Procedura de solutionare a exceptiilor procesuale

Procedura de solutionare a exceptiilor procesuale

Exceptiile procesuale - de procedura si de fond - au o procedura de solutionare proprie, ele se disting in consecinta de alte probleme ale procesului civil, fara insa sa putem vorbi de existenta unei fragmentari a procesului aflat in desfasurare.

Textele Codului de Procedura civila vin sa indice anumite reguli care ordoneaza evolutia activitatii desfasurate de catre instanta, parti, organe de executare si de alte persoane sau organe care participa la infaptuirea de catre instantle judecatoresti a justitiei in pricinile civile . Sensul dorit de leguitor si de societate in intregul sau este acela al realizarii sau stabilirii drepturilor si intereselor civile deduse judecatii si executarii silite ca hotararile judecatoresti sau a altor titluri executorii, conform procedurii prevazute de lege.

Procesul civil este o activitate complexa - uneori, chiar complicata de dificultatea intrinseca a cauzei ori de mama-vointa a participantilor. In primul caz, gradul de complexitate se datoreaza faptelor in materialitatea lor, origreutatilor de probare, ori problemei de drept relevata pe fond sau pe procedura. In al doilea caz, cadrul procesului este unul obisnuit, insa procesul este tegiversat. Totusi, in oricare din cazuri ne aflam, pentru partile implicate, pricina lor este cea mai importanta, chiar daca prin comparatie cu alte cazuri lucrurile stau altfel. Participantii la procesul civil, dar mai ales instanta de judecata trebuie sa vegheze la respectarea principiilor generale ce guverneaza desfasurarea procesului civil, pentru a se realiza o rezolvare corecta, legala - am indrazi sa spunem - a litigiului.

Procedura de solutionare a exceptiilor procesuale cuprinde procedura de solutionare a exceptiilor de procedura. Locul pe care-l ocupa in cadrul exceptiilor procesuale este evidentiat "in miscare", in timpul rezolvarii litigiului. Ne intereseaza sa analizam grupat conditiile de invocare (A) si judecata propriuzisa a exceptiilor procesuale (B) pentru a sti cum anume se poate trece de la scenariul obisnuit la cel de sicanare al adversarului.

(A) Conditiile de invocare a exceptiilor procesuale

Analiza conditiilor de invocare a exceptiilor procesuale, si mai ales a exceptiilor procesuale de procedura tine de vificarea inainte de toate, daca exceptia este absoluta sau relativa pentru a stabili cine o poate invoca si in ce termen .

Acesta este punctul de plecare al partii care vrea sa invoce o exceptie precum si al instantei de judecata care trebuie sa se pronunte asupra exceptiei.

Trebuie sa se stabileasca mai intai daca exceptia este absoluta sau relativa. Asa cum am aratat , exceptiile de procedura sunt de obicei relative, iar cele de fond sunt, in principiu, absolute. Nu avem aici decat un indiciu, o premiza ce poate fi infirmata. De aceea trebuie verificata exceptia invocata in virtutea criteriului caracterului de ordine publica sa privata a normei juridice incalcate. Vom putea astfel califica exceptia in mod ?.

Odata trecut acest pas, vom sti cum poate sa o invoce si pana la ce termen. Trebuie insa sa facem unele precizari ce tin de etapa procesuala in care ne afla, stiut fiind faptul ca faza judecatii (cognitio) are mai multe etape ce se deosebesc prin spcecificitatile lor.

Ca regula, judecata, indiferent ca este in prima instanta sau in caile de atac, parcurge trei etape: etapa scrisa, etapa dezbaterilor si etapa deliberarii si pronuntarii hotararii . Etapa apelului si etapa cailor de atac extraordinare ? expres in Codul de Procedura civila ca dispozitiile de procedura privind judecata in prima instanta se aplica si in instanta de apel / recurs / revizuire , in masura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse in titlurile ce le reglementeaza. Totusi exista deosebiri importante de regim juridic in tre judecata in prima instanta si judecata in caile de atac. In privinta exceptiilor procesuale se convine sa facem cateva aprecieri in mod distinct pentru judecata in prima instanta[1], in apel [2] si in recurs[3].

[1] Conditiile de invocare ale exceptiilor procesuale in prima instanta

Judecata in prima instanta parcurge etapele: etapa scrisa, etapa dezbaterilor si etapa deliberarii si pronuntarii hotararii. In aceste etape participantii la procesul civil pot indeplini roluri diferite in legatura cu invocarea de exceptii procesuale. Ca regula generala, ele sunt invocate de parti in etapa scrisa (paratul prin intampinare si reclamantul prin intampinarea la cererea neconventionala formulata impotriva lui, de parat). Apoi, ele sunt puse in discutia partilor in etapa dezbaterilor cu respectarea principiilor ce o guverneaza , cand partile isi sustin pretentiile si apararile, administreaza probe, pun concluzii, fie cu privire la exceptii procesuale, fie pe fondul pretentiilor deduse judecatii . In etapa dezbaterilor instanta de judecata poate indeplini doua roluri , pentru ca in etapa deliberarii si pronuntarii hotararii intima convingere a judecatorilor sa se formeze si pe seama exceptiilor invocate.

Luand in considerare precizarile facute se convine sa structuram analiza dupa criteriul participantilor la procesul civil. Vom analiza prin urmare, conditiile in care instanta poate invoca exceptiile procesuale 1.1. pentru a insista apoi asupra situatiei partilor initiale 1.2. tertilor intervenienti voluntari sau fortati 1.3. si a procurorului 1.4. Pentru toate aceste cazuri reamintim care este premiza de plecare: exceptiile procesuale pot fi: fie absolute (cand se incalca o norma juridica ce are caracter de ordine publica), fie relative (cand se incalca o norma juridica ce are caracter de ordine privata). Consecintele ce decurg din calificarea data tin de cine anume poate invoca, prin ce act de procedura, si pana la ce moment in derularea procesului.

