Conturarea cadrului juridic international

Conturarea cadrului juridic international

Cosmarul intuit de Ferencz Benjamin s-a materializat la 11 septembrie 2001. Deturnarea avioanelor de pasageri si directionarea lor pentru a se zdrobi de cladiri publice importante, cu intentia directa de a produce moartea a mii de civili nevinovati constituie, in conceptia lui Benjamin, nu un simplu act de terorism, ci o crima impotriva umanitatii, infractiune care datorita gravitatii sale deosebite, a fost supusa judecatii si pedepsei penale din antichitate pana in zilele noastre.[1]

Si totusi, atacul terorist din 9/11 a format obiectul unui singur proces penal, cu un singur inculpat si o singura condamnare pronuntata dupa 5 ani de la atac.[2] In locul actiunii in justitie, fie ea nationala sau internationala si a unui proces echitabil intentat autorilor, complicilor, instigatorilor si tainuitorilor, oricine ar fi fost ei, s-a preferat solutia politica a unui razboi total, pe perioada nedeterminata impotriva terorii, generator de victime atat in randul celor vinovati dar nejudecati, cat mai ales in randul populatiei civile inocente, denumite oficial 'pagube colaterale'.

Pornind de la constatarea - cu valoare de axioma -, ca terorismul reprezinta o amenintare letala la adresa securitatii mondiale si a umanitatii in ansamblul ei, mai ales in conditiile in care a devenit semnificativ riscul accederii unor grupari teroriste la armele nucleare sau la cele de distrugere in masa, comunitatea internationala a facut - inca din deceniul opt al secolului XX - primii pasi pentru crearea cadrului legal de combatere a fenomenului.

Este drept, acesti pasi pot fi caracterizati printr-o anumita timiditate, nu toate statele realizand la timp ca pericolul terorismului nu are o circumscriere locala sau zonala ci vizeaza, global, civilizatia umana, iar pe de alta parte ca nu e vorba de un fenomen conjunctural ci de unul care tinde sa evolueze ascendent in viitor.

Poate tocmai de aceea primele instrumente de drept international in materie au avut un caracter sectorial, ele extinzandu-si aria, in timp, odata cu multiplicarea actelor teroriste si diversificarea spectrului acestora. Enumeram cateva dintre ele :

- Conventia pentru reprimarea capturarii ilicite de aeronave (Haga, 16.12.1970)

- Conventia pentru reprimarea actelor ilicite indreptate impotriva securitatii aviatiei civile (Montreal, 23.09.1971)

- Conventia internationala impotriva luarii de ostatici, adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 17.12.1979

- Conventia internationala asupra protectiei fizice a materiilor nucleare (Viena, 3.03.1980);

- Conventia pentru reprimarea actelor ilicite indreptate impotriva securitatii navigatiei maritime (Roma, 10.03.1988);

- Conventia internationala pentru reprimarea atentatelor teroriste cu explozivi, adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 15.12.1997;

- Rezolutia 49/60 din 9.12.1994 a Adunarii Generale a Natiunilor Unite care include Declaratia asupra masurilor vizand eliminarea terorismului international.

- Conventia internationala pentru reprimarea actelor de terorism nuclear (New York, 14.09.05)

- Rezolutia nr. 1617/2005 a Consiliului de Securitate ONU

Documentele mentionate au impus statelor semnatare obligatii multiple pentru a crea propriul cadru legislativ la nivel national in vederea combaterii si reprimarii actelor teroriste si pentru a lua masurile organizatorice necesare in acest scop. De asemenea, aceste instrumente de drept international au deschis, in mare masura, calea spre eliminarea unor bariere procedurale, de natura sa afecteze actiunea comuna si cooperarea juridica impotriva terorismului.

Eseu: Fisa de evaluare - cuvantul potrivit si dictare (c, o, l, E, C, L, O) Eseu: Alternativa educationala ,, montessori''

Trebuie specificat ca Romania a aderat fara rezerve la toate instrumentele internationale mentionate, care au fost in buna parte reflectate in legile speciale adoptate de Parlament. De altfel, Constitutia Romaniei prevede, la art.11, ca tratatele ratificate de Parlament potrivit legii fac parte din dreptul intern, astfel incat legile speciale evocate nu au facut decat sa particularizeze si sa dezvolte normele de drept international in discutie.

Experienta ultimelor decenii a demonstrat cu certitudine ca numarul si gravitatea actelor de terorism se afla in raport direct proportional cu resursele financiare pe care le pot obtine gruparile teroriste.

Dupa incheierea razboiului rece resursele traditionale ale terorismului international s-au diminuat substantial si continua sa se subtieze, ceea ce a determinat organizatiile teroriste sa caute noi surse de asigurare financiara. Aproape de la sine acestea s-au regasit in criminalitatea organizata transnationala, interferenta acestui fenomen cu activitatile teroriste fiind demonstrata de cazuistica ultimilor ani.  Ceea ce este mai grav si reprezinta o amenintare majora pentru statele lumii este ca aceste doua veritabile interfete ale violentei internationale se potenteaza reciproc.

Riscuri cu atat mai evidente se contureaza in cazul fostelor state comuniste, din spatiul central si est-european, pe ale caror teritorii, pe fondul inerentei perioade de tranzitie, se intersecteaza interesele structurilor de tip mafiot din vestul Europei, Orient si din tarile ex-sovietice.

Astfel, in dorinta legitima de a inlatura cat mai repede decalajul economic fata de statele occidentale, de a construi o democratie stabila si o economie de piata cat mai performanta, de a participa cat mai activ la circuitul international al bunurilor, capitalurilor si serviciilor, toate aceste tari au adoptat - intr-o prima faza - norme care sa favorizeze infuzia de capital strain, lasand in plan secund mecanismele de control asupra provenientei acestor fonduri si a destinatiei lor ulterioare.

In aceeasi masura, in toate aceste state - poate si datorita lipsei de experienta in materie - fonduri masive obtinute prin mijloace specifice de structurile crimei organizate au putut patrunde, utilizand si un sistem financiar-bancar in curs de cristalizare, pe pietele interne, cu scopul vadit de a fi reciclate prin afaceri legale. Neindoielnic, o parte din aceste fonduri au servit pentru finantarea structurilor teroriste, chiar daca aceasta afirmatie nu poate fi sustinuta intotdeauna cu exemple concrete. Dar in ultimii ani, determinate de evolutia ascendenta a acestor forme de criminalitate, tarile respective au adoptat norme specifice pentru combaterea spalarii banilor, acesta fiind si cazul Romaniei.

De data mai recenta, dupa atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, din S.U.A., s-a impus si adoptarea unor legi speciale pentru combaterea finantarii terorismului international, cu mentiunea ca premisele emiterii acestor acte normative fusesera deja create prin adoptarea Conventiei internationale privind reprimarea finantarii terorismului (New York, 9 decembrie 1999).