Instigarea - Definitie, caracterizare, instigarea forma a participatiei penale

Participatia penala se prezinta sub mai multe forme, in raport cu natura contributiei pe care diferiti participanti o au la savarsirea faptei. Aceste moduri corespund, asadar, diferitelor moduri de cooperare la savarsirea infractiunii. Formele participatiei au caracter absorbant, in sensul ca cele mai grave, cum sunt cele de coautorat, le absorb pe cele mai putin grave (cele de instigare si complicitate). Deci, participarea unei persoane la savarsirea aceleiasi infractiuni nu poate fi considerata si autorat si instigare, ci numai coautorat, datorita unitatii infractiunii, chiar daca coautorul a determinat mai intai la savarsirea infractiunii dupa ce a participat cu acte de executare la comiterea ei. Desigur, acelasi faptuitor nu poate fi coautor si complice sau instigator si complice la aceeasi infractiune, fiindca primul act il absoarbe pe ultimul. La stabilirea pedepsei de catre instanta se va avea insa in vedere aceasta imprejurare a participarii cu acte multiple, susceptibile de a fi calificate in mod diferit.

Potrivit art.25 C.pen, instigatorul este persoana care ,cu intentie ,determina o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala.

In reglementarea Codului penal in vigoare ,instigarea este o forma  a participatiei penale care consta in fapta unei persoane (instigator) de a determina ,cu intentie ,prin orice mijloace ,o alta persoana (instigat) sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala

Instigatorul desfasoara ,asadar,in primul rand ,o actiune psihica in cadrul careia apare ideea savarsirii faptei,se delibereaza in sensul comiterii ei sau nu si se decide in final ca fapta sa fie comisa de o alta persoana;in cadrul actiunii fizice ,instigatorul identifica persoana care urmeaza sa savarseasca fapta,transmite hotararea acesteia ,alege mijlocul cel mai eficient pentru a o determina sa comita fapta.

Datorita acestui continut psihic al instigarii, instigatorii au fost si mai sunt inca denumiti "autori morali", contributia lor constand in generarea si realizarea laturii subiective din continutul faptei prevazute de legea penala. De aici nu trebuie sa se traga concluzia ca contributia instigatorului ar fi numai de ordin imaterial: instigatorul desfasoara si el o activitate fizica, efectueaza acte (ia contact cu cel instigat, il convinge, ii procura informatii etc.) care constituie, in esenta, adevarate acte de pregatire in vederea savarsirii infractiunii; fara aceste acte materiale contributia instigatorului nu s-ar putea exterioriza si ar ramane ineficienta.

Instigarea ,forma a participatie penale

Prin insasi natura demersului sau,instigarea se situeaza in sfera elementului subiectiv al infractiunii, realizand cauzalitatea psihica ,sfera pe care o imparte cu cel instigat,fiind un participant la luarea hotararii de a savarsii fapta prevazuta de legea penala. Acesta este si motivul pentru care instigarea este considerata de catre unii autori ,alaturi de coautorat ,o forma de participatie penala,cu toate ca instigarea nu este o realizare nemijlocita a faptei,ci o realizare prin altul,adica prin actiunea autorului.

Unul din sustinatorii tezei potrivit careia instigarea este o forma principala de participatie[1]a apreciat in sensul ca participanti principali nu sunt numai cei ce au realizat actiunea tipica(autorii materiali),ci si cei care au detreminat aceasta realizare ,prin crearea si transmiterea atitudinii psihice(autori morali sau instigatori)

In argumentarea acestei opinii ,s-a sustinut ca autorii morali sunt participantii principali ,deoarece actiunea lor nu este o actiune extrinseca actiunii tipice ,care constituie substanta infractiunii ,ci ,dimpotriva aceasta actiune tipica se naste din atitudinea psihica creata de autorul moral si e datorata unei energii fizice propulsate direct prin activitatea desfasurata de autorul moral.[2]

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

f)      concluziile consilierului de reintegrare sociala si supraveghere, care fac obiectul unui referat de reintegrare sociala si supraveghere final, intocmit la expirarea perioadei de asistenta si consiliere, precizand in ce masura persoana respectiva are perspective sau s-a reintegrat in societate.