1.1. Instanta are ca rol definitoriu judecarea obiectului litigiului astfel cum i+a fost relevat de parti prin aplicarea principiului disponibilitatii. Ea cunoaste faptele, le califica juridic, incadreaya problema de drept in ipoteza unei norme juridice si aplica dispozitia acesteia. Rezulta ca ea se va pronunta asupra aspectelor relevate de parti, fiecare prin mijloacele sale procesuale - aici includem si exceptiile procesuale de procedura ca mijloace procesuale de aparare. Instanta va judeca doar acele exceptii care sunt invocate de parti. Este cazul exceptiilor relative ce pot fi invocate doar de partea ocrotita prin norma incalcata si numai la prima zi de infatisare ce a urmat savarsirii neregularitatii procedurale, inainte de a se pune concluzii pe fond.

Dar instanta de judecata trebuie sa respecte si principul rolului activ al judecatorului, trebuyin astfel sa atraga atentia partii care nu este reprezentata sau asistata de avocat ori de mandatarii prevazuti la art. 68 alin. 5 C.proc.civ. ca este indreptatita sa invoce o exceptie relativa. Acestea sunt dispozitiile art. 129 alin. 3 in vechea reglementare. Alin. 3 al art. 129 a fost abrogat prin art. I pct. 46 din O.U.G. nr. 138/2000 (publicata in M. Of. Nr. 479 din 2 octombrie 2000) aprobata prin legea nr 219/2005 (publicata in M. Of. Nr. 609 din 14 iulie 2005). Abrogarea alin. 3 trebuie analizata prin raportare la modificarea alin. 2 al aceluiasi articol. Acesta are urmatoarea redactare: "Judecatorul va pune in vedere partilor drepturile si obligatiile ce le revin in calitatea lor din proces si va starui, in toate fazele procesuale pentru solutionarea amiabila a cauzei". Textul in vigoare in prezent, consacra doua obligatii in sarcina judecatorului: sa puna in vedere partilor ce drepturi si ce obligatii au in calitatea lor procesuala si sa staruie in toate fazele procesuale pentru solutionarea amiabila a cauzei.
Ne intereseaza aici sa evidentiem care sunt urmarile mdificarilor si abrogarilor survenite asupra invocarii exceptiilor procesuale relative. In vechea reglementare, alin. 3 al art. 129, actualmente abrogat, prevedea obligatia judecatorului de a da indrumari doar in cazul in care partile nu sunt asistate sau reprezentate de avocat sau de mandatarii prevazuti la art. 68 alin. 5 C.proc.civ. "Per a contrario, cand partile erau asistate sau reprezentate, obligatia de a da indrumari" nu mai exista. Concret, judecatorul trebuia sa atraga atentia partii interesate ca poate invoca exceptia relativa ce se impunea doar daca nu era asistata sau reprezentata. In noua redactare, sfera de aplicare a obligatiei de a pune in vedere partilor drepturile si obligatiile ce le revin - inclusiv posibilitatea invocarii unei exceptii relative este mai cuprinzatoare. In prezent, chiar daca partea interesata este asistata sau reprezentata, judecatorul trebuie sa o atentioneze . Totusi doctrina este de acord ca daca instanta nu a atras atentia partii interesate ca aceasta este in drept sa invoce o exceptie relativa, si partea interesata nu a invocat-o nu s-ar putea obtine desfiintarea hotararii pe motiv ca s-ar fi incalcat principiul rolului activ al judecatorului .

In virtutea aceluiasi rol, instanta de judecata poate invoca din oficiu (ex oficio) exceptiile absolute in orice moment al judecatii, dar inainte de a se pronunta asupra lor, trebuie sa le puna in discutia partilor pentru a respecta principiul contradictorialitatii si principiul dreptului la aparare. Instanta nu poate invoca din oficiu exceptiile procesuale relative. In cazul lor, ea poate doar atrage atentia partii interesate ca are posibilitatea sa le invoce.

1.2. Partile initiale intr-un proces civil sunt reclamantul si paratul. In privinta invocarii exceptiilor procesuale, trebuie mentionat, in primul rand, ca paratul este cel care are interes, sa le foloseasca. El se afla pe pozitie procesuala pasiva, fiind nevoit sa se apere fata de pretentiile formulate de reclamant in cerere de chemare in judecata. El isi poate constitui apararea pe mijloace procesuale de aparare care, la randul lor, pot fi aparari pe fond sau / si exceptii procesuale. Paratul are posibilitatea sa formuleze, prin intampinare exceptiile procesuale, referitoare la cererea reclamantului, anume acele exceptii pe care le poate cunoaste imediat dupa ce i s-a comunicat cererea de chemare in judecata[15].

Exceptiile procesuale neinvocate prin intampinare vor putea fi ridicate de catre parat, in anumite cazuri (daca paratul nu este reprezentat sau asistat de avocat, precum si atunci cand intampinarea nu este obligatorie[16]), la aprima zi de infatisare, iar daca la acest termen procedural reclamantul solicita un termen pentru intregirea sau modificarea cererii paratul ar putea raspunde printr-o intampinare, aratand, printre altele si exceptiile procesuale ce se impun fata de cererea modificata, desigur dupa ce aceasta din urma i-a fost comunicata .

Paratul trebuie sa invoce in aceste conditii sub sanctiunea decaderii prevazuta de art. 108 alin. 2 C.proc.civ., numai exceptiile relative intrucat exceptiile de ordine publica pot fi invocate in orice stare a pricinii[18].

Atunci cand paratul formuleaza o cerere neconventionala impotriva reclamantului, ? in excipiendo fit actor. Reclamantul trebuie sa se apere invocand in intampinarea pe care o face la cererea neconventionala exceptiile pe care ?[19]. Pentru identitate de ratiune, exceptiile absolute pot fi invocate si dupa depunerea intampinarii sau dupa expirarea termenului in care trebuia depusa intampinarea. Din moment ce "? Auditur propriam turpitudinem allegans", reclamantul nu poate invoc exceptii relative la cererea de chemare in judecata si nici exceptia de necompetenta teritoriala relativa (art. 158 alin final C.proc.civ).

