Sancțiunile de drept penal: Cauzele care inlatura sau modifica executarea pedepsei

UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIR

FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI ADMINISTRATIVE

Disciplina: Elemente de Drept Procesual si Penal

Sanctiunile de drept penal si caracterul lor

Principii ale sanctiunilor de drept penal

Pedepsele

Cauzele care inlatura sau modifica executarea pedepsei

Cauzele care inlatura consecintele condamnarii

Sanctiunile de drept penal si caracterul lor

Raspunderea penala este o forma a raspunderii juridice, alaturi de raspunderea civila, administrativa, disciplinara ori fiscala. Raspunderea penala are ca temei savarsirea unui fapt ilicit, si anume o infractiune.

Sanctiunile penale sunt definite ca fiind masurile dispuse de catre o autoritate oficiala si competenta legal, ca urmare a savarsirii unei infractiuni si care sunt susceptibile de a fi executate fortat.

Caracterele sanctiunilor de drept penal:

a)      Sanctiunile de drept penal sunt prevazute in norme penale si se aplica ori se iau numai de catre organele penale, in general, din oficiu, spre deosebire de exercitarea actiunii civile, care este lasata la latitudinea titularului dreptului lezat;

b)      Sanctiunile de drept penal, in special pedepsele au caracter retributiv, represiv, implica o restrangere a drepturilor, o privatiune, o suferinta (caracter aflicitv);

c)      Sanctiunile de drept penal au ca scop prevenirea savarsirii de noi fapte periculoase atat de cel caruia i se aplica sanctiunea, cat si prin exemplaritate fata de ceilalti indivizi care ar fi tentati sa savarseasca fapte prevazute de legea penala;

d)      Sanctiunile de drept penal sunt necesare pentru apararea valorilor sociale si sunt inevitabile atunci cand s-a stabilit raspunderea penala a faptuitorului.

Exista trei tipuri de sanctiuni penale ce pot fi aplicate celui ce are o conduita contrara legii penale: pedepsele, masurile educative si masurile educative.

Pedepsele sunt principala categorie de sanctiuni penale, au caracter autonom si se aplica in mod conditionat de vinovatia faptuitorului. Fiecare infractiune reglementata in Codul Penal sau alte legi cu dispozitii penale are in continutul ei limitele de pedeapsa aplicabile faptuitorilor.

2. Masurile educative se aplica numai minorilor care au savarsit infractiuni, cu conditia ca acestia sa raspunda penal. Ele au o functie preponderent educativa, dar si una coercitiva, fiind, de asemenea, autonome.

Masurile de siguranta au un caracter preventiv, putand fi aplicate suplimentar, pe langa pedepse sau masuri educative, ori individual.

Principii ale sanctiunilor de drept penal

Ideile diriguitoare in stabilirea si aplicarea sanctiunilor de drept penal se numesc principii ale sanctiunilor de drept penal si se rezuma la:

a)      Principiul legalitatii sanctiunilor de drept penal presupune ca acestea pot fi stabilite numai prin lege (art. 2 actualul C.Pen.).

b)     Principiul stabilirii unor sanctiuni compatibile cu constiinta juridica si morala a societatii. Acest principiu isi gaseste consacrarea in art. 52 actualul C. Pen., insa in Noul Cod Penal nu va mai fi prevazut. Principiul consta in obligatia ca sanctiunile de drept penal sa nu conduca la injosirea persoanei umane, sa nu provoace suferinte fizice care injosesc persoana umana, cum ar fi bataia, insemnarea pe corp etc.

c)      Principiul stabilirii unor sanctiuni revocabile consta in faptul ca, desi aplicate, sanctiunile penale pot fi retrase, revocate, in caz de eroare in aplicarea lor, astfel incat sa nu produca efecte definitive.

d)     Principiul individualizarii sanctiunilor de drept penal permite adaptarea, gradarea acestora in functie de periculozitatea faptuitorului si pericolul social al faptei. Pentru realizarea acestei adaptari, pedeapsa prevazuta pentru fiecare infractiune nu este una fixa, ci se impune doar incadrarea acesteia intre anumite limite, de stabilirea ei ocupandu-se instanta de judecata.

e)      Principiul personalitatii sanctiunilor de drept penal presupune ca acestea se stabilesc numai in sarcina persoanelor care au savarsit o fapta incriminata de legea penala. In consecinta, in cazul decesului faptuitorului, raspunderea penala, si implicit sanctiunea penala, nu se transmite mostenitorilor.

