Notiune si definitie.

S-a aratat cp orice inscris care are aptitudinea de a produce consecinte juridice trebuie sa se bucure de increderea publica. Aceasta cerinta se impune cu atat mai mult atunci cand este vorba de un inscris deoarece, in zilele noastre, inscrisurile oficiale care au devenit o categorie vasta de inscrisuri sunt absolute indispensabile pentru formarea si desfasurarea normala a unor domenii tot atat de vaste de relatii sociale. Legea apara increderea publica in inscrisurile oficiale prin incriminarea, in primul rand, a falsului material in aceste inscrisuri.

Potrivit art. 288 c.p. , fapta consta in falsificarea unui inscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a sub scrierii sau prin alterarea lui in orice mod, de natura sa produca consecinte juridice.

Latura obiectiva.

Infractiunea presupune o actiune de falsificare materiala a unui inscris oficial. Aceasta actiune se poate realiza prin contrafacerea scrierii sau sub scrierii ori prin alterarea inscrisului in orice mod. A falsifica un inscris oficial prin contrafacerea scrierii nu inseamna a falsifica in scrisul prin imitarea scrisului, cu atat mai mult cu cat inscrisurile oficiale sunt, de regula, dactilografiate, ci prin reproducerea continutului pe care il are in mod obisnuit un asemenea inscris adevarat. Este vorba de reproducerea in mod fraudulos, de plasmuirea, ticluirea unui inscris , atribuindu-i-se aparenta unui inscris oficial autentic. A altera un inscris oficial prin contrafacerea sub scrierii inseamna a executa pe un inscris oficial, adevarat sau plasmuit, semnatura pretins autentica a celui care trebuia sa semneze inscrisul. Nu intereseaza daca este vorba de semnatura unei persoane reale sau imaginare, daca se reproduce semnatura originala sau se semneaza fictive.

La fel, nu intereseaza daca, reproducandu-se semnatura unei persoane reale, aceasta mai detine sau nu functia despre care se face vorbire in in scrisul respective. Este suficient ca semnatura sa aiba aparenta unei semnaturi autentice, adica a semnaturii celui care trebuia sa semneze inscrisul. Falsificarea unui inscris oficial prin alterare presupune denaturarea materiala a unui inscris oficial adevarat si, deci, preexistent.

Aceasta denaturare se poate realiza prin adaugiri sau stersaturi. Modificarea punctuatiei poate constitui si ea un procedeu de alterare, daca prin aceasta se schimba sensul sau intelesul frazelor si continutul respectivului inscris. Daca modificarile facute in cuprinsul unui inscris oficial nu constituie o alterare a adevarului pe care inscrisul este chemat sa-I exprime, fapta nu realizeaza continutul infractiunii de fals material in inscrisuri oficiale.

Falsificarea materiala a inscrisului oficial prin contrafacerea scrierii ori a sub scrierii sau prin alterarea inscrisului in orice mod realizeaza latura obiectiva a infractiunii numai daca fapta este de natura sa produca consecinte juridice.

Cerinta legii este indeplinita daca, pe de o parte, falsificarea priveste un inscris care are putere probatorie si semnificatie juridica, iar pe de alta parte, inscrisul fals are aparenta unui inscris oficial adevarat, autentic. Nu se cere o asemanare perfecta a inscrisului fals cu cel adevarat, fiind suficient ca aceasta asemanare sa faca numai posibila credinta ca inscrisul fals este adevarat si susceptibil de a produce consecinte juridice.

Faca falsul priveste un inscris oficial perimat, fapta nu este de natura sa produca consecinte juridice, deoarece nici inscrisul adevarat nu are aptitudinea sa produca asemenea consecinte. Pentru aceleasi considerente, cerinta legii nu este indeplinita nici in cazul unui inscris oficial lovit de nulitate absoluta. Totusi, daca cauza de nulitate nu este atat de evidenta incat sa poata fi observata deindata de catre cel caruia i se adreseaza inscrisul, fapta poate produce consecinte juridice si, in consecinta, poate constitui infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale. In sfarsit, falsificarea unui inscris lovit de nulitate relativa constituie infractiunea prev.de art. 288 c.p., deoarece un astfel de inscris producandu-­si efectele pana in momentul cand anularea lui este ceruta de cel indreptatit si pronuntata prin hotarare judecatoreasca, fapta indeplineste conditia ceruta de lege pentru existenta acestei infractiuni, adica este de natura sa produca consecinte juridice.

Referat: Contractul de mandat - notiuni generale. Conditii de valabilitate ale mandatului1 Referat: Contract de Colaborare

Cele trei elemente obligatorii ale testamentului trebuie sa reprezinte un tot unitar caci numai impreuna dau intreaga masura a acestui act juridic asa cum legiuitorul l-a gandit.