Art. 156 din codul de procedura civila dispune ca "exceptiile de procedura care nu au fost propuse in conditiile art. 115 - pct. 1 sbln. - si 132 - la prima zi de infatisare ori la termenul acordat de instanta - nu vor mai putea fi invocate in ucrsul judecatii, afara de cele de ordine publica". Prin urmare, neinvocarea unei exceptii relative in termen este sanctionata cu decaderea partii interesate din dreptul de a mai opune ulterior exceptia respectiva in sa exceptiile absolute pot fi invocate oricand in cursul judecatii, chiar direct in apel sau in recurs[20].

Exceptiile care au ca obiect invocarea unei neregularitati savarsite pe parcursul judecatii pot fi ridicate de parte ainteresata cel mai tarziu la prima infatisare ce a urmat neregularitatii si mai inainte de a se pune concluzii pe fond, daca este vorba despre o exceptie relativa sub aceeasi sanctiune a decaderii (art. 108 alin. 3 C.proc.civ[21]), respectiv in orice stare a pricinii, daca este o exceptie absoluta (art. 108 alin 1 si art. 136 C.proc.civ ).

1.3. Tertii intervenienti voluntari sau fortati largesc cadrul procesual initial, fixat de reclamant prin cererea de chemare in judecata, astfel incat hotararea ce se va pronunta sa le fie opozabila si lor. Acest interes poate sa apartina partilor, care formuleaza cereri de interventie fortata pentru introducerea in judecata a unor terte persoane, straine de proces pana la acel moment, ori tertilor insisi. Formele interventiei sunt: voluntara si fortata. Date fiind elementele care justifica clasificarea aratata, este util sa structuram analiza conditiilor de invocare a exceptiilor procesuale de catre tertii intervenienti pe doua directii: prima corespunde interventiei voluntare 1.3.1. iar ce-a de-a doua interventiei fortate 1.3.2.

1.3.1. intervenientul principal (in interes propriu) si intervenientul accesoriu (in interesul uneia dintre parti) prin efectul cererii de interventie devin parti in proces din momentul in care este incuviintata in principiu cererea sa[24]. Ei vor lua procedura din stadiul in care au devenit parti la proces (art. 53). In consecinta ei nu vor putea invoca exceptiile relative privitoare la neregularitati procedurale comise anterior admiterii in principiu a cererii de interventie. Totusi, daca intervenientul a devenit parte in proces pana la prima zi de infatisare, va putea sa invoce si aceste exceptii relative precum si desigur, exceptii absolute privitoare la neregularitati comise pe tot parcursul judecatii . Deci, daca interventia voluntara este facuta dupa prima zi de infatisare, tertul intervenient poate sa ionvoce exceptii absolute, precum si exceptii relative ce privesc neregularitati procedurale savarsite dupa interventia sa in proces.

1.3.2. Formele interventiei fortate sunt: chemarea in judecata a altor persoane (art. 57-59 C.proc.civ), chemarea in garantie (art. 60-63 C.proc.civ.) si aratarea titularului dreptului (art. 64-66 C.proc.civ).

In ceea ce intereseaza conditiile de invocare a exceptiilor procesuale trebuie retinut ca cel chemat in judecata conform art. 57 C.proc.civ. si cel aratat ca titular al dreptului potrivit art. 64 C.proc.civ., dobandesc pozitia procesuala de intervenient prinicpal. Rezulta ca solutia aratata la subpunctul anterior ramane valabila. Cu toate acestea se impune o observatie in legatura cu cel aratat ca titular al dreptului atunci cand ia locul paratului (art. 66 alin 1 C.proc.civ.): daca cererea de interventie este formulata dupa prima zi de infatisare, tertul nu va putea invoca exceptiile relative care au ca obiect incalcari procedurale comise anterior introducerii sale in proces pentru ca, desi tertul ia locul paratului initial cu acordul reclamantului, el nu va putea sa savarseasca alte acte de procedura decat cele care-i sunt ingaduite si paratului[26]. Este situatia avuta in vedere de art. 66 alin 2 C.proc.civ. . Insa in situatia prevazuta la alin. 1 al aceluiasi articol poate sustine ca tertul ar fi in masura sa invoce si exceptiile relative ce au ca obiect neregularitati procedurale comise anterior introducerii sale in proces, tocmai pentru ca tertul ii ia locul in proces paratului . Putem lua drept exemplu situatia in care dupa ce reclamantul a introdus o cerere reala mobiliara, paratul a formulat cererea de aratare a titularului dreptului dupa prima zi de infatisare, iar partile au fost de acord cu primirea acesteia.

Chematul in garantie poate sa invoce exceptii relative in legatura cu neregularitati comise dupa intrarea sa in proces, la prima zi de infatisare urmatoare savarsirii abaterii procedurale si inainte de a se pune concluzii in fond. In cazul in care momentul chemarii in garantie este anterior primei zile de infatisare, tertul poate sa invoce si exceptii relative privitoare la incalcari procedurale anterioare acestui moment, prin intampinare (art. 62 C.proc.civ.[30]), ori, daca intampinarea nu este obligatorie pana la prima zi de infatisare . Exceptiile absolute pot fi invocate oricand.

1.4. Procurorul participa la procesele civile in conditiile art. 45 C.proc.civ.. Indiferent daca interventia sa este facultativa sau obligatorie, "acesta dobandeste [] calitatea de parte. El poate formula cereri, invoca exceptii propune dovezi in vederea stabilirii adevarului si, in finalul judecatii, poate prezenta propriile sale concluzii[32] cu privire la faptele cauzei si aplicarea legii. Procurorul trebuie sa aiba un rol activ si sa contribuie la aflarea adevarului in procesul civil" .