Pedepsele

Pedeapsa se constituie in toate legiuirile penale moderne in instrumentul cel mai eficient al luptei pentru prevenirea si combaterea criminalitatii si asigurarea securitatii sociale.

Pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare, prevazuta de lege si aplicata de instanta judecatoreasca infractorului, in scopul prevenirii savarsirii de infractiuni. Ea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau libertatii (art. 53 alin. 2 din Constitutie). Noul Cod Penal nu va mai contine o definitie a pedepsei.

Functiile pedepei se reduc la:

functia de constrangere, ce implica o privatiune de drepturi, de bunuri, o restrangere a acestora;

functia de reeducare, caci pedeapsa e menita sa determine inlaturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului;

functia de exemplaritate, adica de a exercita o influenta pozitiva asupra altor indivizi, ce vor fi determinati astfel sa nu savarseasca infractiuni deoarece pedeapsa este inevitabila;

functia de eliminare temporara a condamnatului din cadrul societatii.

In ceea ce priveste tipurile de pedepse, acestea se clasifica in:

A.         Dupa rolul si importanta lor exista:

a.      pedepse principale, de sine statatoare, a caror incidenta nu este conditionata de interventia altor pedepse;

b.      pedepse complementare, care sunt aplicate numai pe langa pedepsele principale si au rolul de a le completa;

3. pedepse accesorii, cu un caracter secundar, ce decurg din pedepsele principale.

B.          Dupa obiectul lor, se disting:

Referat: Contract de leasing financiar Lucrare: Contract de inchiriere - model

a.      pedepse privative de viata, care din anul 1990 nu mai exista in cadrul legislatiei penale romanesti, fiind considerate barbare si restrictive de cel mai important drept al omului: dreptul la viata;

b.      pedepse corporale, care privesc provocarea unor suferinte fizice asupra corpului unei persoane;

c.       pedepse privative de libertate, care atrag lipsa de libertate temporara sau perpetua;

d.      pedepse privative sau restrictive de drepturi, care privesc interzicerea exercitarii unor drepturi politice sau civile;

e.      pedepse morale, prin care se atrage dezaprobarea, oprobriul public;

f.        pedepse pecuniare, care se rasfrang asupra patrimoniului condamnatului.

Pedepsele aplicabile persoanei fizice

Un prim aspect de luat in seama este acela al pedepsei cu moartea, care nu-si mai gaseste reglementare in legislatia noastra inca din anul 1990. Ea a fost abolita prin Dectretul-lege nr. 6/1990, urmand ca prin Constitutia din 1991 sa se consacre principiul abolirii pedepsei cu moartea, in art. 22 alin. (3).

Pedepsele principale ce se pot aplica persoanei fizice sunt detentiunea pe viata, inchisoarea intre limitele sale generale, de la 15 zile la 30 ani, si amenda.

1. Detentiunea pe viata este cea mai grea sanctiune din actuala legislatie romaneasca, fiind cea care a inlocuit pedeapsa cu moartea prin Decretul-lege nr. 6/1990. Ea este privativa de libertate pe durata nedeterminata si consta in izolarea condamnatului intr-un spatiu penitenciar special, in regim de maxima siguranta, fiind prevazuta de cele mai multe ori alternativ cu pedeapsa inchisorii de pana la 25 ani, pentru infractiunile deosebit de grave pentru ordinea publica.

In mod exceptional, detentiunea pe viata este prevazuta si ca pedeapsaa principala unica pentru infractiunea de genocid savarsita in timp de razboi (art. 438 alin. 2 Noul C. Pen.).