Codul civil prevede in art. 892 ca testamentul olograf si cel mistic inainte de a fi pus in executare trebuie sa fie prezentat unui notar public de la locul deschiderii mostenirii pentru ca acesta sa constate prin proces-verbal deschiderea lui si starea lui materiala, iar apoi se va pastra la biroul notarial respectiv. Textul nu se mai aplica, caci legea nu prevede nici o sanctiune pentru nerespectarea lui, iar testamentul va putea fi prezentat, si va avea eficienta, chiar daca va fi prezentat numai instantei de judecata cu prilejul judecarii actiunii succesorale. De altfel Legea nr. 36/1995 prevede in art. 71 alin. (5) ca doar testamentul, indiferent de forma lui, gasit cu prilejul inventarierii bunurilor succesorale se semneaza spre neschimbare si se pastreaza in depozit la biroul notarului public. Cand testamentul se prezinta notarului public cu prilejul dezbaterii succesorale necontencioase se deschide si se intocmeste un proces-verbal care constata starea lui materiala [art. 76 alin. (2)].

Forta probanta a testamentului olograf rezulta din caracterul sau de inscris sub semnatura privata chiar daca el este supus formalitatilor pe care le-am vazut. In aceasta privinta se face deosebire intre forta probanta a scriiturii si semnaturii, pe de o parte, si cea a datei testamentului, pe de alta parte.

Daca cei carora li se opune scriitura si semnatura testamentului le contesta, potrivit art. 1176 C. civ. sarcina dovedirii ca testamentul provine si este semnat de catre testator revine celor care-l invoca, dupa principiul de drept comun potrivit caruia cel ce pretinde un drept trebuie sa-l dovedeasca. Aici legatarii care pretind un drept impotriva mostenitorilor legali au sarcina probei ¹⁴ iar, potrivit art. 1178 C. civ., instanta, la cererea lor va ordona verificarea actului, potrivit procedurii reglementate de art. 177-184 C. proc. civ. privitoare la verificarea de scripte.

In ce priveste data testamentului olograf, prin derogare de la dreptul comun, daca scriitura si semnatura au fost recunoscute de catre cei carora li se opune sau prin verificarea de scripte s-a dovedit ca apartin testatorului, se considera ca cea indicata are valoare de data certa, fara a se mai urma procedura reglementata de art. 1182 C. civ.; daca data este contestata totusi cel care o contesta are sarcina probei si nu cel care intelege sa invoce testamentul. Avand in vedere caracterul de solemnitate al datei cuprinse in testament cel care o contesta nu o va putea combate decat prin elemente intrinseci testamentului, cu exceptia fraudei sau a lipsei de discernamant a testatorului care pot fi dovedite prin orice mijloc de proba, asadar, chiar extrinseci testamentului.

A se vedea C.S.J., sectia civila, decizia nr. 1409/1992, in Deciziile C.S.J., 1990-1992, p. 130-133.

Nu e mai putin adevarat ca si sablonizarea prin folosirea unor formule standard introduse mecanic de catre un redactor de specialitate pot duce la falsificarea adevaratei vointe a testatorului, greu apoi de decelat de catre cei chemati a interpreta continutul testamentului, in lumina vointei reale a testatorului.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 204.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 209; C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 836-837.

A se vedea: C.S.J., sectia civila, decizia nr. 1409/1992, in Deciziile C.S.J. 1990-1992, p. 132.; M. Eliescu, op. cit., p. 208; Fr. Deak, op. cit., p. 205; I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 504.

S-a sustinut si parerea ca lipsa datei ar fi sanctionata cu nulitatea relativa intrucat dispozitiile art. 859 C. civ. au fost edictate pentru ocrotirea intereselor testatorului. A se vedea, in acest sens, Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 2841/1974 cu Nota critica de Gh.D. Dimitrescu si Nota aprobativa de O. Gheorghiu, in R.R.D. nr. 11/1975, p. 47. Afirmatia ca prin art. 859 C. civ. se apara numai interesele testatorului nu sunt exacte caci se ocrotesc si interesele mostenitorilor care pot, in functie de aceasta, sa dovedesca, bunaoara, ca testamentul este fals sau ca la data redactarii lui testatorul nu avea discernamant etc.

A se vedea: M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 365; Fr. Deak, op. cit., p. 207.

In acelasi sens, a se vedea: C. Statescu, op. cit., p. 161; D. Chirica, op. cit., p. 99. In sensul ca si absenta totala a datei ar putea fi suplinita in ipoteza ca cel interesat in mentinerea ca valabil a testamentului reuseste sa faca dovada datei, fie cu mijloace intrinseci acestuia sau chiar cu ajutorul elementelor extrinseci care insa isi gasesc principiul si radacina in elementele intrinseci cu care se coroboreaza, a se vedea: C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 838-840; M. Eliescu, op. cit., p. 209-211; Fr. Deak, op. cit., p. 207.