Dosarul de reintegrare sociala si supraveghere se pastreaza in arhiva serviciului de reintegrare sociala si supraveghere, consilierul responsabil de caz fiind obligat sa pastreze confidentialitatea informatiilor cuprinse in dosar.

Seful serviciului de reintegrare sociala si supraveghere are obligatia de a consulta fiecare dosar periodic sau ori de cate ori considera necesar, pentru a verifica daca se respecta programul de resocializare al persoanei asistate si consiliate in ceea ce  priveste termenele, calitatea si ritmicitatea acestuia, precum si orice alte obligatii ce-i revin consilierului pe durata asistentei si consilierii.

In cazul in care consilierul de reintegrare sociala si supraveghere responsabil de caz este in imposibilitate permanenta sau temporara de a-si indeplini atributiile in ce priveste intocmirea dosarului, sefului serviciului desemneaza un alt consilier pe perioada amintita, care sa preia responsabilitatile cazului respectiv.

Persoana asistata si consiliata si aparatorul acesteia, ales sau numit din oficiu, daca are acordul persoanei careia i s-a intocmit dosarul, vor putea consulta dosarul de reintegrare sociala si supraveghere numai in prezenta consilierului de reintegrare sociala si supraveghere responsabil de caz sau a sefului serviciului, si numai in incinta serviciului de reintegrare sociala si supraveghere, dupa care se va intocmi un proces verbal semnat de persoana care l-a studiat si reprezentantul serviciului.

Dosarul poate fi consultat in camera de consiliu de catre instanta de judecata, judecatorul delegat cu executarea si de catre procuror.

Dosarul poate fi consultat, cu aprobarea sefului serviciului de reintegrare sociala si supraveghere, de catre reprezentantii persoanelor juridice care desfasoara activitati in domeniul respectarii drepturilor omului sau ocrotirii persoanelor condamnate, daca au acordul scris al persoanei careia i s-a intocmit dosarul.

Consultarea dosarului se consemneaza de fiecare data intr-un proces-verbal semnat de catre consilierul de reintegrare sociala si supraveghere si persoana care l-a studiat.

Termenul de pastrare in arhiva a dosarelor de reintegrare sociala si supraveghere este de 5 ani.

Colaborarea cu alte institutii                                                                

Activitatea de asistenta si consiliere se va realiza pe baza unui plan de asistenta si consiliere adaptat nevoilor individuale ale persoanei supravegheate. Se va estima perioada de timp si masura in care nevoile identificate pot fi acoperite numai prin interventia serviciului de reintegrare sociala si supraveghere ori in colaborare cu organizatii neguvernamentale, institutii publice si/sau private ori cu persoane fizice sau juridice.

In acest ultim caz, se va incheia un protocol de colaborare cu institutii sau organizatii care desfasoara activitati de reintegrare sociala, protocol care va cuprinde:

a)     partile semnatare;

[3],care au sustinut ca instigarea este o forma de participatie penala accesorie ,fiindca desi inspira rezolutiunea criminala punibilitatea ei depinde de fapta principala delictoasa a altuia ,instigatorul colaborand in mod intentionat doar la promovarea comiterii infractiunii ,nu si la executarea ei.

Intr-adevar trebuie apreciat ca instigarea trebuie considerata o forma de participatie secundara,intrucat nu trebuie neglijat faptul ca in legatura de cauzalitate contributiile secundare au rol de conditie ,astfel indiferent de complexitatea activitatii de instigare ,aceasta nu poate fi asimilata cu o activitate de executare nemijlocita a faptei,pentru a avea caracterul unei forme principale de participatie.Aceasta pozitie este specifica numai autorului ,pe care instigatorul nu o poate dobandi daca desfasoara numai acte de detrminare si nu devine el insusi un executor nemijlocit al faptei.