2. Inchisoarea consta in eliminarea condamnatului din societate, prin izolarea lui relativa de societate, familie si cercurile de persoane apropiate, pentru a-i determina indreptarea.

Limitele generale intre care se poate dispune aplicarea acestei pedepse sunt de 15 zile, cea minima, si 30 ani, limita maxima.

Modalitatile de individualizare a inchisorii sunt de executare in regim privativ de libertate (in regim penitenciar) si in regim neprivativ de libertate (suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, executarea pedepsei la locul de munca. In Noul C.Pen. va mai exista doar amanarea aplicarii pedepsei si suspendarea sub supraveghere a pedepsei).

Pedepsele privative de libertate se executa numai in temeiul hotararilor judecatoresti de condamnare ramase definitive, in conditii care sa asigure respectarea demnitatii umane, cu posibilitatea condamnatilor de a presta o munca utila si de a participa la activitati educative.

3. Amenda este pedeapsa principala pecuniara ce consta in suma de bani pe care condamnatul este constrans sa o plateasca in contul statului. Amenda penala se deosebeste de celelalte tipuri de amenzi prin faptul ca are un caracter specific coercitiv, aplicandu-se numai de catre instanta de judecata celor in sarcina carora a fost stabilita raspunderea penala.

In actuala reglementare, pentru fiecare infractiune ce se poate sanctiona cu amenda, se prevad limitele maxime si minime ale acesteia. Noul Cod Penal va stabili calculul amenzii prin sistemul zilelor amenda, limitele ei speciale pot fi majorate, iar aplicarea sa poate fi facuta cumulativ cu pedeapsa inchisorii, atunci cand prin infractiunea savarsita s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial. Mai mult, s-a reglementat inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii ori a executarii pedepsei amenzii prin prestarea unei munci in folosul comunitatii.

Sistemul de calcul pe baza zilelor-amenda stabileste cuantumul amenzii in functie de individualizarea pedepsei, tinandu-se seama si de situatia materiala a condamnatului si de obligatiile legale ale acestuia fata de persoanele aflate in grija sa. Odata stabilit numarul de zile amenda, ce se poate situa numai intre limitele de 30 zile, pana la 400 zile, se inmulteste cu valoarea unei zile amenda (intre 10 lei si 500 lei) si se obtine amenda efectiva ce i se va aplica condamnatului.

Daca prin infractiunea savarsita s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevazuta de lege este numai amenda ori instanta opteaza pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amenda se pot majora cu o treime. Daca exista cauze de atenuare sau de agravare, micsorarea sau majorarea pedepsei se aplica limitelor speciale ale zilelor-amenda prevazute in art. 61 alin. (2) Noul C.Pen.

In cazul neexecutarii amenzii cu rea-credinta se trece la executarea silita a condamnatului, iar daca nici in acest fel nu se poate obtine contravaloarea amenzii, din cauza relei credinte a condamnatului care si-a diminuat patrimoniul ori a instrainat bunurile care puteau fi executate silit, instanta va proceda la inlocuirea amenzii cu pedeapsa inchisorii, prin transformarea zilelor-amenda stabilite prin hotararea initiala de condamnare in zile de inchisoare.

In plus, exista si posibilitatea de inlocuire a pedepsei amenzii cu prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii, in situatia in care amenda nu poate fi achitata, in tot sau in parte, nu din reaua-credinta a condamnatului, ci din motive neimputabile lui, dar numai cu consimtamantul prealabil al faptuitorului. In lipsa acestui consimtamant, amenda se inlocuieste cu pedeapsa inchisorii.

Pedepsele complementare aplicabile persoanei fizice sunt in numar de doua: interzcerea unuia sau unor drepturi si degradarea militara. In Noul Cod Penal se introduce ca pedeapsa complementara si publicarea hotararii definitive de condamnare.

Ele se pot aplica numai pe langa o pedeapsa principala, avand un caracter secundar, dependent, dar au ca functie pe aceea de constrangere,reeducare si exemplaritate.      

