Sustragerea de sub sechestru

Sustragerea de sub sechestru

1. Continutul legal

Sub aceasta denumire, potrivit art. 244 C.pen., este incriminata fapta de sustra­gere a unui bun care a fost legal sechestrat. Fapta prezinta o mai mare gravitate cand sustragerea de sub sechestru este savarsita de custode.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale privi­toare la asigurarea autoritatii masurii sechestrului aplicat de organele indreptatite.

b) Obiectul material al infractiunii il constituie bunul sechestrat. Prin "bun" se inte­lege orice valoare economica care prezinta interes pentru satisfacerea intereselor materiale sau spirituale ale omului si care este susceptibila de apropriere sub forma drepturilor patrimoniale.[1] Este bun sechestrat acel bun inventariat si indisponibilizat de organul in drept, potrivit art. 163‑166 C.proc.pen. si art. 591‑595, 597‑601, 411 si urm. C.proc.pen.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi orice persoana, nefiind carac­terizata de lege prin vreo calitate, atat in ceea ce priveste autorul, cat si participantii. Daca faptuitorul are calitatea de custode, ne aflam in prezenta unei forme agravate. Participatia este posibila sub oricare din formele acestea, daca este vorba de va­rianta simpla. In cazul formei agravate coautori nu pot fi decat persoanele care au calitatea de custode. Constituie sustragere de sub sechestru savarsita de custode fapta numitei D.E. careia i se infiintase un sechestru asigurator asupra bunurilor, in vederea acope­ririi unui debit de 320.908 lei catre SA Bucuresti si care, desi aten­tionata fiind asupra consecintelor nerespectarii acestei masuri, a vandut bunurile numitei P.N.[2]

b) Subiect pasiv al infractiunii este organul de stat care a instituit sechestrul.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material se realizeaza prin actiunea de sustra­gere a bunului legal sechestrat. Sustragerea se poate realiza, de pilda, prin instraina­rea sau consumarea bunurilor. Hotararea organelor judiciare care au apreciat ca savar­seste o sustragere de sub sechestru si acela care nu se prezinta cu bunurile la data si locul fixate pentru vanzarea lor prin licitatie, au fost, pe buna dreptate, ­criti­cate in literatura juridica[3].

Pentru existenta infractiunii se cere, in plus, ca bunul sustras sa fi fost legal se­ches­trat. Verificarea legalitatii sechestrului se face de catre organele judiciare si pri­veste nu legalitatea de fond a sechestrului, ci legalitatea formala a acestuia, adica a con­ditiilor sale de aplicare[4]. De aceea, sechestrul nu este legal in cazul in care persoanele care l‑au aplicat nu erau competente ori daca bunul era exceptat de la urmarire .

In practica judiciara s‑a ridicat problema incadrarii juridice a sustragerii de sub sechestru a bunurilor proprii, atunci cand bunurile sunt date altuia in custodie[6]^.. Se apreciaza ca in acest caz proprietarul va savarsi un concurs ideal de infractiuni: sustragere de sub sechestru si furt potrivit art. 208 alin. (3) C.pen.

b) Urmarea imediata consta in savarsirea actiunii incriminate si in crearea prin aceasta a unei stari de pericol pentru relatiile sociale ocrotite, provocat prin punerea, in mod ilicit, in stare de disponibilitate a unui bun indisponibilizat, nesocotindu‑se astfel hotararea autoritatii de stat.

c) Legatura de cauzalitate este implicit realizata odata cu savarsirea faptei.

B. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza prin intentie, directa sau indi­recta. Aceasta implica cunoasterea de catre faptuitor a imprejurarii ca bunul pe care il sustrage este un bun legal sechestrat. Daca faptuitorul nu a cunoscut aceasta im­prejurare, fapta sa nu va constitui sustragere de sub sechestru, ci eventual, infrac­tin­nea de furt.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Atat actele preparatorii, cat si tentativa, desi posibile, nu sunt incrimi­nate.

Consumarea are loc in momentul in care actiunea de sustragere a fost comisa si s‑a produs urmarea imediata, rezultand din sustragerea bunului sechestrat de catre faptuitor.

B. Modalitati. Modalitatile normative ale infractiunii corespund celor doua forme ale infractiunii: forma simpla si forma agravata.

Circumstanta agravanta se refera la subiectul infractiunii, care trebuie sa aiba calitatea de custode al bunului sechestrat. Pentru existenta agravantei nu intere­seaza daca faptuitorul, avand calitatea de custode, este sau nu proprietarul bunului.[8] Impre­ju­rarea daca faptuitorul este sau nu proprietarul bunului prezinta interes sub un alt aspect; astfel, daca faptuitorul este proprietarul bunului, sustragand acel bun, sa­var­seste numai infractiunea de sustragere de sub sechestru, iar daca nu este pro­prietarul bunului, savarseste atat infractiunea de sustragere de sub sechestru, cat si infractiunea de abuz de incredere, sub forma unui concurs formal de infractiuni.

Fiecareia din modalitatile normative pot sa‑i corespunda multiple modalitati faptice determinate de imprejurarile savarsirii infractiunii, de cauza infiintarii seches­trului, de natura si importanta bunurilor sechestrate, de modul savarsirii etc.

C. Sanctiuni. Sanctiunea este diferentiata, dupa cum ea se refera la forma simpla, in acest caz legea prevazand inchisoarea de la o luna la 1 an sau amenda, ori la forma agravata; in acest caz se prevede inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Bibliografie selectiva

C. Bulai, Uzurparea de calitati oficiale, R.D.P. nr. 1/1995, p. 100; D. Ciuncan,
V. Patulea, Ultraj. Subiect pasiv al infractiunii, Dreptul nr. 9/2001; D. Ciuncan, Ultraj. Subiect pasiv al infractiunii. Personal de paza. Functionar asimilat. Infractiune complexa, Pro-Lege nr. 4/2001, p. 232; I. Ionescu, Asupra unei ipoteze de uzurpare de calitati oficiale, R.D.P. nr. 1/1995, p. 104; V. Nicolcescu, Ultraj. Medic - subiect pasiv al infrac­tiunii, Dreptul nr. 3/2003, p. 160; E. Stoica, Subiectul pasiv al infractiunii de ultraj, R.D.P. nr. 3/2000, p. 135; Gh. Voinea, Unele consideratii despre uzurparea de calitati oficiale si portul nelegal de elemente distinctive, Dreptul nr. 7/1996, p. 97.