Protectia marcilor in dreptul international

Protectia marcilor in dreptul international   

In 1534 in Franta se certifica faptul ca intre marci trebuie sa existe diferente mari iar in 1544 se incrimineaza contrafacerea. Pentru reglementarile din Evul Mediu marele neajuns era faptul ca marcile nu aveau vocatie generala, ele putandu-se aplica doar la corporatii sau corpuri de meserii determinate.

Acest neajuns a fost inlaturat in 1789 odata cu abolirea privilegiilor si proclamarea libertatii comertului. Legea franceza din 1803 a introdus obligatia de a constitui  un depozit pentru a dobandi drepturi asupra marcii iar in cuprinsul acesteia era prevazut faptul ca marca avea aplicabilitate generala.

A doua jumatate a sec XIX s-a caracterizat printr-o nota de liberalism economic si o data cu aceasta o miscare pentru reglementarea marcilor s-a facut simtita in mai multe tari. Franta a adoptat in 1957 o noua lege a marcilor si din acest moment marcile devin o insitutie importanta in viata economica. Dupa aceste modificarise consacra un sistem mixt de dobandire a dreptului asupra marcii . Astfel dreptul asupra marcii se nastea din momentul inceperii exploatarii insa pentru asigurarea opozabilitatii marca trebuia inregistrata.

In cuprinsul normelor de reglementare se observa ca dreptul asupra marcii poate fi dobandit pe doua cai:

Prin utilizare. Exploatarea efeciva a marcii instituia o preyumtie de proprietate in favoarea industriasului care aplica marca pe produsele realizate de el

Prin inregistrare la grefa Tribunalului de Comert sau a Tribunalului de Mare Instata de la domiciliul deponentului. Un astfel de depozit constituit si dupa inceputul exploatarii avea o durata de 15 ani cu posibilitatea reinnoirii.

La nivel european legislatia franceza in domeniu a avut o influenta remarcabila, ajungandu-se in a-II-a jumatate a secolului XIX ca legislatiile Belgiei, Elvetiei, Olandei, Angliei, Germaniei sau Italiei sa fie inspirate decisiv de normele franceze.

Legislatiile statelor europene aveau totusi diferente fata de cea a Frantei, astfel:

I. In Germania reglementarile din 1874 prevedeau obligatia inregistrarii depozitului pentru dobandirea dreptului

II.In Anglia dreptul la marca era recunoscut printr-o actiune de drept comun "passing-off" care avea natura unei actiuni in concurenta neloiala intemeiata pe confuzie. In 1875 a fost promulgata o lege care completa protectia de drept comun, printr-o protectie mai eficienta recunoscuta in cazul marcilor inregistrate. Dar inregistrarea marcii facea obiectul unui examen foarte aprofundat, spre deosebire de celelate state in care era o simpla formalitate administrativa

III. In Statele Unite reglementarea a fost influentata de dreptul englez in conditiile in care s-a considerat foarte multa vreme ca regimul marcilor trebuie reglementat de fiecare stat membru al federatiei, Insa primele legi federale asupra marcilor nu prevedeau decat protectia marcilor exploatate in comertul dintre state.