1. Interzicerea unuia sau unor drepturi consta in interzicerea pe un interval de timp limitat exercitiului a unuia sau unora din drepturile condamnatului. Ea se stabileste de instanta judecatoreasca pe langa pedeapsa amenzii sau inchisorii si se executa dupa epuizarea executarii pedepsei principale careia i se alatura. Spre deosebire de actualul Cod Penal, unde, pentru a aplica o pedeapsa complementara, este necesara pedeapsa inchisorii de cel putin 2 ani, in noua reglementare nu se va mai cere o astfel de conditie.

In art. 64 alin. (1) actualul C. Pen. sunt enumerate drepturile ce pot fi interzise prin pedeapsa complementara: dreptul de a alege si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice, dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii, drepturile parintesti, dreptul de a fi tutore sau curator.

In art. 66 alin. (1) Noul C. Pen. se vor mai adauga si urmatoarele drepturi ce pot fi interzise: dreptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei, dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme, dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanta, dreptul de a parasi teritoriul Romaniei, dreptul de a ocupa o functie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept public, dreptul de a se afla in anumite localitati stabilite de instanta, dreptul de a se afla in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta, dreptul de a comunica cu victima sau cu membrii de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori de a se apropia de acestea, dreptul de a se apropia de locuinta, locul de munca, scoala sau alte locuri unde victima desfasoara activitati sociale, in conditiile stabilite de instanta de judecata.

2. Degradarea militara este pedeapsa complementara ce consta in pierderea gradului militar si a dreptului de a purta uniforma. Ea se poate aplica numai militarilor in activitate, rezervisti sau in retragere si are caracter definitiv.

Aplicarea acestei pedepse este facultativa atunci cand infractiunea a fost savarsita cu intentie si pedeapsa aplicata pentru aceasta este inchisoarea de minimum 5 ani si maximum 10 ani, sau obligatorie daca faptuitorilor militari li se stabileste pedeapsa cu inchisoarea mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viata.

Executarea degradarii militare are loc imediat dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.

Publicarea hotararii definitive de condamnare este o pedeapsa complementara ce va fi prevazuta de Noul C.Pen. si presupune, asa cum ii spune si numele, publicarea sau difuzarea hotararii de condamnare intr-un cotidian local sau national, o singura data. Masura nu trebuie sa aduca atingere drepturilor subiective ale victimei, astfel incat identitatea acesteia nu trebuie dezvaluita.

Aplicarea pedepsei este facultativa, instanta dispunand in functie de gravitatea faptei, imprejurarile cauzei si persoana faptuitorului, iar justificarea introducerii ei consta in oprobriul public pe care il aduce infractorului.

Pedepsele accesorii sunt pedepse cu caracter secundar, accesoriu al pedepselor principale privative de libertate, insotesc aceste pedepse si se realizeaza in timpul executarii lor, privandu-l pe condamnat de posibilitatea exercitarii drepturilor civice, civile sau familiale, care pot forma si obiectul pedepselor complementare.

In Noul C.Pen. se va restrange sfera pedepselor accesorii obligatorii, in timp ce sfera pedepselor facultative va fi semnificativ extinsa.

Pedeapsa accesorie consta in interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 actualul C.Pen.

Interzicerea drepturilor prevazute la lit. a)-c) este obligatorie daca pedeapsa aplicata infractorului este detentiunea pe viata sau inchisoarea, iar interzicerea drepturilor prevazute la lit. d) si e) este facultativa, tinandu-se seama de natura si gravitatea infractiunii savarsite, de imprejurari, persoana infractorului etc.

In Noul C.Pen., insa, intotdeauna vor fi obligatorii pedepsele accesorii care consta in interzicerea exercitarii drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice, ori de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, indiferent daca aceste drepturi au fost sau nu interzise prin pedepse complementare. Obligatorii vor fi si urmatoarele pedepse accesorii de interzicere de drept a urmatoarelor drepturi, dar numai in cazul condamnarii faptuitorului la pedeapsa detentiunii pe viata:

a)      dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice;

b)      dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat;

c)      dreptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei;

d)      dreptul de a alege;

e)      drepturile parintesti;

f)       dreptul de a fi tutore sau curator.