Procurorul poate sa invoce exceptii absolute in orice etapa a procesului. El nu poate invoca exceptii relative, dar, daca participa la judecata, poate sa puna concluzii asupra exceptiilor riodicate de parti[34].

2. Conditiile de invocare a exceptiilor procesuale in etapa procesuala a apelului

Efectul devolutiv al apelului este limitat prin doua reguli: tantum devolutum quantum apellatum si tantum devolutum quantum judicatum.

Conform primei reguli, instanta de apel va proceda la o noua judecata pe fond numai in limitele criticii formulate de apelant, putand astfel judeca doar atat cat i s-a cerut. Regula nu constituie un impediment pentru ca instanta de apel sa invoce din oficiu motive de ordine publica, de vreme ce art. 295 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ. o prevede in mod expres[35].

In virutea celei de-a doua reguli, in apel nu se poate largi cadrul procesual stabilit in prima instanta. Altfel spus, instanta de apel este chemata sa verifice numai ceea ce s-a judecat in prima instanta, neputand fi facute cereri noi si modificate elementele pe care aceasta le-a avut in vedere la darea solutiei[36]. Prin aceasta se asigura respectarea principiului dublului grad de jurisdictie. O cerere este noua daca tinde la o condamnare care n-a fost solicitata in fata primei instante .

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

Art. 294 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ. dispune: "Exceptiile de procedura si alte asemnea mijloace de aparare

apelului mai trebuie insistat asupra dispotiilor art. 162 Codul de procedura civila. Acesta prevede ca: "exceptiile de procedura de ordine publica pot fi ridicate inaintea instantei de recurs numai cand nu este nevoie de o verificare a imprejurarilor de fapt in afara dosarului."

Acest aticol determina regimul juridic al exceptiilor absolute, in fata instantei de recurs. Textul face, in primul rand, o aplicatie a principiilor de drept comun in materie, in sensul cai exceptiile absolute pot fi invocate nu numai in fata instantlor de fons, ci si in fata celor de control judiciar. In al doile rand, textul introduce o restrictie deosebit de semnificativa in privinta eficientei acestor exceptii, anume aceea ca ele pot fi invocate numai daca nu este nevoie de o verificare a imprejurarilor de fapt in afara dosarului . Mai précis, exceptiile procesuale absolute de procedura sau de fond pot fi ridicate direct in recurs numai daca rezolvarea lor nu ar presupune administrarea altor probe noi decat inscrisurile. Aceasta solutie reiese din analiza art. 305 Codul de procedura civila, care ingaduie ca in etapa recursului sa se administreze numai proba cu inscrisuri.

Pe de alta parte, daca exceptia care este invocata privind hotararea atacata, aspectul la care se erfera trebuie sa se incadreze intr-unul din motivele de casare sau de modificare prevazute de art. 304 Codul de procedura civila, pentru ca altfel, instanta nu are cum sa admita recursul, cu consecinta casarii sau modificarii hotararii, ca efect al admiterii exceptiei. Exceptiile absolute pot fi invocate ori de cate ori sunt necesare verificari de fapt in raport cu inscrisurile noi infatisate de parti.

B. Judecata propriu-zisa a exceptiilor procesuale

In succesiune alor, etapa scrisa, etapa dezbaterilor si etapa deliberarilor si pronuntarii hotararii sunt reglementate si de prevederile articolului 137 din Codul de procedura civila. Pe langa analiza conditiilor de invocare se impune si analiza judecatii propriu-zise a exceptiilor procesuale. Cele doua sfere de interes constituie faptele procedurii de solutionare. Desi dispozitiile coduloui nostrum pot fi considerate sumare im legatura cu acest aspect, articolul amintit contine , totusi in cele doua alineate o regula foarte importanta si o exceptie pe masura. Alineatul 1 reprezinta regula, iar alineatul al 2-lea, exceptia. In redactarea lui articolul este urmatorul: "Art. 137 alin. 1: Instanta se va pronunta mai ini asupra exceptiilor de procedura precum si a celor de fond care fac de prisos, in totulo sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.

alin. 2: Exceptiile nu vor putea fi unite cu fondul decat daca pentru judecarea lor este nevoie sa se administreze dovezi in legatura cu dezlegarea in fond a pricinii."

Procedura de solutionare, sub aspectul judecatii are, "pour l'essential" sustinerea acestui articol. Pe baza lui s-au clarificat concepte (diferentierea exceptiilor de procedura de cele de fond ca subclase ale exceptiilor procesuale) si s-au cristalizat reguli care guverneaza activitatea instantelor de judecata in etapa procesuala a dezbaterilor si in cea a deliberarii si pronuntarii hotararii. In prima etapa amintita aici sunt de respectat atat principiile contradictorialitatii, dreptului la aparare, rolului active al judecatorului, disponibilitatii, publicitatii si oralitatii , cat si regulile si exceptiile reglementate de Codul de procedura civila la art. 137. Pe langa principiile directoare, care incadreaza, ordoneaza procesul in etapa dezbaterilor, este nevoie si de norme juridice care sa dispuna in concret, cum anume trebuie parcursa etapa atunci cand sunt invocate exceptii procesuale. "Savoir-faire-ul" instantelor de judecata vine din interpretarea si aplicarea legii so se cizeleaza prin practica neintrerupta si indelungata. Pregatirea profesionala si experienta concura spre a completa regimul juridic al exceptiilor procesuale vazute "in miscare" o data cu analiza conditiilor de invocare.

Pentru a surpeinde cu rigurozitate elementele ce tin de aplicarea in practica a dispotitiilor Codului de procedura civila se impune structurarea demersului analitic in doua subparti. Prima este consacrata studierii articolului 137 Codul de procedura civila, cu regula cuprinsp la primul alineat si exceptia de la al doilea alineat 1. A doua subparte se intereseaza de ordinea de solutionare a exceptiilor procesuale invocate concomitent intr-un proces civil 2. A treia subparte este consacrata actului de procedura prin care instanta se pronunta asupra exceptii procesuale 3.

