Testamentul

Sectiunea I - Definitia, caracterele juridice si cuprinsul testamentului

Sectiunea I

Definitia, caracterele juridice si cuprinsul testamentului

Mostenirea legala nu este exclusiva in dreptul nostru. Patrimoniul succesoral se poate transmite, potrivit art. 650 C. civ., fie in temeiul legii, potrivit regulilor statornicite de aceasta, fie in temeiul testamentului care exprima vointa defunctului in aceasta privinta.

Testamentul este definit in doctrina pe baza prevederilor art. 802 C. civ. ca fiind actul juridic unilateral, personal si solemn, esentialmente revocabil in timpul vietii defunctului, prin care acesta dispune de tot sau de o parte din avutul sau pentru timpul cand va inceta din viata.

Dreptul de a face testament este unanim acceptat in pofida indoielilor exprimate in sensul daca este legitim ca omul, a carui vointa inceteaza odata cu moartea, sa poata dispune de bunurile sale pentru timpul cand el insusi va fi trecut dincolo de timp. Legitimand dreptul persoanei fizice de a face testament acceptam cu alte cuvinte, ca vointa sa, concretizata in actele juridice ce testamentul cuprinde, sa transceada momentului in care ea dispare.

In dreptul nostru, in principiu, orice persoana capabila are libertatea deplina de a dispune de bunurile pentru timpul de dupa moartea sa in limitele si dupa regulile prescrise de lege. La acest drept nu se poate renunta, o conventie prin care o persoana s-ar obliga sa nu dispuna de bunurile sale prin testament trebuie privita ca fiind nula absolut ² .

Din definitia data testamentului se pot desprinde urmatoarele caractere juridice ale acestuia:

- testamentul este un act juridic, fiind necesar sa intruneasca, asadar, pe de o parte, conditiile de validitate impuse in general pentru actele juridice, iar pe de alta parte, conditiile speciale impuse numai pentru testament;

- testamentul este un act juridic unilateral, pentru validitatea sa nefiind necesara intalnirea a doua vointe ca in cazul conventiilor. Manifestarea unica de vointa a testatorului este suficienta pentru a da nastere, la moartea sa, la drepturi si obligatii; acceptarea legatelor sau a altor dispozitii testamentare este, de asemenea un act juridic distinct si unilateral care nu trebuie sa se intalneasca cu vointa testatorului ca in cazul actelor juridice bilaterale;

- testamentul este un act juridic personal si individual, el neputand fi realizat prin reprezentare sau cu incuviintarea ocrotitorului legal. Caracterul individual al testamentului rezida in necesitatea ca el sa exprime vointa unei singure persoane, legea interzicand ca doua sau mai multe persoane sa testeze prin acelasi act (art. 857 C. civ);

- testamentul este un act juridic solemn, ceea ce inseamna ca el trebuie sa indeplineasca ad validitatem conditiile de forma impuse de lege (nu numai forma autentica asa cum vom vedea);

- testamentul este un act juridic pentru cauza de moarte, efectele sale se vor produce numai la moartea lui de cuius, acesta pastrandu-si toate drepturile asupra bunurilor sale pana la moarte; in ce priveste conditiile de validitate ale testamentului acestea se apreciaza in functie de momentul intocmirii sale;

- testamentul este un act juridic esentialmente revocabil, ceea ce inseamna ca testatorul poate revoca sau modifica dispozitiile testamentare pana in ultima clipa a vietii sale. Dreptul testatorului de a revoca sau modifica testamentul sau trebuie privit ca unul absolut ce nu poate suferi ingradiri. O renuntare a testatorului la acest drept al sau ar fi un pact asupra unei succesiuni viitoare prohibit in mod expres de legiuitor (art. 965 C. civ.).

Daca, asa cum rezulta din dispozitiile art. 802 C. civ., testamentul cuprinde in primul rand dispozitii de ultima vointa cu privire la bunurile defunctului, adica legate, in practica s-a observat ca in cuprinsul sau se gasesc si alte dispozitii cum sunt:

- sarcini impuse legatarilor sau mostenitorilor legali, fie de natura patrimoniala, fie de alta natura (art. 902, art. 930 raportat la art. 830 C. civ.);

- exheredari, adica indepartarea de la mostenire a unor mostenitori legali cu limitarile ce le aduce rezerva succesorala (art. 802-841 C. civ.);

- numirea unui executor testamentar, adica a unei persoane care sa supravegheze aducerea la indeplinire a dispozitiilor testamentare (art. 910 si urm. C. civ.);

- revocarea dispozitiilor dintr-un testament anterior sau retractarea unei revocari anterioare (art. 802 si art. 920 C. civ.);

- partajul de ascendent (art. 794 si urm. C. civ.);

- recunoasterea unui copil din afara casatoriei (art. 48 si art. 57 C. fam.);

- dispozitii cu privire la funeralii si ingropare, recunoasterea unei datorii etc.