Aplicarea pedepselor accesorii va fi facultativa in cazul interzicerii celorlalte drepturi prevazute de art. 66 lit. d)-n) Noul C.Pen., acestea putand fi dispuse numai daca au fost aplicate de catre instanta pedepse complementare de interzicere a acestor drepturi.

Aceste pedepse se vor executa din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana cand pedeapsa principala privativa de libertate a fost executata sau considerata ca executata.

Pedepsele aplicabile persoanei juridice

Persoana juridica nu este exonerata de raspundere penala, in cazul savarsirii de catre aceasta de infractiuni. Raspunzator pentru persoana juridica se pot face organele sau reprezentantii acesteia. In Noul Cod, raspunzator pentru persoana juridica se poate face orice persoana fizica ce actioneaza in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele ei.

Pentru angajarea raspunderii penale a entitatilor colective se cere ca acestea sa detina personalitate juridica, iar raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit la savarsirea aceleiasi fapte.

Totodata, legea stabileste o imunitate penala a institutiilor publice. Se prevede ca ele nu raspund penal pentru infractiunile savarsite in desfasurarea activitatilor ce nu pot face obiectul domeniului privat.

Felurile pedepselor ce se pot aplica persoanei juridice sunt: pedepse principale si pedepse complementare.

Pedeapsa principala nu poate fi decat amenda, care nu va mai fi stabilita intre anumite limite, cum este in actualul Cod Penal, ci va fi calculata pe zile-amenda, la fel ca in cazul persoanei fizice.

Pedepsele complementare nu pot fi aplicate decat pe langa pedeapsa amenzii si pot fi obligatorii, atunci cand legea stabileste asa, sau facultative, atunci cand aplicarea lor este lasata la aprecierea instantei de judecata. Cu exceptia pedepsei complementare a dizolvarii persoanei juridice, celelalte pedepse se pot aplica in mod cumulativ.

Art. 71² actualul C.Pen./ art. 136 alin. (3) Noul C.Pen. enumera pedepsele complementare ce pot fi aplicate persoanei juridice:

a)      dizolvarea persoanei juridice

Aceasta se poate aplica doar atunci cand persoana juridica a fost constituita in scopul savarsirii de infractiuni, sau obiectul sau de activitate a fost deturnat in scopul comiterii de infractiuni.

Dizolvarea persoanei juridice nu se poate aplica institutiilor publice, partidelor politice, sindicatelor, patronatelor si organizatiilor religioase ori apartinand minoritatilor nationale, precum si persoanelor juridice care isi desfasoara activitatea in domeniul presei.

b)      suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice

Este vorba despre acele activitati in realizarea carora a fost savarsita infractiunea.

La fel ca in cazul dizolvarii, suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice nu se poate aplica institutiilor publice, partidelor politice, sindicatelor, patronatelor si organizatiilor religioase ori apartinand minoritatilor nationale, precum si persoanelor juridice care isi desfasoara activitatea in domeniul presei.

c)      inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice

Legiuitorul se refera la acele puncte de lucru ale persoanei juridice cu scop lucrativ in care s-a desfasurat activitatea in realizarea careia a fost savarsita infractiunea.

In caz de neexecutare, cu rea-credinta, a acestei pedepse complementare, instanta va dispune dizolvarea persoanei juridice.

d)      interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o durata de la unu la 3 ani.

Aceasta pedeapsa instituie o restrangere a capacitatii de folosinta si de exercitiu a persoanei juridice, respectiv o incapacitate de a contracta lucrari de achizitii publice, in mod direct sau indirect. Contractele incheiate cu nerespectarea acestei incapacitati sunt lovite de nulitate absoluta.

e)      plasarea sub supraveghere judiciara - pedeapsa complementara prevazuta de Noul C.Pen.