1. Judecata exceptiilor procesuale in conformitate cu dispozitiile art. 137 Codul de procedura civila

Articolul 137 Codul de procedura civila reglementeaza procedura de solutionare a exceptiilor procesuale, stabilind o regula si o exceptie. Regula este ca "exceptiile procesuale se rezolva inainte de cercetarea fondului, instanta va solutiona mai intai exceptia procesuala".[44] Din redatarea alineatului intai se poate observa ca, "in privinta procedurii de solutionare leginitorul pune pe acelasi plan exceptiile de procedura cu exceptiile de fond." Exceptiile invocate trebuie sa faca inutila, in tot sau in parte cercetarea in fond a pricinii pentru a opera regula. Prin rezolvarea in prealabil a exceptiilor de procedura si a celor de fond se pune capat unui proces care presupune cheltuieli atat pentru partile implicate, cat si pentru stat, ca administrator al actului de justitie.

Juecata propriu-zisa a exceptiilor procesuale trebuie realizata cu respectarea deplina a prevederilot art. 137 Codul de procedura civila. Sunt de amintit regula de la alin. 1, exceptia de la alin. 2 si punctul de vedere al Curtii Constitutionale asupra articolului in cauza.

Regula este aceea a solutionarii cu prioritate a exceptiilor procesuale, inainte de judecata pe fondul litigiului. Ratiunea tine de respectarea principiului celeritatii proceselor civile in acord cu celelalte garantii impuse de sistemul de drept. Procesului aflat in desfasurare i se da un final, o finalizare permanenta sau doar de moment fara ca fondul litigiului sa fie analizat si transat. Un nou demers, dupa indreptarea neajunsurilor sesizate de instanta in virtutea unei exceptii va avea sansele sa duca la realizarea scopului dorit.

Exceptia consta in judecarea concomitenta a exceptiilor si a fondului. Ea este consacrata de cel de-al doilea alineat al art. 137 Codul de procedura civila. Ca orice exceptie, solutia este de stricta interpretare si aplicare. Prin urmare, nu orice exceptie procesuala poate fi unita cu fondul." Numai in cazul in care probele necesare rezolvarii exceptiei sunt comune cu probele (ori numai cu o parte dintre acestea) necesare rezolvarii fondului, instanta poate dispune unirea exceptiei cu fondul. Chiar si in ipostaza unor probe comune, unirea exceptiei cu fondul nu este obligatorie pentru intsnata. Daca insa instanta, rezolvand mai intai exceptia, o respinge, probele in baza carora a fost rezolvata exceptia (probe care sunt in legatura cu solutionarea in fond a pricinii) raman castigate cauzei, urmand a se administra numi dovezile necedasare solutionarii fondului pretentiei (probe care nu su fost necesare si pentru rezolvarea exceptiei)."[46]

Pentru a intelege cum va rezolva instanta de judecata problema art. 137 alin. 2 Codul de procedura civila este util sa consideram urmatorul exemplu. Reclamantul A introduce o actiune reala imobiliara in revendicare impotriva paratului B. Ultimul ridica prin intampinare exceptia procesuala de fond a lipsei calitatii procesuale active, sustinand ca titlul invocat de A in sustinerea cererii sale este nul absolut - contractul prin care a cumparat imobilul ce face obiectul litigiului este afectat de "fraus omnio corrumpit". Pentru a sti daca A a cumparat in mod valabil imobilu, cu alte cuvinte, pentru a sri daca A este titularul dreptului si real si, deci respectiva cerere este intemeiata se impune cercetarea aceleasi probe: contractul de vanzare-cumparare. Mijlocul de proba este comun atat pentru fond, cat si pentru exceptia procesuala invocata. In aceste conditii, instanta investita va dispune unirea exceptiei cu fondul, facand o singura verificare, un singur examen al contractului indicat. Daca rezulta ca exceptia este intemeiata, cererea va fi respinsa ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala, iar nu ca nefondata. Insa respingerea exceptiei (deci reclamantul si-a justificat calitatea procesuala) nu duce automat la admiterea cererii de chemare in judecata, solutia fiind in functie si de celelalte aparari.[47]

In considerarea aceluiasi caracter de stricta interpretare si aplicare a art. 137 alin. 2 Codul de procedura civila trebuie sa retinem ca dupa unirea exceptiei cu fondul si administrarea probelor comune se revine la regula din alin. 1 astfel incat, dupa inchiderea dezbaterilor, instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiei.[48]

"Exceptiile nu vor autea fi unite cu fondul decat daca pentru judecarea lor este nevoie sa se administreze deaovezi in legatura cu dezlegarea in fond a pricinii." Acesta este textul integral al alin. 2 ce reprezinta exceptia de la alin. 1. consideram ca administrarea de dovezi "in legatura cu dezlegarea in fond a pricinii" trebuie inteleasa in sensul administrarii unor ptobe comune, apta sa rezolve atat exceptia cat si fondul. Totusi o parte a doctrinei considera sa se impune unirea exceptiei cu fondul si atunci cand dovezile sunt stransa legatura cu fondul pricinii.[49] Si in practica anumitor instante de judecata exista tendinta de a se uni exceptia cu fondul si atunci cand probele nu sunt comune. "Aceasta practica incalca prevederile art. 137 Coduld e procedura civila si duce la o prelungire nejustificata a judecatii in acele cazuri in care exceptia se admite. De altfel, unele exceptii ar trebui solutionate, intotdeauna, inaintea fondului (exceptiile de litropendenta, conexitae, competenta), avand in vedere scopul urmarit prin invocarea lor."

