Sistemul European de protectie a drepturilor omului

Activitatile desfasurate de Consiliul Europei au in centrul lor respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, iar Conventia Europeana pentru protectia drepturilor omului, adoptata in 1950 si organul judiciar instituit prin aceasta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, sunt cele mai importante instrumente si mijloace prin care Consiliul Europei isi duce la indeplinire principalul scop al activitatilor sale.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului are sediul la Strasbourg, in Franta, la Palatul Drepturilor Omului. Ea functioneaza permanent, fiind organul judiciar european ce are sarcina sa protejeze drepturile si libertatile fundamentale ale individului.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a instituit o procedura judiciara care permite si persoanelor fizice sa introduca actiuni impotriva guvernelor daca acestea considera ca au fost victimele unei violari a vreunui drept sau a unei libertati garantate de Conventia Europeana pentru protectia drepturilor omului.

Pana la intrarea in vigoare a Protocolului nr.11 la Conventie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a fost unul din cele trei organe alaturi de Comisia Europeana a Drepturilor Omului si de Comitetul Ministrilor, cu rolul de a asigura garantarea drepturilor consacrate de Conventie.

Aceste trei institutii ce aveau menirea sa vegheze la respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului nu aveau o functionare permanenta ci numai temporara, durata de lucru a lor fiind limitata la o perioada de numai 6 luni pe an.

Conventia dadea dreptul statelor parti contractante, si acolo unde statele parti contractante acceptasera, dadea dreptul si persoanelor fizice sau juridice de a introduce plangeri impotriva statelor parti contractante care violeaza drepturile sau libertatile fundamentale prevazute in Conventie.

Plangerile astfel introduse faceau obiectul unei examinari preliminare de catre Comisia Curtii Europene a Drepturilor Omului care stabilea admisibilitatea sau inadmisibilitatea lor. Daca plangerea era declarata admisa si nu se putea ajunge la o rezolvare pe cale amiabila a plangerii. Comisia elabora un raport prin care stabilea care sunt faptele si de asemenea, exprima opinia sa asupra motivelor plangerii. Raportul Comisiei era apoi transmis Comitetului de Ministri.

In situatia in care statul raspunzator acceptase jurisdictia obligatorie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, Comisia si oricare dintre statele interesate aveau intervalul de timp de 3 luni incepand din momentul in care raportul a fost transmis Comitetului de Ministrii, in care sa trimita spre judecare cazul in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului care trebuia sa o solutioneze in ultima instanta.

In cazul in care plangerea nu era inaintata Curtii Europene a Drepturilor Omului, atunci Comitetul de Ministrii hotara daca avusese loc o violare a Conventiei si daca da, stabilea modalitatile de despagubire a partii vatamate. De asemenea, tot Comitetului de Ministrii ii revenea responsabilitatea de a supraveghea executarea hotararilor Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Noua Curte Europeana a Drepturilor Omului are ca origini vechea Curte care a fost reorganizata datorita evolutiei sociale, iar necesitatea restructurarii modului de organizare si functionare a Curtii Europene a Drepturilor Omului, a devenit evidenta incepand cu anul 1980, aceasta deoarece numarul de cereri inaintate spre solutionare institutiilor stabilite prin Conventie a crescut foarte mult si astfel durata procedurilor a devenit prea lunga.

Numarul sporit al cazurilor a impus o reforma cat mai rapida a institutiilor Conventiei. Solutia adoptata a fost crearea unei Curti Europene a Drepturilor Omului care sa functioneze permanent si care sa aiba o procedura mai simpla care sa permita accesul cat mai larg la justitie si sa conduca la rezolvarea cu rapiditate a plangerilor introduse.

Astfel, scopul restructurarii sistemului prin renuntarea la Comisia Europeana a Drepturilor Omului, a fost acela de a simplifica toate procedurile, de a scurta pe cat posibil durata procesului.

Noua Curte Europeana a Drepturilor Omului, a inceput sa functioneze de la 1 noiembrie 1998, o data cu intrarea in vigoare a Protocolului nr.11.