Comunicarea interculturala

Comunicarea interculturala

"Atat ca disciplina, cat si ca sintagma, comunicarea interculturala este de data relativ recenta. Fireste ca in toate epocile au avut loc intalniri intre oameni care apartineau unor culturi diferite, insa acestea au avut un caracter limitat. Astazi comunicarea interculturala este un fenomen generalizat, o experienta pe care, intr-o anumita masura, o traieste oricare om. Intalnirea cu o cultura straina sau cel putin cu anumite manifestari ale ei se produce chiar si pentru cel mai putin dispus sa colinde lumea.

E suficient sa deschizi radioul, sa manevrezi telecomanda televizorului sau sa navighezi pe internet pentru calumea, cu diversitatea ei culturala, sa te copleseasca.

Ca disciplina, comunicarea culturala a aparut pe de o parte, din necesitatea clarificariiteoretice a unei realitati noi, pe de o parte, si, pe de alta parte, spre a oferi un anumitsprijin practic in vederea unui comportament adecvat la intalnirea cu celalalt."

"Pana la constituirea unei discipline sau a unui grup de discipline care sa studiezecomunicarea interculturala au existat numeroase descrieri ale experientei de a trai pentruun timp in cadrul unei culturi straine. Exista in acest sens o literatura vasta si fascinanta, plina de reflectii profunde si de descrieri tulburatoare ale contactului cu o alta lume. Inafara acestor scrieri, care tin mai degraba de literatura decat de stiinta, anumite aspecteale comunicarii interculturale au fost tratate, inca din secolul al IXX-lea in cadrul unor discipline precum antropologia, etnologia, filosofia istoriei si istoria culturii.

Conceptele de multiculturalitate, interculturalitate, transculturalitate sunt tot mai frecvente nu numai in discusul stiintific, ci si in limbajul cotidian. Oricine stie ca traimintr-o societate multiculturala , ca universitatea dintr-un anumit oras adevenit multiculturala , ca exista tot mai multe familii multiculturale , cetatenie multiculturala , etc. Cu privire la definitia acestui fenomen nu exista prea mari diferente intre specialisti. Prin multiculturalitate se intelege in general convietuirea diferitelor culturi (in sens antropologic) in interiorul unui sistem social (de cele mai multe ori incadrul unei natiuni), chiar daca aceasta convietuire este pasnica sau conflictuala.Se pare ca termenul "multiculturalitate" a luat nastere in 1941, in S.U.A., in vreme ceconceptul de "societate multiculturala" a fost utilizat abia in anul 1964, in Canada.

Exista, conform expertilor in domeniu, trei modele de societate multiculturala. Modelul asimilationist care vizeaza adaptarea culturala a minoritatilor si imigrantilor la cultura majoritara. O alta versiune a acestuia o constituie modelul integrativ, in care asimilarea este privita ca un proces de lunga durata, timp in care reprezentantilor unei culturi minoritare le sunt garantate anumite drepturi care tin de educatie, religie si participare la viata politica."

"Societatea franceza din cea de-a Treia Republica (1871 - 1940), precizeaza Hans-Jürgen Lüsebrink, este un exemplu de societate multiculturala care urmarea o rapida asimilare a culturilor minoritare, in vreme ce societatea britanica de astazi, ca si cea germana sauamericana, ilustreaza versiunea integrativa a modelului asimilationist.

Termenul "etnie" - din grecescul ethnos, care inseamna rasa, popor, natiune, trib - pare a fi de la sine inteles, din moment de se vorbeste frecvent de frontiere etnice, de conflicte interetnice, de relatii interetnice, de societati multietnice, etc. Etnologii au inventariat pana acum mii de etnii, dintre care aproximativ 600 "constituie mari actuale sau potentiale state nationale. Mereu se pot constitui noi grupe in etnii si pot cere autodeterminarea - de regula un proces conflictual."

Ar trebui totusi facute niste distinctii clare intre conceptele de etnie, popor, natiune, trib, rasa, insa n-a existatniciodata un acord al majoritatii comunitatii stiintifice cu privire la definirea acestora. In Franta, de pilda, termenul ethnieera utilizat in ultima parte a secolului al XIX-lea siinceputul secolului al XX-lea spre a desemna "populatii indepartate in spatiu si perceputeca "primitive". In acest sens, a fost asociat cu un alt termen, acela de trib, cu care vasfarsi prin a se confunda partial. A fost efectuata atunci o serie de alunecari semantice inscopul unei disocieri clare a cuplului etnie- trib de substantivele popor sau natiune,acestea din urma fiind rezervate societatilor civilizate."

"In limbajul occidental contemporan, zulu, de pilda, este considerata etnie, insa se spune despre corsicani, bretoni sau basci ca formeaza popoare!

In general, etnia desemneaza un grup uman care se distinge de celellate printr-unetnonim, prin limba si traditie culturala comune, printr-un teritoriu in care s-a derulat si sederuleaza o istorie comuna, prin sentimentul apartenentei la aceeasi comunitate.

Asa cum s-a remarcat de numerosi cercetatori, o asemenea definitie nu poate fi privita decat ca o determinare foarte problematica a etniei, fiindca aceasta poate exista fara un spatiu propriu, fara o limba proprie, in sensul ca mai multe etnii pot vorbi aceeasi limba. In plus, ar fi greu de distins, mai departe, intre etnie, popor, natiune. Din perspectiva comunicarii interculturale, un autor german face urmatoarele clarificariconceptuale: Asa cum natiunea poate fi definita ca etnia devenita stat, culturare prezinta ansamblul obiectivarilor etniei. Spectrul obiectivarilor culturale este amplusi divers; el cuprinde ceea ce creeaza omul, de la filosofie, religie, arta, muzica, literatura,mituri si pana la obiecte ale vietii cotidiene, precum haine, bijuterii, case, etc."[4]