A se vedea C. Statescu, op. cit., p. 161.

A se vedea: D. Chirica, op. cit., p. 99; Fr. Deak, op. cit., p. 207.

A se vedea Trib. Suprem, col. civ., decizia nr. 2420/1955, in C.D. 1955, vol. I, p. 199.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 212; D. Chirica, op. cit., p. 100-101; D. Macovei, op. cit., p. 78.

A se vedea, pentru solutia valabilitatii semnaturii pe plic, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 508; iar pentru o solutie in sensul ca semnatura de pe plic poate fi considerata valabila numai daca intre ea si continutul plicului se poate stabili o legatura indisolubila, a se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 209.

A se vedea: Trib. Suprem, col. civ., decizia nr. 292/1952, in C.D. 1952-1954, vol. I, p. 113-115; Trib. reg. Arad, decizia civila nr. 224/1955, in L.P. nr. 1/1956, p. 116-118.

Pentru forta probanta a inscrisului sub semnatura privata in general a se vedea, A. Ionascu, Probele in procesul civil, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1969, p. 134 si urm.

A se vedea: L. Cristian, Nota la decizia civila nr. 489/1966 a Trib. jud. Bacau, in R.R.D. nr. 6/1968, p. 151 si urm.; C.S.J., sectia civila, decizia nr. 1409/1992, in Deciziile C.S.J. 1990-1992, p. 132.

Testamentul autentic

Testamentul autentic este acela care, potrivit legii, (art. 860 C. civ. si art. 65 din Legea nr. 36/1995) este autentificat de notarul public. Codul civil prevedea, in art. 861-863, o procedura speciala de autentificare a testamentelor, derogatorie de la dreptul comun. Prin Legea nr. 358/1944 aceste texte legale au fost abrogate astfel ca testamentele se autentifica in prezent la fel ca si celelalte acte, fiind supus, asadar, regulilor de drept comun in materie, prevazute de Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale si de Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr. 36/1995 aprobat prin Ordinul nr. 710/C/1995 al ministrului justitiei.

Testamentul autentic prezinta unele avantaje dar si unele inconveniente. In privinta avantajelor se mentioneaza ca in aceasta forma pot testa si persoanele care nu stiu sa scrie sau sa citeasca si care, astfel, nu au acces la testamentul olograf. Apoi testamentul autentic este un act de autoritate publica, iar forta sa probanta este mai puternica decat a testamentului olograf caci continutul actului este verificat de notar in sensul de a nu cuprinde dispozitii contrare legii sau clauze obscure care, de regula, genereaza litigii intre succesori. Sarcina dovezii contrare revine celui ca

Latura subiectiva.

Infractiunea se savarseste cu intentie directa sau indirecta. Nu intereseaza mobilul si nici scopul savarsirii faptei. Infractiunea subzista chiar daca inscrisul a fost falsificat in vederea unui scop legitim.

Tentativa si consumarea

Tentativa este pedepsita de lege ( art.288 alin.4 c.p.). Aceasta forma imperfecta a infractiunii exista atunci cand executarea actiunii de falsificare a fost intrerupta datorita unor imprejurari independente de vointa faptuitorului sau atunci cand actiunea de falsificare a fost dusa pana la capat, dar nu s-a produs urmarea periculoasa a faptei, caracterul fals al inscrisului fiind vizibil si usor de observat. Daca falsificarea este atat de grosolana incat inscrisul nu are nici c~a mai vaga aparenta de autenticitate, nu exista tentativa de fals material in inscrisuri oficiale (art.20 alin.3 c.p.)

Consumarea infractiunii are loc in momentul in care actiunea de falsificare este dusa pana la capat si se produce urmarea periculoasa a faptei prin crearea unui inscris oficial fals, cu aparenta de autenticitate si aptitudinea de a produce consecinte juridice. Nu intereseaza daca inscrisul oficial fals a fost sau nu intrebuintat. Distrugerea ulterioara a inscrisului nu are nici o influenta asupra existentei infractiunii.

Sanctiunea falsului material in inscrisuri oficiale

este inchisoarea de la 3 luni la 3 ani.

Forma agravanta.

Potrivit art. 288 alin.2 c.p. infractiunea este mai grava daca fapta este savarsita de un functionar sau de un alt salariat in exercitiul atributiilor de serviciu. Daca fapta este savarsita de o persoana cu calitatea ceruta de lege, dar in afara atributiilor de serviciu, raspunderea penala se stabileste potrivit art. 288 alin. 1 c.p.

Forma agravanta a infractiunii se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.