Masura consta in desemnarea de catre instanta a unui administrator judiciar sau a unui mandatar judiciar care va supraveghea, pe o perioada de la unu la 3 ani, desfasurarea activitatii ce a ocazionat savarsirea infractiunii (art. 144 Noul C.Pen). Scopul acestora este doar de a supraveghea activitatea, iar daca se constata ca persoana juridica nu a luat masurile necesare in vederea prevenirii comiterii de noi infractiuni, ei au obligatia de a sesiza instanta, care va inlocui aceasta pedeapsa cu cea a dizolvarii.

Plasarea sub supraveghere judiciara nu se poate aplica institutiilor publice, partidelor politice, sindicatelor, patronatelor si organizatiilor religioase ori apartinand minoritatilor nationale, precum si persoanelor juridice care isi desfasoara activitatea in domeniul presei.

f)       afisarea sau publicarea hotararii de condamnare.

Aceasta pedeapsa supune oprobriului public persoana condamnata, se realizeaza pe cheltuiala acesteia si are in vedere o hotarare de condamnare definitiva. Ea nu trebuie sa aduca atingere drepturilor subiective ale victimei, motiv pentru care prin afisarea sau publicarea hotararii de condamnare nu poate fi dezvaluita identitatea altor persoane.

Afisarea hotararii se realizeaza de catre persoana condamnata in extras, in forma si locul stabilite de instanta, respectiv un loc frecventat de public, precum sediul instansei, sediul Registrului Comertului sau al unor asociatii profesionale la care este afiliata persoana juridica etc. Perioada pentru care se dispune afisarea este de la o luna pana la 3 luni.

In ceea ce priveste executarea pedepselor complementare aplicate persoanei juridice, ele incep a se executa dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.

Individualizarea pedepselor

Operatiunea prin care pedeapsa este adaptata nevoilor de aparare sociala, in raport cu gravitatea abstracta sau concerta a infractiunii, cat si cu periculozitatea infractorului, pentru a asigura indeplinirea functiilor si scopurilor acesteia, poarta denumirea de individualizare a pedepsei. Pentru ca o sanctiune penala sa-si atinga scopul preventiv, ea trebuie sa fie proportionala cu pericolul social al faptei si al faptuitorului.

Individualizarea pedepsei poate fi legala, atunci cand legiuitorul este cel care stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune in parte, corespunzator gradului de pericol social abstract al infractiunii, judiciara, ce consta in adecvarea, de catre instanta judecatoreasca, a sanctiunilor penale la un infractor determinat, sau postcondamnatorie, care priveste doar faza de executare a pedepselor.

Individualizarea judiciara consta in aplicarea de catre instanta de judecata a unei pedepse concrete persoanei care a comis o infractiune, judecatorii avand facultatea de a se fixa asupra oricareia dintre pedepsele alternative, cand legea prevede astfel, sau de a stabili cuantumul pedepsei intre minimul si maximul special, precum si de a aplica sporuri, depasind maximul sepcial, ori de a reduce pedeapsa, cand constata existenta unor cauze de atenuare.

Citeriile de individualizare a pedepsei sunt: imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite; starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita; natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii; motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit; natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita dupa savarsirii infractiunii si in cursul procesului penal; nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.

Circumstantele atenuante si circumstantele agravante

Circumstantele sunt situatii, insusiri, calitati, alte date ale realitatii exterioare continutului infractiunii ce se refera la fapta si ambianta ei, ori la faptuitor si biografia acestuia. Ele influenteaza stabilirea pedepsei, deoarece au legatura fie cu infractiunea, fie cu infractorul, facand parte din continutul constitutiv concret al infractiunii.

Circumstantele pot fi legale, prevazute expres de lege si obligatoriu de luat in seama de catre judecatori la individualizarea pedepsei, ori judiciare, facultative, aplicarea lor fiind lasata la aprecierea judecatorilor.

Circumstantele mai pot fi atenuante, daca duc la o reducere a pedepsei, sau agravante, daca provoaca adaugarea unui spor, majorand cuantumul pedepsei.

