Unitatea de infractiune

UNITATEA DE INFRACTIUNE

Notiune - exista unitate de infractiunein cazul in care fapta sau actiunea desfasurata corespunde continutului unei singure infractiuni, iar pluralitate de infractiuni atunci cand in fapta sau activitatea savarsita se stabilesc continutul a doua sau mai multe infractiuni.

Formele unitatii de infractiuni

UNITATEA NATURALA

- consta in unitatea actiunii sau inactiunii care formeaza datorita starii de fapt sau in mod natural o activitate unica prin care se realizeaza continutul unei singure infractiuni.

Formele unitatii naturale:

- infractiunea simpla,

- infractiunea continua,

- infractiunea deviata.

Infractiunea simpla - este o forma a unitatii naturale si se caracterizeaza sub aspect obiectiv printr-o singura actiune sau inactiune care nu trebuie sa dureze in timp pentru realizarea tipului respectiv de infractiune.Ex. lovire, furtul, omorul, ultrajul etc.

Momentul consumarii infractiunii coincide cu cel al epuizarii.

Infractiunea continua - este o forma a unitatii naturale si se caracterizeaza prin prelungirea in chip natural a actiunii sau inactiunii ce constituie elementul material al laturii obiective dupa consumare pana la interventia unei forte contrare. Ex. Lipsirea de libertate.

Infractiunea continua necesita o anumita prelungire fireasca, de esenta savarsirii ei in timp, pentru ca numai prin aceasta prelungire de durata se considera ca ea atinge gradul de periculozitate sociala necesara pentru a fi considerata infractiune.Continuitatea actului nu influenteaza caracterul sau de act unic, avand la baza o unica rezolutie delictuala.

Cunoasterea infractiunii continue are importanta la:

- determinarea legii aplicabile in timp -momentul de epuizare a infractiunii este punctul cheie,

- inceperea curgerii prescriptiei extinctive

- aplicarea unui act de clementa

- se aplica legea de aplicare in spatiu.

Infractiunea deviata - este o forma a unitatii naturale de infractiune si desemneaza infractiunea savarsita prin devierea actiunii de la obiectul sau persoana impotriva carora era indreptata, datorita greselii faptuitorului, la alt obiect sau persoana pe de o parte , sau prin indreptarea actiunii din eroarea faptuitorului asupra altei persoane ori altui obiect decat acela pe care faptuitorul vrea sa-l vatame.

Se diferentiaza de unitatea simpla numai prin faptul ca obiectul material asupra caruia se repercuteaza consecintele actului este altul decat cel aflat in reprezentarea faptuitorului ( error in personam ).

Din notiune reiese ca infractiunea deviata este savarsita in doua moduri:

- aberatio ictus - prin devierea activitatii infractionale datorita defectuozitatii sau gresitei manipulari a instrumentelor .

- error in personam - datorita erorii faptuitorului cu privire la obiectul sau persoana asupra carora urma sa se actioneze.

UNITATEA LEGALA:

Notiune - este o creatie a legiuitorului si se caracterizeaza prin unirea in continutul unei infractiuni a doua sau mai multe actiuni care ar putea constitui fiecare in parte o infractiune de sine statatoare.

Formele unitatii legale:

1. infractiunea continuata

2. infractiunea complexa

3. infractiunea de obicei

4. infractiunea progresiva

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

Infractiunea continuata

- este o forma a unitati legale de infractiune care consta in savarsirea de catre o persoana a unor actiuni sau inactiuni la intervale dierite de timp dar care reprezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni.Altfel spus actiunile sau inactiunile sunt legate printr-o tripla unitate

subiect

rezolutie infractionala

continutul infractional.

Conditiile infractiunii continuate

existenta unei pluralitati de actiuni sau inactiuni savarsite la intervale diferite de timp. Atunci cand actiunile sau inactiunile se succed la intervale de timp scurte nu exista infractiune continuata ci infractiune simpla. Intervalele mari duc la considerarea de infractiuni distincte.

actiunile sau inactiunile sa prezinte fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni asta nu inseamna sa fie identice pot fi luate in calcul si actiunile neduse pana la capat. Nu conteaza modalitatile diferite  in care se realizeaza infractiunea - de baza sau agravanta.

actiunile sau inactiunile sa fie savarsite de aceleasi persoane -

exista opinia ca atunci cand pe parcursul activitatii infractionale continuate are loc schimbarea rolurilor intre autor si complice nu se afecteaza unitatea de rezolutie

cand se instiga prin actiuni repetate la actiuni diferite nu se retine instigarea continuata, ci concurs de infractiuni,

actiunile sau inactiunile sa fie comise pe baza aceleiasi rezolutii infractionale.

