Conceptul de terorism

Conceptul de terorism

In ciuda proliferarii actelor teroriste si a preocuparilor in domeniu, nici astazi terorismul nu a putut primi o definitie precisa si universal acceptabila, fiind folosite tot mai des expresii ca: "teroare", "terorism", "acte teroriste" etc. Etimologic, cuvantul provine de la latinescul "terror - terroris" care inseamna groaza, frica sau spaima.

In dictionare, precum si in diferite lucrari de specialitate, "teroarea" este definita prin "frica,

spaima, groaza provocata in mod intentionat prin diferite mijloace de intimidare, de timorare".

Dificultatea definirii provine de la faptul ca, terorismul nu este definit ca fenomen de catre toti specialistii in domeniu. Pentru multi dintre acestia, orice act de violenta poate fi inclus in rubrica "terorism". Altii nu considera terorism actele violente comise intr-un context politicorevolutionar. Confuzia se poate crea datorita similitudinii de comportament, atunci cand un act de violenta este savarsit de un individ motivat politic, un criminal ori un dezechilibrat.

Analizand terorismul din perspectiva psihosociologica, ajungem la concluzia ca demersul cognitiv si actional trebuie indreptat cu prioritate spre:

- definirea conceptului de terorism, identificarea elementelor ce-l caracterizeaza si diferentierea de alte fenomene si forme ale violentei sociale, ceea ce va determina obiectivul activitatii de lupta impotriva acestui flagel social;

- stabilirea cauzelor generatoare si a factorilor favorizanti ai aparitiei si proliferarii violentei sociale, a relatiilor intrinsece dintre cauzele si efectele fenomenului terorist;

- stabilirea dimensiunilor psihosociologice pe care le presupune factorul uman implicat, organizatiile si actiunile;

- desprinderea formelor de manifestare a terorismului, metodele si mijloacele prin care se realizeaza insasi actiunea violenta.

In lumea de azi, principalele amenintari la adresa securitatii vin nu dinspre entitatile statale, ci din partea unor mici grupuri sau organizatii ne-statale; trebuie sa facem schimbarile necesare si sa ne confruntam cu ele, sau, ceea ce numim in mod obisnuit lumea moderna isi va pierde orice urma de securitate si se va adanci intr-o teama perpetua.[2]

"Teroarea care loveste in inimile inamicilor nu este mijlocul ci scopul in sine. O data ce conditia insuflarii terorii in inima oponentului este indeplinita, nu mai sunt multe de facut. Acesta este punctul in care mijlocul si scopul se intalnesc si se impletesc. Teroarea nu este mijlocul pentru impunere hotararii noastre asupra inamicului, ea este chiar hotararea pe care dorim sa o impunem

Teama si panica sunt stari ale spiritului pe care, in mod normal, oamenii incearca sa le evite. Prima conditie pentru inlaturarea, sau cel putin diminuarea starii de tema, rezida in cunoasterea naturii si originii amenintarii, care capata astfel o identitate si un nume; individul care nu inregistreaza progrese in identificarea si definirea sursei de teama se confrunta cu o indispozitie psihologica, sau cu o dilema existentiala, pentru vindecarea careia este nevoita sa recurge la asistenta din partea unui preot, ori psiholog.

Persoana care detine abilitatea de a reduce starea de anxietate poate fi numita "manager de criza", iar acest concept isi gaseste aplicabilitatea la nivelul societatii unde politicienii, formatorii de opinie si analistii dibaci stiu cum sa amenajeze susceptibilitatile si ingrijorarile populatiei transformandu-le in pericole recognoscibile, arogandu-si meritul ca doar ei au fost capabili sa le identifice, motiv pentru care urmeaza sa fie investiti cu increderea de a le gestiona[4]. Unul dintre domeniile in care abunda "managerii de criza"este cel al prevenirii si combaterii criminalitatii si indeosebi a terorismului.

Termenul de terorism, mai ales, are pentru toata lumea o puternica valoare emotionala si simbolica. Teama inspirata de criminalitate in general si de terorism in special, reprezinta una dintre cele mai intemeiate motive pentru investirea statului cu puteri speciale in scopul apararii vietii si proprietatii cetatenilor. Guvernele care esueaza, chiar partial, in aceste demersuri, isi pierd credibilitatea si in ultima instanta legitimitatea.

In problematica complexa a societatii contemporane, institutiile statale nu se pot limita doar la rolul de exponent pasiv al prerogativelor de putere, sau la cel pur reactiv la anxietatea provocata populatiei de amenintarile teroriste, ci trebuie sa manifeste o atitudine pro-activa, ofensiva apropiata de functia de "manager de criza". 

Identificarea din timp a riscurilor globale asimetrice, determinarea evolutiei si dezvoltarii acestora, elaborarea unitara a strategiilor si masurilor eficiente de preventie si riposta antiterorista, printr-o abordare coerenta, unitara si complexa, cooperarea internationala, reprezinta principalele cai aflate la indemana statelor europene pentru managementul "crizei teroriste", prin care trece de mai multi ani comunitatea internationala. 

Amenintarile, atacurile si atentatele teroriste nu mai reprezinta o noutate pentru comunitatea internationala, care in mod repetat a incercat sa-si construiasca instrumentele politice, juridice si militare pentru a se pune la adapost de efectele sale devastatoare.