Vanzarea unei mosteniri

Vanzarea unei mosteniri

Notiune. Vanzarea unei mosteniri este contractul prin care vanzatorul - titularul unui drept succesoral transmite acest drept unei alte persoane - cumparatorul contra unei sume de bani numita pret.

Un asemenea contract se poate incheia numai dupa data deschiderii succesiunii (dupa data mortii celui care lasa mostenirea) intrucat un pact asupra unei mostenirii nedeschise este prohibit de lege, fiind nul absolut.

Acest contract are ca obiect dreptul de mostenire pe care l-a dobandit vanzatorul prin acceptarea mostenirii si care poate fi fie dreptul asupra intregii mosteniri (intreaga universalitate juridica de drepturi si obligatii care au apartinut celui care lasa mostenirea si care s-au transmis pe cale succesorala) daca vanzatorul este unicul mostenitor, fie dreptul asupra unei cote-parti din aceasta universalitate juridica, daca sunt mai multi mostenitori.

Daca vanzarea are ca obiect un bun determinat din mostenire (de ex. se vinde un teren, un autoturism etc), se vor aplica regulile generale ale vanzarii, fiind un contract de vanzare-cumparare obisnuit si nu o vanzare a unei mosteniri.

Acest contract este supus principiului consensualismului in ceea ce priveste incheierea sa valabila; forma consensuala nu va fi insa suficienta, daca printre drepturile cuprinse in mostenire se afla dreptul de proprietate asupra unui imobil (teren cu sau fara constructie sau constructie), in acest caz contractul trebuind a fi incheiat in forma autentica, forma ceruta ad validitatem.

Desi efectele contractului se produc intre parti la data incheierii contractului, fata de terti este necesara indeplinirea formelor de publicitate reala imobiliara (daca in mostenirea transmisa se afla si un drept real imobiliar), dreptul cumparatorului nascandu-se din contract si nu din succesiune.

Efecte. Obligatiile vanzatorului. Fiind un contract ce are ca obiect o universalitate juridica de drepturi si obligatii, vanzatorul este obligat sa predea cumparatorului tot activul acestei universalitati, respectiv toate drepturile cuprinse in partea de mostenire ce i se cuvine vanzatorului (sau chiar in toata mostenirea, daca vanzatorul este unic mostenitor).

De asemenea, potrivit art. 1400 C. civ., vanzatorul este obligat sa predea fructele percepute (avand dreptul la restituirea cheltuielilor facute pentru producerea lor), creantele incasate si sumele obtinute prin vanzarea bunurilor succesorale, daca nu s-a prevazut altfel prin acordul partilor.

Renasc prin efectul acestei vanzari datoriile pe care vanzatorul le avea fata de mostenire si care fusesera stinse prin efectul confuziunii patrimoniului vanzatorului cu patrimoniul succesoral.

Si in cazul acestui contract, vanzatorul datoreaza obligatia de garantie numai ca aceasta obligatie are un continut specific, raportat la obiectul contractului. Potrivit art. 1399 C. civ., vanzatorul raspunde numai de calitatea sa de mostenitor; el nu raspunde de continutul universalitatii juridice transmise. Prin acordul partilor, se poate stabili ca vanzatorul sa raspunda si de drepturile cuprinse in universalitatea care se transmite, daca contractul specifica amanuntit "fiecare obiect" cuprins in universalitate (ceea ce constituie o agravare a raspunderii vanzatorului); partile pot insa stabili prin acordul lor si exonerarea de raspundere a vanzatorului pentru aceasta obligatie, insa ea va functiona cu limitele prevazute pentru garantia conventionala in general, prevazute de art. 1339 - 1340 C. civ., drepturile cumparatorului evins fiind de asemenea cele ce decurg din dispozitiile legale generale in materie de evictiune. Garantia de drept reglementata de 1399 C. civ., astfel modificata prin acordul partilor se numeste garantie conventionala.