Data savarsirii infractiunii continuate - este data comiterii ultimei actiuni sau inactiuni. Ea are relevanta la:

aplicarea legii penale in timp,

aplicarea dispozitiilor actelor de amnistie si gratiere,

fapta inceputa in timpul minoritatii si terminata la majorat.

Infractiuni ce nu se pot savarsi in mod continuat:

In general infractiunea continuata este posibila in cazul oricarei infractiuni ce este susceptibila de a fi repetata, deoarece infractiunea continuata nu este altceva decat o infractiune simpla dar care se poate repete. Exceptie fac:

infractiunea din culpa ,

infractiunea de obicei, deoarece un singur act nu constituie infractiune, iar repetarea lui duce la consumarea infractiunii.

Sanctionarea infractiunii continuate ( art.55 alin.2 C.Penal):

- se aplica pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita la care se poate adauga un spor pana la maximul special, iar daca se considera ca nu este indestulator se poate aplica un spor dar fara sa depaseasca maximul general. Cand prejudiciul este in masura sa determine pedeapsa aplicata, acesta se calculeaza insumand fiecare prejudiciu realizat prin fiecare actiune sau inactiune, rezultatul luandu-se in calcul pentru stabilirea consecintelor grave .

Infractiunea complexa:

Notiune: - este o forma a unitatii legale si se formeaza atunci cand in continutul sau intra ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant o actiune sau inactiune care constituie prin ea insati o fapta prevazuta de legea penala.Rezulta ca in continutul infractiunii complexe se include continutul altei infractiuni, care isi pierde autonomia infractionala.

Infractiunea complexa poarta denumirea de infractiune absorbanta, cea inclusa de infractiune, absorbita.

Formele infractiunii complexe:

1. Infractiunea complexa tip (simpla) - se caracterizeaza prin aceea ca in structura continutului sau intra ca element constitutiv o actiune incriminata de lege ca fapta de sine statatoare.Asadar,din doua actiuni cu semnificatie juridica proprie legiuitorul a creat o infractiune unica.

2. Infractiunea complexa agravanta (calificata) - se caracterizeaza prin aceea ca in continutul sau este inclusa ca circumstanta agravanta o actiune ce constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala.In aceasta situatie avem o infractiune in forma simpla si numai continutul grav, calificat constituie infractiune complexa. Ex. Furt calificat.

Structura infractiunii complexe:

Infractiunea complexa cuprinde in continutul sau elementele infractiunilor reunite sau absorbite.

Obiectul juridic al infractiunii complexe este de regula dublu:

unul principal vizat prin savarsirea infractiunii absorbante,

altul secundar sau adiacent vizat prin savarsirea actiunii absorbite.

Infractiunea de obicei:

Notiune - este o forma a unicitatii legale de infractiune care consta in repetarea faptei incriminate de un numar de ori atat de mare incat sa releve o obisnuinta a faptuitorului, o indeletnicire a acestuia, in asa fel incat sa se atribuie ansamblului de actiuni pericolul social specific al infractiunii. Ex. Tulburarea folosintei locuintei, cersetoria.

Nu trebuie confundata cu infractiunea continuata unde fiecare act de executare realizeaza continutul infractiunii. Aceste acte sunt unite de legiuitor avand in vedere rezolutia infractionala unica, comuna pentru aceste acte de executare.

Incriminarea este conditionata de repetarea actiunii. Rezultatul fiecarui act separat nu are relevanta juridica penala.

Infractiunea de obicei nu este susceptibila de a fi comisa in forma tentativei, ci numai in forma consumata.O asemenea infractiune se considera ca se consuma o data cu indeplinirea cerintelor de incriminare.

Infractiunea de obicei se epuizeaza cand activitatea infractionala a incetat. Stabilirea momentului epuizarii ajuta la:

individualizarea pedepsei

aplicarea pedepsei

aplicarea actelor de clementa

aplicarea legii in spatiu si timp.

Infractiunea progresiva

- este o forma a unicitatii legale de infractiune ce consta in acea infractiune a carei latura obiectiva, dupa ce a atins momentul consumarii corespunzator unei anumite infractiuni se amplifica progresiv fara interventia faptuitorului, fie prin agravarea urmarii produse, fie prin producerea de noi urmari vatamatoare corespunzatoare unei infractiuni mai grave.

Infractiunile mai grave produse ca urmare a amplificarii rezultatului absorb in continutul lor infractiunile mai usoare.

Data de savarsire a infractiunii este aceea a comiterii actiunii initiale, si nu a momentului cand s-a produs rezultatul grav.Asadar, la infractiunile progresive data savarsirii infractiunii este aceea care trebuie luata in considerare in raport cu anumite efecte juridice, si nu momentul epuizarii.