Cat priveste pozitia doctrinala referitoare la dovezile ce sunt in stransa legatura cu fondul se cuvine sa subliniem ca apinia majoritara respinge posibilitatea unirii lor cu fondul, deoarece unirea exceptiei cu fondul cauzii are un caracter exceptional, fapt pentru care instantele de judecata trebuie sa manifeste deosebita precautie in adoptarea acestei solutii, caci altminteri se ajunge cu usurinta la tergiversari inutile ale judecatii.[51] Pe de alta parte, solutia minoritara nu poate fi primita pentru ca nu este clar ce se intelege prin "exceptie" strans legata de fondul pricinii, avand in vedere ca pot fi considerate in legatura cu fondul toate exceptiile de fond, iar aceasta nu inseamna ca ele ar trebui rezolvate odata cu fondul.

Punctul de vedere al Curtii Constitutionale asupra art. 137 Coduld e procedura civila reiese din Decizia nr. 64 din 20 aprilie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 249 din 2 iunie 1999. Curtea Constitutionala a respins exceptia deneconstitutionalitate a dispozitiilor art. 137 Codul de procedura civila, stabilind ca prevederile celor 2 alineate nu contravon art. 21 din Constitutie si nici altor dispozitii constitutionale.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate a motivat exceptia ridicata prin sustinerea ca dispozitiile art. 137 Codul de procedurpa civila, care dau posibilitatea instantei de judecata sa respinga ca iandmisibila, fara sa judece fondul, o cauza in care este vorba despre drepturile, libertatile si interesele legitime ale presoanei intereste, sunt contrare provederilor art. 21 alin. 1 din Constitutie.[53]

In raspunsul dat, Curtea a considerat ca exceptia nu este intemeiata intrucat accesul liber la justitie nu trebuie confundat cu procedurile judecatoresti stabilite de lege in temeiul art. 125 alin. 3 din Constitutie.[54] In cadrul "procedutii de judecata" sunt incluse si rezolvarile date exceptiilor invocate in cursul procesului, exceptii care pot di de procedura sau de fond. Articolul 137 Codul de procedura civila reglementeaza clar ordinea in cadrul judecatii, iar nu intreaga problematica a exceptiilor. Textul asigura o legala administrare a justitiei, referindu-se la situatii ulterioare sesizarii instantei judecatoresti si se inscrie in spiritul principiilor constitutionaoe de dreptate si justitie.

2. Ordinea de solutionare a exceptiilor procesuale invocate concomitent in procesul civil.

Judecarea problemei

Complexitatatea pricinilor deduse judecatii determina partile implicate sa formuleze pretentii importante si care sa "acopere" orice posibila solutie retinuta de instanta. In mod corespunzator, se invoca mijloace procesuale de aparare dintre care un rol-cheie il au exceptiile procesuale de procedura si/sau de fond. Atunci cand in cadrul unui proces civil se invoca concomitent in fata instantei de judecata mai multe exceptii procesuale, apare problema de a sti in ce ordine se va pronunta judecatorul asupra exceptiilro supuse examenului sau.

Pentru o solutionare in ordinea corecta, judecatorul trebuie sa tina cont de regula consacrata de art. 137 alin. 1 Codul de procedura civila. Astfle, ca trebui sa solutioneze mai intai exceptiile de procedura si mai apoi exceptiile de fond - "are fac de prisos, in tot sau in parte, cercetarea in fond a pricinii." Regula este calra necesitand doar un examen prealabil de clasidicare a exceptiilor invocate concomitent. Totusi este posibil ca toate exceptiile de analizat sa fie de procedura ori de fond, sau este posibil ca examenul sa poarte deopotriva asupra mai multor exceptii de procedura si mai multor exceptii de fond.

Regula enuntata la art. 137 alin. 1 Codul de procedura civila nu acopera aceste situatii foarte intalnite in practica. Doctrina a constribuit la rezolvarea acestei probleme prin consacrarea unei a doua reguli. "In lipsa unui text care sa reglementeze modul in care trebuie sa procedeze instanta, s-a aratat ca judecatorul trebuie sa deduca ordinea in care se va pronunta asupra exceptiilor din caracterul si efectele pe care le produc acestea in cadrul procesului civil."[56] Astfel, "in toate cazurile in care judecatorii se var pusi in situatia de a cerceta laolalta mai multe chestiuni., in aceeasi cauza, daca aceste chestiuni sunt de natura a nu fi examinate decat succesiv, ei trebuie sa tina seama de o ordine logica, de o succesiune rationala, incepand cu examinarea si solutionarea chestiunilor care au in mod logic prioritate ."

In considerarea acestei reguli doctrinale vor fi rezolvate mai intai exceptiile referitoare la investirea instantei (exceptia de netimbrare sau de insuficienta timbrare, exceptia privind lipsa procedurii prealabile si obligatorii) - pentru ca "ne apare firesc a se acorda intaietate exceptiilor legate de nulitatea cererii de chemare in judecata, intrucat, daca instanta a fost investita printr-o cerere care nu indeplineste conditiile legale privitoare la plata taxelor de timbru sau caruia ii lipsesc elementele esentiale - partile, obiectul sau semnatura - ea nu are ? de a solutiona alte incidente procedurale."[58]

Urmeaza sa fie solutionata apoi exceptia de necompetenta care este de ordin publica cand pricina nu este de competenta instantelor judecatoresti - competenta generala, cand pricina este de competenta unei instante de alt grad - competenta materiala, si cand pricina este de competenta unei alte instante de acelasi grad si partile nu o pot inlatura, competenta teritoriala exclusiva.[59] Trebuie rezolvate apoi exceptiile privind compunerea sau constituirea instantei , exceptia puterii de lucru judecat , prescriptia etc.