Document online: Contract de afiliere Referat: Contractul de donatie

Intr-un drept musulman la baza intregului drept de proprietate se afla teoria teocratica, potrivit careia intregul pamant apartine lui Alah si trimisului sau, Mahomed. Proprietarul suprem al pamantului islamic este Califu - reprezentant si continuator al Profetului.

O alta regula a metodei comparative stabileste  ca, termenii supusi comparatiei trebuie priviti in functie de contextul social, politic, economic si cultural din care provin. Apare astfel necesitatea cunoasterii principiilor de drept si a regularitatii care comanda sistemele de drept comparate. Luarea in discutie a principiilor (pe langa compararea institutiilor si a normelor) se impune pentru a mari potentialul stiintific al cercetarii comparate.

C. Metoda istorica

In general, dreptul urmeaza firul evolutiei sociale, in el reflectandu-se nivelul dezvoltarii culturale al unei societati.

Pentru cunoasterea sistemelor de drept sunt extrem de utile juristului concluziile istoricului, asa cum si istoricul trebuie sa se aplece asupra documentului juridic.

Marele nostru istoric Xenopol, marturiseste ca practica si teoria dreptului "imi fusera una din cele mai bune pregatiri pentru tratarea istoriei".

Teoria generala a dreptului si stiintele juridice de ramura, abordeaza de fiecare data dimensiunea istorica a conceptelor si categoriilor cu care opereaza.

Teoria generala a dreptului opereaza cu categoria de tip al dreptului, cu cea de bazin de civilizatie juridica, plecand de la datele de cunoastere oferite de Stiinta istoriei.

Originea si aparitia stiintei dreptului nu pot fi studiate fara sa se porneasca de la punctele de vedere afirmate in istorie.

D. Metoda sociologica

Aceasta metoda reprezinta o directie de cercetare cu reale foloase pentru cunoasterea realitatii juridice. Existenta dreptului este intim legata de viata sociala. Juristii au privit din totdeauna instrumentul lor de lucru - LEGEA - ca pe o realitate cu o incontestabila incarcatura social-umana.

Cercetarile sociologice juridice dau o perspectiva noua studiului realitatii juridice, ca realitate sociala, verificand modul in care societatea influenteaza dreptul si suporta la randu-i influenta din partea acestuia

Obligatiile cumparatorului. Cumparatorul, prin acest contract, dobandeste nu numai latura activa a dreptului succesoral (a universalitatii), ci si latura pasiva a acestui drept. Astfel, el este obligat sa restituie vanzatorului sumele de bani platite de acesta pentru datoriile si sarcinile mostenirii, in lipsa unei clauze contractuale contrare; renasc prin efectul vanzarii drepturile de creanta pe care vanzatorul le avea fata de mostenire si care fusesera stinse prin efectul confuziunii.

In raporturile cu creditorii succesorali, obligat la plata datoriilor si sarcinilor mostenirii va ramane tot vanzatorul chiar daca prin incheierea contractului cumparatorul este cel obligat sa suporte pasivul mostenirii (sau o cota-parte din acesta) pe care l-a dobandit alaturi de activ, si aceasta intrucat dreptul nostru nu cunoaste cesiunea de datorie si debitorul nu isi poate substitui o alta persoana fara consimtamantul creditorului.

Astfel, creditorii vor putea urmari pentru recuperarea creantelor pe care le au impotriva mostenirii pe vanzator care si-a pastrat calitatea de mostenitor, chiar daca a instrainat dreptul asupra cotei sale parti din mostenire; in acest caz, vanzatorul se poate intoarce impotriva cumparatorului cu o actiune in regres, dat fiind ca in raporturile dintre vanzator si cumparator, cumparatorul este cel obligat la plata laturii pasive a universalitatii pe care a dobandit-o.Cumparatorul va putea fi urmarit si de creditorii succesorali pentru plata datoriilor mostenirii pe calea actiunii oblice (subrogatorii)