Incaierarea

Incaierarea

1. Continutul legal

Sub aceasta denumire este prevazuta, in art. 322 C.pen., ca infractiune, partici­parea la o incaierare intre ai multe persoane. Fapta prezinta un caracter mai grav daca in incaierare s‑au produs fapte de vatamare grava a integritatii corporale sau sanatatii unei persoane si nu se cunoaste autorul si atinge maximum de gravitate daca, in conditiile aratate mai inainte, s‑a produs moartea victimei.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale pri­­vind convietuirea pasnica si a caror dezvoltare este conditionata de ocrotirea linistii publice si a securitatii sociale impotriva faptelor de incaierare intre mai multe per­soane. Obiect juridic special secundar sunt relatiile sociale referitoare la persoana, si anume, cele legate de viata, integritatea corporala, sanatatea persoanei.

Daca nu se cunoaste persoana care a savarsit in incaierare fapta contra vietii sau integritatii corporale ori sanatatii persoanei, obiectul juridic special il constituie relatiile sociale referitoare la viata si integritatea corporala a persoanei.

b) Obiectul material. Infractiunea, in principiu, nu are obiect material decat in ca­zul cand actiunea participantilor la incaierare s‑a rasfrant asupra unor obiecte ma­teriale sau asupra corpului persoanei, provocand distrugeri (de haine, obiecte aflate asupra persoanelor care participa la incaierare) sau vatamari ale integritatii corporale ori moartea victimei.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ nemijlocit (autor) al infractiunii poate fi orice persoana. Incaierarea este o infractiune cu pluralitate de subiecti activi (plura­litate naturala de infrac­tori); pot exista insa instigatori sau complici la infractiune (pluralitate ocazionala).

b) Subiect pasiv este statul (subiect pasiv principal) sau persoanele care au su­ferit vatamari corporale sau si‑au pierdut viata ca efect al actiunilor celor ce participa la incaierare (subiect pasiv adiacent).

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective se caracterizeaza printr‑o actiune de participare la o incaierare intre mai multe persoane. Actiunea de participare trebuie sa fie asociata cu savarsirea sau incercarea de a savarsi acte de violenta (loviri, imbranciri etc.).

Nu se cere ca participarea tuturor persoanelor intre care are loc incaierarea sa fie simultana, nici ca ea sa dureze de la inceputul pana la sfarsitul incaierarii.[1] Este consi­derat participant la incaierare si persoana care intervine dupa ce incaierarea a inceput, precum si cea care se retrage inainte ca ea sa fi luat sfarsit.

Exista incaierare numai atunci cand mai multe persoane impartite in grupuri adverse isi aplica unele altora lovituri sau alte violente, cand toti au calitatea de subiecti activi, si, de asemenea, toti pot avea calitatea de subiecti pasivi, astfel ca actiu­nile lor sunt greu de determinat. Daca aceasta cerinta nu este indeplinita, fapta nu constituie infractiunea de incaierare, ci, eventual, o alta infractiune.[2]

Legea nu prevede conditii speciale de loc sau timp pentru existenta infractiunii.

b) Urmarea imediata consta in producerea prin insasi savarsirea faptei a unei stari de pericol pentru relatiile de convietuire sociala, pentru existenta si securitatea per­soa­nelor. De asemenea, urmarea imediata mai poate consta in vatamarea inte­gritatii corporale, a sanatatii ori in uciderea unei persoane.

In cazul cand urmarea imediata consta in vatamarea simpla (art. 181 C.pen.), aceasta se absoarbe in continutul infractiunii, care devine o varianta complexa fata de incaierarea simpla si aceasta indiferent daca se stie cine a comis vatamarea. Daca vatamarea corporala este grava ori s‑a produs moartea unei persoane si nu se stie cine a pricinuit aceasta urmare imediata, va exista varianta agravata a infrac­tiunii. Daca se stie cine a cauzat vatamarea corporala grava, in ceea ce o priveste pe aceasta per­soana va exista concurs de infractiuni intre incaierare si vatamare cor­porala grava.

c) Legatura de cauzalitate. Intre actiunea faptuitorului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate. Daca urmarea consta in crearea starii de pericol, legatura de cauzalitate rezulta implicit din savarsirea infractiunii. Daca urmarea consta in vatamarea corporala sau moartea unei persoane, legatura de cauzalitate trebuie stabilita intocmai ca la infractiunile contra persoanei.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savarseste infractiunea este intentia directa sau indirecta, ca si praeterintentia in cazul formei agravate.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Atat actele preparatorii, cat si tentativa, desi posibile, nu se pedepsesc.

Consumarea infractiunii are loc in momentul in care mai multe persoane s‑au incaierat, adica atunci cand mai multe persoane sunt angajate intr‑un conflict violent, in asa fel incat actiunile lor se impletesc si sunt greu de delimitat.[3]

B. Modalitati. Infractiunea se realizeaza intr‑o singura modalitate normativa. In alin. (3) al art. 322 C.pen. se prevede o modalitate agravata, si anume, infractiunea este mai grava daca s‑a cauzat o vatamare grava integritatii corporale sau sanatatii unei persoane ori s‑a cauzat moartea unei persoane si nu se cunoaste care dintre parti­cipanti a savarsit faptele.

Nu intereseaza daca victima este unul dintre participantii la incaierare sau o per­soana din afara incaierarii[4].

C. Sanctiunea, in cazul variantei simple, este inchisoarea de la o luna la 6 luni sau amenda. Intre aceste limite se aplica sanctiunea si in cazul alin. (2) (cand prin fapta de incaierare s‑a produs o vatamare corporala grava victimei), iar cel care a savarsit aceasta fapta se pedepseste pentru infractiunea savarsita al carei maxim se reduce cu un an.

Dispozitia din art 322 alin. (3) constituie o norma explicativa cu caracter sanctio­nator. Potrivit acesteia, in cazul in care in cadrul incaierarii s‑a comis o vatamare corporala grava si nu se cunoaste autorul, sanctiunea va fi de la 6 luni la 5 ani inchisoare pentru toti participantii la incaierare si de la 3 la 15 ani inchisoare daca in cazul incaierarii s‑a produs moartea persoanei.

Reducerea cu un an a maximului sanctiunii, in cazul faptei comise in conditiile art. 322 alin. (2), se explica, pe de o parte, prin aceea ca faptuitorul a actionat in stare de surescitare, iar pe de alta parte, prin aceea ca victima a participat la incaierare savarsind, la randul ei, acte de violenta.

Infractiunea de incaierare poate prezenta numeroase modalitati faptice, atat in forma simpla, cat si in forma agravata (astfel, in cazul formei simple, imprejurarea ca incaierarea a fost comisa intr‑un loc public, la savarsirea faptei au luat parte mai multe persoane, iar in cazul formei agravate, situatia ca sunt mai multe victime sau ca participantii la incaierare cunosc care este autorul, dar nu vor sa‑l indice).

In conformitate cu prevederile art. 322 alin. (4) C.pen., nu se pedepseste cel care a fost prins in incaierare impotriva vointei sale sau care a incercat sa desparta pe altii, sa respinga un atac ori sa apere pe altul.

In toate aceste cazuri, participantul nu va beneficia de cauza de nepedepsire daca, ulterior, lasandu‑se antrenat in incaierare, actioneaza cu intentia de a participa la incaie­rare si se integreaza in schimbul de violente care au loc.