Pentru determinarea ordinii in care instanta se pronunta asupra exceptiilor procesuale invocate concomitent, trebuie avut in vedere, pe de alta parte, criterial impus de legiuitor in art. 137 alin.1 Codul de procedura civila, iar, pe de alta parte, criteriul propus de doctrina. De la caz la caz ordine se determina folosind numai unul dintre criterii ori ambele, atunci cand unul singur nu este suficient pentru demersul propus.[63]

Rezolvarile concrete

Incadrarea facuta problemei anlizate face mai lesnicioasa rezolvarea de la caz la caz. In practica sunt posibile foarte situatii, dintre care vom prezenta pe scurt doat cateva. Demersul nostru nu este unul "exempli gratia", ci o incercare de confirmare a logicii ce sta in spatele celor doua criterii. Prin cercetarea cu atnetie a exemplelor ce vor fi prezentate, se poate constata ca exista ordine, acolo unde pare a fi dezordine.

Se invoca in acelasi timp: 1.exceptia de netimbrare a cererii principale, 2. exceptia tardivitatii cererii reconventionale si 3. exceptia necompetentei. Toat esunt exceptii de procedura, stfel incat va fi folosit criteriul doctrinar pentru determinarea ordinii in care vor fi abordate. Desi in doctrina[64] si in practica s-a considerat constant ca intr-un asemenea concurs de exceptii, trebuie analizata mai intai exceptia privitoare la timbrarea cererii principale deoarece taxele de timbru se plates anticipt, exista si opinia conform careia prima exceptie ce trebuie analizata este cea referitoare la competenta deoarece, in conditiile art. 1005 alin. 1 Codul de procedura civila , si ar urma ca hotararea prin care se anuleaza cererea a netimbrata sa fie lovita de nulitate indiferent daca rezolvarea data exceptiei netimbrarii este corecta sau nu. Daca exceptia de necompetenta se respinge, va fi cercetata exceptia privitoare la timbrarea cererii principale. Fata de independenta procesuala a cererii reconventionale, idiferent saca se admite sau se respinge exceptia privitoare la timrare, va fi analizata si exceptia tardivitatii cererii neconventionale. Rezulta ca ordinea de solutionare nu este 1,3,2, ci 3,1,2.

Se invoca concomitent: 1)exceptia privind nelegala compunere a instantei, 2) exceptia lipsei procedurii prealabile si 3) exceptia litropendentei. Avem de a face in acest caz cu doua exceptii de procedura si una de fond (exceptia lipsei procedurii prealabile). Ar urma deci, sa se analizeze mai intai exceptiile de procedura 1 si 3 si abia apoi exceptia 2. Prima exceptoe ce trebuie analizata este cea privind nelegala cuaompunere intrucat numai un complet legal compus sau constituit se poate pronunta asupra celorlalte exceptii. Avand in vedere efectele pe care le produc, deci al doilea criteriu de ordonare, va fi analizata mai intai exceptia de fond a lipsei procedurii prealabile si de abia apoi problema litropendentei, din moment ce admiterea primeia exclude problema litispendentei . ordinea de solutionare nu este, prin urmare: 1,3,2, ci 1,2,3, citeriul doctrinal ponderandu-l pe cel legal.

Totusi, principiul consacrat la art. 137 alin. 1 Codul de procedura civila ramane util. Exceptiile de procedura se rezolva inaintea celor de fond. Doar cand efectele pe care le produc sunt de asa natura incat exceptia de fond face inutila, de prisos, cercetarea celei de procedura, criteriul legal de ordonare va fi ponderat. In rest, ori de cate ori sunt invocate concomitent exceptiile de procedura si exceptiile de fond, vor fi analizate mai intai exceptiile de procedura. Este si cazul in are s einvoca in acelasi timp: 1) exceptia lipsei de calitate procesuala activa (de fond), 2) exceptia lipsei capacitatii procesuale de exercitiu a reclamantului (de fond) si 3) exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant al reclamantului (de procedura).

Prima exceptie care trebuie analizata, conform criteriului impus de art. 137, alin. 1 Codul de procedura civila este exceptia de procedura privitoare la lipsa dovezii calitatii de reprezentant.[68] In cazul respingerii acestei exceptii se vor analiza in ordine exceptia cu numarul 1 si cea cu numarul 2, pentru ca stabilindu-se faptul ca reclamantul are folosinta dreptului si, deci, calitate procesuala, va fi analizata exceptia privitoare la capacitatea procesuala de exercitiu. Ordinea de solutionare este aici: 3,1,2.

In exemplele anterioare am acoperit situatiile in care se invoca concomitent: numai exceptii de procedura, doua exceptii de procedura si una de fond si doua exceptii de fond si una de procedura. Ramane de evidentiat exemplul invocarii concomitente doar a unor exceptii de fond. In acest sens, retinem situatia in care se invoca: 1) exceptia prematuritatii, 2) exceptia lipsei de interes si 3) exceptia lipsei de calitate procesuala activa.

Toate sunt exceptii de fond pentru ca sunt in legatura cu exercitiul dreptului la actiune. Prima exceptie ce trebuie analizata si rezolvata este exceptia cu numarul 3 pentru ca prin solutionarea acestuia se determina cadrul procesual in care vor fi analizate si celelalte doua. Inainte de a se analiza "calitatea dreptului", respectiv, daca este sau nu actual, trebuie sa se determine daca reclamantul este titularul dreptului dedus judecatii.

"De vreme ce interesul se analizeaza prin raportare la un anumit drept, trebuie stabilit cu prioritate daca, atunci cand dreptul este afectat de un termen, la data sesizarii instantei termenul se implineste sau nu. Deci, daca se respinge exceptia privind lipsa de calitate procesuala activa, urmeaza sa se analizeze exceptia prematuritatii. Daca se respinge si aceasta exceptie, se va verifica daca reclamantul are un folos practic pentru a justifica pornirea in miscare a procedurii judciare."[69]

Rezulta ca ordinea de solutionare a exceptiilor procesuale, in acest caz este: 3,1,2, in virtutea criteriului doctrinal al cercetarii efectelor pe care le produc.