Circumstantele atenuante sunt acele situatii, stari, imprejurari ce releva un pericol social mai scazut al faptei ori o periculozitate mai redusa a infractorului.

1. Circumstantele atenuante legale sunt prevazute in art. 73 actualul C.Pen./ art. 75 alin. (1) si consta in:

a)      provocarea;

b)      depasirea limitelor legitimei aparari;

c)      depasirea limitelor starii de necesitate.

Provocarea exista atunci cand infractiunea se savarseste sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau printr-o alta actiune ilicita grava.

Se identifica, astfel, doua laturi ale acestei circumstante atenuante: actul provocator, care consta in una din faptele aratate de legiuitor, in mod limitativ, respectiv violenta, atingere grava a demnitatii persoanei, alta actiune ilicita grava, si infractiunea provocata, care este fapta prevazuta de legea penala, comisa sub influenta actului provocator, care trebuie sa vina din partea vicimei. Actul provocator trebuie sa fi produs infractorului o stare puternica de tulburare sau emotie, iar infractiunea trebuie sa se fi savarsit cu intentie, directa sau indirecta, ori cu praeterintentie, intotdeauna dupa actul provocator si intotdeauna asupra provocatorului.

Provocarea nu poate coexista cu circumstanta depasirii legitimei aparari, caci daca depasirea legitimei aparari se datoreaza starii de puternica tulburare cauzata de actul provocator, sunt intrunite conditiile excesului neimputabil.

Depasirea limitelor legitimei aparari se deosebeste de legitima aparare, care este o cauza care inlatura caracterul penal al faptei, prin faptul ca apararea este excesiva in raport cu atacul. Astfel, in timp ce pentru cauza care inlatura caracterul penal al faptei trebuie ca apararea realizata de faptuitor sa fie proportionala cu atacul savarsit, circumstanta atenuanta se caracterizeaza printr-o aparare disproportionata ca intensitate fata de gravitatea atacului.

Depasirea limitelor starii de necesitate este o circumstanta derivata din starea de necesitate si consta in comiterea unei fapte pentru inlaturarea unui pericol, ce a produs urmari vadit mai grave decat s-ar fi produs daca acesta nu era inlaturat. In acest caz, pentru a constitui circumstanta atenuanta, faptuitorul trebuie sa-si fi dat seama de aceasta disproportie in momentul comiterii faptei.

Pericolul are in vedere valori sociale ocrotite de lege, cum sunt viata, integritatea corporala, sanatatea, un bun important sau un interes general, iar fapta comisa pentru salvarea acestor valori provoaca urmari de o gravitate mai mare decat ar fi produs acest pericol.

2. Circumstantele atenuante judiciare sunt realitatile obiective de care instanta de judecata nu este obligata sa tina seama in individualizarea pedepsei. Art. 74 alin. (1) actualul C.Pen./ art. 75 alin. (2) Noul C.Pen. prevede ca "pot constitui circumstante atenuante judiciare:

a)      conduita buna a infractorului inainte de savarsirea infractiunii;

b)      staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infractiunii sau a repara paguba pricinuita;

c)      atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii rezultand din prezentarea sa in fata autoritatii, comportarea sincera in cursul procesului, inesnirea descoperirii ori arestarii participantilor."

Circumstantele agravante sunt acele situatii, imprejurari ce au legatura cu savarsirea faptei si reflecta un pericol social mai mare al acesteia, ori un grad de periculozitate mai mare a infractorului.

In noua reglementare a Codului Penal nu se vor mai regasi circumstantele agravante judiciare, retinandu-se doar cele legale, in art. 77, cum sunt savarsirea faptei de trei sau mai multe perosane impreuna; savarsirea infractiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante; savarsirea infractiunii prin metode sau mijloace de natura sa puna in pericol alte persoane sau bunuri etc.

Cauze care inlatura sau modifica executarea pedepsei

Cauzele care inlatura sau modifica executarea pedepsei sunt acele cauze care nu obstructioneaza exercitiul actiunii penale, dar, in aplicarea lor, pedeapsa fie nu se mai executa, fie executarea acesteia este modificata.

