Uzul si abuzul de drept

Uzul de drept este exercitarea dreptului cu buna credinta, fara a incalca nejustificat drepturile si libertatile celorlalti. Dupa cum am aratat, dreptul se imparte in: dreptul subiectiv si dreptul obiectiv. Astfel, in cazul dreptului subiectiv, exercitarea acestuia este facultativa pentru subiectul activ, respectiv autorul dreptului, deci, exercitarea dreptului este la libera apreciere a acestuia.

Spre exemplu, in cazul dreptului de creanta, particularul creditor daca vrea il poate ierta pe debitor de efectuarea platii deoarece interesul platii sau neplatii este numai al lui. Pe de alta parte, cand dreptul de creanta este un drept obiectiv, cum ar fi cazul functionarului public reprezentant al creditorului, acesta nu poate renunta la exercitarea acestui drept, el fiind obligat sa-i pretinda debitorului achitarea datoriei, deoarece in acest caz se apara un interes public. Deci, pe taramul dreptului public, uzul de drept este obligatoriu pentru functionarul public si autoritatea publica, data fiind satisfacerea interesului public vizat prin dreptul respectiv. Functionarul public trebuie, ca in ceea ce face potrivit functiei sale, sa satisfaca interesul public si astfel, el nu are dreptul de a renunta la acesta, respectiv de exercitarea drepturilor conferite prin competenta functiei sale.

Exercitarea dreptului, atat obiectiv cat si subiectiv, trebuie sa se faca cu buna credinta, adica in mod onest, loial, fara dol sau frauda. In domeniul uzului de drept principiul bunei credinte presupune in esenta urmatoarele:

-scopul exercitarii dreptului trebuie sa fie asigurarea binelui autorului dreptului, in conditiile si limitele legii, si protejarea drepturilor si libertatilor celorlalti ;

-scopul exercitarii dreptului sa nu vizeze incalcarea abuziva a drepturilor si libertatilor celorlalti; atunci cand prin exercitarea unui drept se lezeaza patrimoniul altuia, aceasta lezare trebuie sa fie legitima si legala. Spre exemplu, proprietarul unui teren ii cere celui care intamplator ii foloseste terenul fara nici un drept, sa nu-si mai parcheze autoturismul pe acesta. O astfel de cerere este legitima, chiar daca proprietarul autoturismului va suferi unele daune ca urmare a faptului ca va fi nevoit sa foloseasca o parcare cu plata. Suntem in prezenta unui abuz de drept atunci cand, spre exemplu, primaria, proprietar al trotuarului sau spatiului verde, demoleaza un boutique de pe acesta fara a-l soma pe proprietarul boutiqului si fara a-i da posibilitatea in timp si spatiu sa-si demonteze boutiqul si sa-si transporte marfa cu minim de pierderi. Diferenta dintre pagubele cauzate prin demolare, in astfel de conditii, de catre primarie si pierderile minime pe care le-ar fi suportat proprietarul boutiqului daca el si-ar fi demontat si transportat marfa in conditii obisnuite, constituie prejudiciul cauzat prin abuz de drept.

-autorul dreptului sa fie constient ca prin modul de exercitare a dreptului sau nu poate cauza pagube nejustificate celorlalti; deci actioneaza cu buna credinta, nu cu rea credinta.

Buna credinta se apreciaza raportand-o, de regula, la un nivel mediu de cultura, la o pregatire suficienta in domeniu pentru a constientiza urmarile exercitarii dreptului respectiv.

Vizarea anumitor urmari prin exercitarea dreptului, adica numai a acelora care satisfac necesitatile autorului dreptului si neglijarea, acceptarea ori urmarirea constienta, a celorlalte urmari daunatoare pentru ceilalti, poate fi considerata 'rea credinta'¹⁾. Spre exemplu, in exercitarea dreptului la informare, unii ziaristi generalizeaza un fapt concret, lezand pe nedrept interesele celorlalti. Astfel, prin titluri de articol ca: 'Romanii i-au speriat cu furturile pe germani', 'Jaful prin privatizare', 'Romanul M.I. criminal in serie a omorat in Grecia un politist si alti civili', pe langa dezinformare s-au lezat interesele majoritatii romanilor care fiind in Germania nu au furat, precum si ale unei categorii de functionari ai Fondului Proprietatii de Stat care au realizat privatizari corecte; iar in cazul lui M.I. s-a omis faptul ca acesta provenea dintr-un parinte fost cetatean roman, celalalt parinte fiind grec, iar el (M.I.) s-a nascut, a crescut si a fost educat in Grecia, deci sub nici o forma nu era un produs al societatii romanesti. Oare acesti ziaristi nu puteau si nu trebuiau sa prevada consecintele negative, atat in interior cat si in exterior, ale acestei maniere de exercitare a dreptului la informare? Este adevarat ca o astfel de stire de senzatie, exacerbata, a dus la marirea tirajului, dar cu ce pret pentru cetateanul roman sau pentru tara? Ce efect asa-zis colateral a avut in exterior, avand in vedere ca aceste ziare sunt in sistemul Internet? O astfel de situatie ar putea fi analizata sub aspectul abuzului de dreptul la informare,ce poate imbraca aspecte de dezinformare.

