Drept
Obligatii ale angajatorului la locul de muncaIn conformitate cu art. 40 alin.2 din Codul muncii, angajatorului ii revin, intre altele, urmatoarele obligatii principale: sa informeze salariatii asupra conditiilor de munca si asupra elementelor ce privesc desfasurarea relatiilor de munca; sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca; sa comunice periodic salariatilor situatia economica si financiara a unitatii; sa plateasca toate contributiile si impozitele aflate in sarcina sa, precum si sa retina si sa vireze contributiile si impozitele datorate de salariati; sa infiinteze registrul general de evidenta a salariatilor si sa opereze inregistrarile prevazute de lege; sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului; sa asigure confidentialitatea datelor cu caracter personal ale salariatilor. 1. Obligatii privind registrul general de evidenta a salariatilor Codul muncii prevede obligatia pentru fiecare angajator de a infiinta registrul de evidenta a salariatilor. Acest registru a fost stabilit in scopul inlocuirii carnetelor de munca reglementate de Decretul 92/1976. Numai ca termenul initial de abrogare a acestui decret - 1 ianuarie 2004 a fost prorogat pana la 1 ianuarie 2007 Registru se intocmeste pe un formulare tipizat si cuprinde urmatoarele rubrici: numarul contractului individual de munca; numele si prenumele salariatului; date de identificare a salariatului; data incheierii contractului individual de munca; data inceperii activitatii; durata contractului individual de munca; durata muncii; durata perioadei de proba; locul de munca; ocupatia (functia sa meseria); salariul de baza; modificarea, suspendarea contractului; data incetarii acestui contract si temeiul legal al incetarii; numele , prenumele si semnatura persoanei care face inscrierea. Registrul general de evidenta a salariatilor cuprinde, asadar, toate datele si informatiile legate de activitatea tuturor salariatilor. Inainte de a se trece la completarea lui, registrul se va inregistra la autoritatea publica competenta - Inspectoratul de munca - in a carui raza teritoriala se afla sediul, respectiv domiciliul angajatorului.
Dictionar juridic pentru militari - Editura Militara, 1975; Dictionar de drept constitutional si administrativ - Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978; Dictionar de drept international public - Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982; Dictionar de asigurari - Editura Logos, Chisinau, 1993; Dictionar bancar si de asigurari - Editura Dragon, Bucuresti, 1994; Dictionar de drept international al afacerilor - Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996; Dictionar politic: institutiile democratiei si cultura civica - Editura Sansa, Bucuresti, 1996; Dictionar de termeni juridici uzuali - Editura National, Bucuresti, 1997; Dictionar de drept privat - Editura Mondan 94, Bucuresti, 1997; Dictionar de dreptul muncii - Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997; Dictionar de drept civil - Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997; Dictionar de protectia mediului - Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997; Dictionar explicativ si practic de drept penal si procesual penal - Editura National, Bucuresti, 1997; Lectura lor in paralel cu studiul diferitelor discipline nu poate fi decat extrem de utila, facilitand insusirea notiunilor de baza si evitarea prea bine cunoscutului fenomen al 'betiei de cuvinte'. c) Metodologie Consideram ca unele precizari de ordin metodologic privind activitatea universitara pot fi binevenite. Fara a pune vreun moment la indoiala faptul ca studentii stiu deja cum, ce, cat, etc. trebuie sa pregateasca pentru fiecare disciplina de studiu, ne permitem sa ne prevalam de butada devenita celebra a unui profesor de la Oxford care obisnuia sa isi inceapa cursul spunand 'aici pornim de la ideea ca nici unul dintre noi nu detine adevarul absolut si nu are perfecta dreptate intotdeanuna; nici chiar cel mai tanar!'. Consideram deci ca unele precizari pot veni in sprijinul activitatii de pregatire sustinuta pe care suntem convinsi ca studentii o desfasoara clipa de clipa, ceas de ceas. 1. Despre prelegere Pregatirea cursului incepe cu chiar audierea lui. Oricat ar parea de surprinzator acest adevar vechi si banal se dovedeste a nu fi inca suficient verificat. Existenta unui manual sau a unui curs publicat de catre chiar profesorul care 'tine' si cursul magistral nu presupune neaparata identitate a celor doua tipuri de informatie: scrisa si vorbita. Si aceasta pentru motive foarte simple, chiar evidente am putea spune. Profesorul nu este o banda magnetica ce a inregistrat o data pentru totdeauna un discurs pe care il repeta la nesfarsit indiferent de auditoriu si pe care, la un moment dat in timp, l-a 'imortalizat' si pe un suport de hartie. El isi adapteaza discursul in functie de auditoriu, de reactiile sale de moment; de evolutia de ultima ora a evenimentelor si a legislatiei si de o serie intreaga de alti factori ce, in mod evident, nu pot si nici nu trebuie avuti in vedere la redactarea unui manual universitar. Fireste ca studentii isi pot completa informatiile obtinute la prelegere cu o serie intreaga de alte 'surse' de informare, dar acestea nu pot (si credem noi nici nu isi propun) sa inlocuiasca cursul magistral. Datorita caracterului sau viu, direct prelegerea poate orienta atentia studentilor asupra acelor aspecte ce prezinta o mai mare importanta, ea permite o mai bun2. Obligatii privind protectia salariatilor pe perioadele cu temperaturi extreme Prin O.U.G. nr. 99/2000 s-au prevazut masurile de luat in perioadele cu temperaturi extreme pentru protectia salariatilor. Conform art. 1 din Ordonanta prin temperaturi extreme se intelege temperaturile exterioare ale aerului care: depasesc +37 grade C sau, corelate cu conditii de umiditate mare, pot fi echivalente cu acest nivel; scad sub -20 grade C, sau, corelate cu conditii de vant intens, pot fi echivalente cu acest nivel. Ordonanta prevede ca in perioadele cu temperaturi extreme angajatorii trebuie sa ia toate masurile prevazute de Legea protectiei muncii nr.90/1996, pentru asigurarea conditiilor de microclimat la locul de munca in limitele prevazute de normele generale de protectia muncii. Aceste masuri sunt stabilite de angajator impreuna cu reprezentantii sindicatelor sau, dupa caz, cu reprezentantii alesi ai salariatilor. In unitatile in care lucreaza comitete de securitate si sanatate in munca acestea au o atare atributie. 3.Obligatii ale angajatorilor privind prevenirea tuturor formelor de discriminare si egalitatea de sanse intre femei si barbati. Conform Legii nr.202/2002, prin egalitate de sanse si tratement intre femei si barbati in relatiile de munca se intelege accesul nediscriminatoriu la: alegerea si exercitarea libera a unei profesii sau activitati; angajarea in toate posturile sau locurile de munca vacante si la toate nivelurile ierarhiei profesionale; venituri egale pentru munca de valoare egala; informare si consiliere profesionala, programe de initiere, calificare, perfectionare specializare si recalificare profesionala; promovare la orice nivel ierarhic si profesional; Este interzisa modificarea unilaterala de catre angajator a relatiilor sau a conditiilor de munca, inclusiv concedierea persoanei angajate care a inaintat o sesizare ori o reclamatie la nivelul unitatii sau care a depus o plangere la instantele judecatoresti competente pe motivul ca a fost discriminata.
|