerea comportamentului asteptat;

-sǎ fie precizat motivul pentru care primeste intǎrirea;

-sǎ fie aplicatǎ constant in formarea unui comportament nou;

-sǎ fie aplicatǎ intermitent in intǎrirea unui comportament deja dobandit;

-pentru consolidare, intǎrirea trebuie amanatǎ-duce la persistenta in sarcinǎ.

● Diferente intre intǎrirea pozitivǎ si recompensǎ:

● Care sunt diferentele intre consecintele logice si folosirea traditionalǎ a pedepselor?

Diferenta principalǎ este datǎ de regula celor 3 R: relationare, respect si rezonabilitate.

			COOPERAREA CU COPILUL: IMPLICAREA LUI IN VIATA DE  FAMILIE, CENTRARE  PE SOLUTII,INTALNIRI SAPTAMANALE DE  fFAMILIE,ARMONIE
	TIME-OUT-UL LA  APARITIA UNEI PRESIUNI SAU  SITUATII CARE PRODUCE STRESS,  SE IA O     PAUZA