Deci, abuzul de drept inseamna exercitarea cu rea-credinta a dreptului, fie in alte scopuri decat cele avute in vedere prin norma juridica prin care se recunoaste si reglementeaza dreptul respectiv, fie prin acceptarea unor urmari socialmente periculoase.

Recent pentru a se prevenii abuzul de drept al comerciantului fata de consumator a fost adoptata Legea nr. 193/6.XI.2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori. O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Aceasta poate aparea in domeniul asa ziselor contracte de adeziune in domeniul dreptului privat.

Spre exemplu, reclamatiile repetate si neintemeiate constituie un abuz de dreptul la petitie sau de dreptul de acces liber la justitie, prin care este sicanat atat cel reclamat, cat si autoritatile judiciare.

In cazul dreptului la informatie, pot aparea ca abuzuri de drept fapte ca: publicarea repetata a unor articole cu date care astfel nu mai sunt informatii fiind deja cunoscute, ci sunt de natura a diminua electoratul subiectului articolului, sau de a-l influenta in deciziile ce urmeaza sa le ia; prezentarea unor zvonuri ca fapte adevarate fara a face un minim de verificari si fara a arata ca sunt simple presupuneri; campaniile de presa organizate, pornind de la pozitii prestabilite si interese particulare, de asemenea, constituie un abuz de drept, fapt pentru care sunt si interzise¹⁾ ; imixtiunile presei in treburile celorlalte puteri prin substituire, pretinzand sa se ia masuri de genul: 'Dejeu afara' (Dejeu-fostul ministru de interne) si altele, sunt folosiri abuzive ale dreptului de informare.

Abuzul de drept procesual este o exercitare cu rea credinta a unui drept prevazut de lege a fi utilizat in procesul civil administrativ sau penal, adica contrar scopului in vederea caruia a fost recunoscut de lege. Un astfel de abuz de drept procesual se sanctioneaza, in principiu, cu obligarea la despagubiri a celui vinovat de savarsirea lui; in cazurile anume prevazute de lege, cel care a savarsit abuzul de drept este sanctionat si cu plata unei amenzi civile sau chiar penale. In cadrul abuzului de drept procesual, atrag sanctiunea amenzii civile urmatoarele acte facute cu rea credinta de catre una din partile in proces: introducerea unei contestatii cu scopul de a intarzia punerea in executare a unei hotarari judecatoresti, cererea de stramutare a pricinii, cererea de recuzare, cererea de suspendare ; etc. toate facute in mod nejustificat, urmarindu-se in fapt tergiversarea judecatii sau a executarii sentintei civile, sicanarea, razbunarea etc.

Fenomenul desemnat prin 'abuz de drept' nu consta in existenta abuziva a dreptului, dreptul in sine neputand fi abuziv, ci in exercitarea abuziva sau neexercitarea lui in mod abuziv, in deturnarea dreptului de la finalitatea sociala pentru care a fost constituit si garantat, cauzandu-se astfel un prejudiciu material sau moral ori putandu-se cauza un astfel de prejudiciu.

Sunt numeroase imprejurari in care conduita abuziva consta in neindeplinirea unei obligatii sau chiar a unui drept, in modul de exercitare sau neexercitare a unor competente, functii sau puteri ori chiar in neglijarea unui simplu interes protejat de lege.

Spre exemplu: pot fi abuzuri de drept efectuarea de catre Garda Financiara a doua sau mai multe controale economice pe an la un agent economic, fara a avea la baza date sau sesizari ca acesta incalca legea, neexercitarea dreptului de a sanctiona o contraventie constatata legal de agentul de circulatie; oprirea fara motiv de catre agentul de politie a conducatorului auto aflat in trafic; neeliberarea unei autorizatii solicitate, in pofida faptului ca sunt indeplinite conditiile legale, pentru autorizare etc..

Potrivit art. 21 din Rezolutia nr.1003/01.07.993 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei adoptate prin Hotararea nr. 24/12 sept.1994 a Camerei Deputatilor, se interzic campaniile ziaristice organizate pornind de la pozitii prestabilite si interese particulare.

Normele juridice, dupa obiect, subiect si metodele de reglementare sunt sistematizate in ramuri ale dreptului. O prima impartire, asa cum am aratat, o constituie delimitarea in drept public si drept privat.