Asa fiind, s-a pus intrebarea daca testamentul este un act juridic omogen sau este numai o forma sau un tipar pentru acte juridice de sine statatoare sub aspectul regimului lor juridic. S-a pornit mai ales de la prevederile legale privind recunoasterea filiatiei [art. 48 alin. (3) si art. 57 alin. (3) C. fam.] facuta prin testament, care este irevocabila in pofida faptului ca, asa cum s-a precizat, testamentul este esentialmente revocabil. S-a conchis ca aceste dispozitii legale nu constituie o derogare de la principiul revocabilitatii dispozitiilor testamentare ci o expresie a regulii ca in unitatea materiala a unui testament coexista, pastrandu-si caracterele juridice proprii, acte juridice de sine statatoare si cu efecte specifice ³ . Pentru aceleasi ratiuni este posibil ca unele acte juridice din cuprinsul testamentului sa fie lovite de nulitate iar altele sa-si pastreze pe deplin valabilitatea ⁴ . Revocarea expresa a unor dispozitii testamentare facuta intr-un testament ulterior va fi valabila chiar daca acest din urma testament nu se poate executa, de pilda din cauza incapacitatii legatarului, a renuntarii acestuia etc. intrucat vointa revocatorie a fost exprimata in mod valabil. Tot astfel dispozitiile din cuprinsul testamentului pot produce efecte la date diferite. Legatele, de pilda, produc efecte la data deschiderii mostenirii, pe cand recunoasterea de copil produce efecte de indata.

S-a mai precizat ca si in ipoteza in care testamentul cuprinde numai legate, actele juridice sunt legatele iar nu testamentul, care este numai forma, tiparul care le cuprinde. Chiar si atunci cand testamentul cuprinde un singur legat, actul juridic este legatul si nu testamentul. In schimb, forma testamentara fiind comuna, viciile de forma se vor rasfrange asupra tuturor dispozitiilor a caror validitate este conditionata de validitatea testamentului ⁵ .

Potrivit conceptiei care s-a impus rezulta ca testamentul este numai o forma juridica care imbraca acte juridice de natura diferita si cu efecte specifice. Definitia pe care legiuitorul o da in art. 802 C. civ. vizeaza, in realitate, nu testamentul ci legatul ca act juridic principal din cuprinsul testamentului. In acelasi timp, caracterele juridice desprinse din definitia legiuitorului sunt aplicabile legatului precum si unor dispozitii testamentare ca exheredarilor si numirii de executor testamentar etc. dar nu sunt specifice altor acte juridice, ca bunaoara recunoasterii de copil etc.

In ce priveste interpretarea dispozitiilor din cuprinsul testamentului, care uneori pot fi obscure s-a precizat ca sunt aplicabile si in aceasta materie dispozitiile art. 977-985 C. civ. privitoare la interpretarea contractelor Astfel, interpretarea dispozitiilor testamentare va trebui sa se faca, ca in dreptul comun, potrivit intentiei reale a testatorului si nu dupa sensul literal al termenilor (art. 977 C. civ.). Aceasta intentie a testatorului urmeaza sa fie decelata, pe cat posibil, din chiar continutul testamentului si numai in mod subsidiar din imprejurari exterioare acestuia. In caz de indoiala clauza se interpreteaza in favoarea mostenitorilor legali, iar nu a legatarilor, facandu-se aplicarea dispozitiilor art. 983, caci in acest caz debitorii sunt mostenitorii legali, intrucat ei datoreaza plata legatelor. Aceasta pe de o parte, iar pe de alta parte se considera ca succesiunea legala este regula iar cea testamentara exceptia, iar cine uzeaza de exceptie trebuie sa o faca de o maniera clara si neechivoca. Dar interpretarea trebuie facuta de asa maniera incat sa nu se anihileze regula potrivit careia "cand o clauza este susceptibila de doua intelesuri ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela ce n-ar produce nici unul" (art. 978 C. civ.). Apoi interpretarea clauzelor testamentare trebuie sa se faca coroborat, "unele prin altele" cum spune legiuitorul (art. 982 C. civ.).