Cele doua criterii pot veni in concurs ori se pot completa atunci cand sunt invocate atat exceptii de procedura, cat si exceptii de fond, dupa cum se poate ca unul singur sa rezolve problema ordinii de solutionare, atunci cand sunt invocate concomitent numai exceptii de procedura sau numai exceptii  de fond. In aceasta a doua situatie in care exceptiile procesuale au toate aceeasi natura, criteriul care determina ordinea de solutionare este criteriul doctrinal. Trebuie, asadar, sa fie cercetate efectele pe care tind sa le produca fiecare in parte. Acesta este doar un prim pas o prima etapa a examenului. Urmeaza un al doilea pas in care efectele fiecarei exceptii invocate sunt comparate, pentru a vedea care pe care face inutila. Se ajunge la un rationament  de genul: efectele exceptiei X fac inutila cercetarea efectelor exceptiei Y; efectele exceptiei X fac inutila cercetarea efectelor exceptiei Z, efectele exceptiei Y fac inutila cercetarea efectelor exceptiei Z.

Din cele trei observatii rezulta ordinea de solutionare a exceptiilor, si anume: X,Y, Z. Cercetarea afectelor unei exceptii procesuale, de procedura sau de fond, devine inutila atunci cand, producerea efectelor unei alte exceptii procesuale de procedura sau de fond face imposibila producerea efectelor primei exceptii analizate.

Acest rationament este comun tuturor situatiilor posibile de intalnit in practica. Criteriile - legal si doctrinal - sunt deopotriva de utile pentru ca dau un algoritm demersului de solutionare a exceptiilor procesuale. Cu toate acestea, criteriul doctrinal poate pondera criteriul legal niciodata invers. Aceasta inseamna ca se poate ca o exceptie de fond sa fie rezolvata inaintea unuia de procedura, dar in nici un caz o exceptie de procedura cu efecte imposibil de atins datorita producerii efectelor unei exceptii de fond nu va fi rezolvata inaintea cu prioritate, doar pentru ca este de procedura. Daca in majoritatea cazurilor din practica exceptiile de procedura ar fi devansate de exceptiile de fond, criteriul legal de la art. 137 alin. 1 Codul de procedura civila ar fi doar un reper, ordinea de solutionare urmand a se stabili in virtutea celui doctrinal. Dar, in practica, exceptiile de procedura devanseaza de cele mai multe ori exceptiile de fond. Astfel, criteriul legal ramane de mare utilitate, calificarea exceptiilor in cele doua clase, fiind primul lucru ce trebuie realizat. Se cerceteaza apoi efectele exceptiilor si se obtine ordinea de solutionare.

Actualul Cod de procedura civila, prin criteriul legal, nu impune o anumita ordine de invocare a exceptiilor, "dar o anumita ordine se impune, determinata de ratiuni interne ale procesului civil si de finalitatea fiecarei exceptii".[70]

"Nefiind reglementata ca atare o asemnea ordine inseamna ca faptul neinvocarii exceptiilor in ordine fireasca nu duce la sanctionarea partilor. Revine instantei obligatia ca, in functie de caracterul si efectele la care tind diferitele exceptii invocate simultan sa stabileasca ca prioritatea an solutionarea exceptiilor."[71]

3. Actul de procedura prin care instanta se pronunta asupra exceptiei procesuale

Invocarea unei exceptii procesuale este un incident procedural/ act procesual care trebuie rezolvat de instanta de judecata pritntr-un act de procedura. Daca exceptia procesuala invocata este intemeiata, instanta o va admite, pronuntand o incheiere, daca dispune amanarea judecatii, respective o hotarare (sentinta, sau, dupa caz, decizie) in cazul in care respinge sau anuleaza cererea, ori isi declina competenta, deci atunci cand se dezinvestette de solutionarea pricinii pe fond.[72] Pronuntand o incheiere, instanta ramane in continuare investita, iar pronuntand o sentinta ori o decizie , in functie de etapa procesuala in care se afla procesul, se dezinvesteste (lata sententza judex desinit esse judex).

Daca exceptia este respinsa, instanta pronunta o incheiere interlocutory si continua judecata, fiind legata de aceasta rezolvare.[75] Tot printr-o incheiere interlocutorie asupra caruia nu poate reveni se va pronunta instantaa de judecata si in cazul admiterii cu dispunerea amanarii judecatii. Incheierea interlocutorie poate fi atacata numai odata cu fondul, daca legea nu prevede altfel. (de exemplu incheierea prin care s-a admis exceptia de recuzare nu este supusa nici unei alte cai de atac).

Hotararea prin care s-a admis exceptia procesuala are acelasi regim juridic ca si hotararea c ear fi urmat sa se pronunte pe fond, daca legea nu prevede expres o alta solutie (de exemplu, sentinta prin care s-a admis exceptia de primare nu este supusa apelului, ci poate fi atacata cu recirs).[78]

CONCLUZIE

Prin definitia si natural or juridica, exceptiile procesuale de procedura se delimiteaza de alte institutii juridice ale dreptului procesual civil. Gratie multitudinii si diversitatii neregulilor procedurale invocate, exceptiile de procedura se clasifica in clase cu trasaturi deosebite si finalitati inrudite.

Nimic nu lasa sa se intrevada in textele in vigoare o acceptare a posibilitatii deturnarii acestor mijloace de aparare de la scopul pentru care au fost reglementate. Dar la fel de adevarat este faptul ca in procedura apar si sicane carora li se gaseste remediu tot in cadrul procesului civil. Astfel, parcurgerea procedurii de solutionare a exceptiilor procesuale cu deplina respectare a conditiilor legale si a principiilor doctrinale este vitala. Exceptiile de procedura sunt mijloace eficiente, la indemana celor obligati sa se apere, prin care acestia dau un raspuns energic pretentiilor formulate impotriva lor.

Or, celui care nu respecta cuvantul dat - in sensul de incalcare a principiului "neminem locdere", nu i se mai cuvine un tratament proportional: Frangenti fidem, non est fides servanda.[79]