Intr-o enumerare exhaustiva, acestea sunt: amnistia postcondamnatorie, gratierea si prescriptia executarii pedepsei.

Amnistia postcondamnatorie este manifestarea de vointa a puterii legiuitoare, care, din ratiuni de politica penala, inlatura executarea pedepsei pronuntate, precum si consecintele condamnarii. Amnistia postcondamnatorie este prevazuta in cadrul tezei a doua a art. 119 alin. (1) actualul C.Pen./ art. 152 alin. (1) Noul C.Pen.: "daca intervine dupa condamnare, ea inlatura si executarea pedepsei pronuntate, precum si celelalte consecinte ale condamnarii".

Amnistia postcondamnatorie stinge executarea pedepselor principale, accesorii si complementare, dar nu inlatura executarea masurilor de siguranta si a obligatiilor civile stabilite de instanta judecatoreasca, iar amenda executata nu se mai restituie.

Gratierea este o manifestare de vointa a Parlamentului sau Presedintelui Romaniei care are ca efect iertarea de la executarea pedepsei, in tot sau in parte, ori comutarea pedepsei in alta mai putin grea.

Gratierea poate fi individuala, acordata numai persoanelor nominalizate in actul de gratiere, sau colectiva, cand produce efecte cu privire la un numar nedeterminat de persoane, conditionata de a nu mai savarsi o noua infractiune intr-un anumit interval de timp, sau neconditionata, totala, daca inlatura executarea intregii pedepse, sau partiala, numai pentru o parte a pedepsei, ori prin comutare, situatie in care pedeapsa este inlocuita cu o alta mai usoara.

Gratierea are efect asupra pedepselor principale si accesorii, dar nu influenteaza masurile de siguranta, sau pedepsele complementare si masurile educative neprivative de libertate.

Prescriptia executarii pedepsei este o modalitate de stingere a dreptului statului de a pune in executare, prin constrangere, pedeapsa stabilita de instanta judecatoreasca unui infractor. Implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei are ca efect inlaturarea executarii pedepsei principale si a celor accesorii, dar nu si a pedepselor complementare si masurilor de siguranta.

La fel ca in cazul oricarei prescriptii, termenele de prescriptie a executarii pedepsei sunt susceptibile de intrerupere si suspendare.

Cauze care inlatura consecintele condamnarii

Aceste cauze intervin dupa ce hotararea de condamnare a ramas definitiva si pedeapsa a fost executata, facand sa fie inlaturate pentru viitor consecintele, respectiv incapacitatile, nedemnitatile si decaderile, redand condamnatului toate drepturile politice si social-economice recunoscute de lege tutror cetatenilor. Nu au, insa, efect asupra masurilor de siguranta.

Ele sunt in numar de doua, fiind de fapt cele doua forme ale aceleiasi cauze, denumita reabilitare. Este vorba despre reabilitarea de drept si reabilitarea judecatoreasca.

Reabilitarea de drept opereaza in temeiul legii prin simpla implinire a termenului de reabilitare, fara a fi necesara vreo cerere din partea celui condamnat ori o hotarare a autoritatii judecatoresti. Ea are loc in cazul condamnarii la pedeapsa amenzii, la pedeapsa inchisorii care nu depaseste 1 an in actualul C.Pen./ 2 ani, daca in decurs de 3 ani in actualul C.Pen./ 2 ani in Noul C.Pen. condamnatul nu a savarsit o alta infractiune.

Reabilitarea judecatoreasca opereaza numai cu interventia instantei judecatoresti pentru toate celelalte condamnari pentru care nu intervine reabilitarea de drept. Ea se acorda la cerere, pentru condamnatul care nu a mai savarsit o noua infractiune in intervalele de timp stabilite de lege si a achitat integral cheltuielile de judecata si obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare.

Reabilitarea judecatoreasca va fi anulata cand, dupa acordarea ei, s-a descoperit ca cel reabilitat mai savarsise o infractiune care, daca ar fi fost cunoscuta, ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare.