Dreptul public si Dreptul privat

Dreptul obiectiv se clasifica in dreptul public si dreptul privat.

Dreptul public cuprinde normele juridice care privesc statul, autoritatile publice si raporturile lor cu persoanele particulare atunci cand aceste raporturi privesc prerogativele si obligatiile subiectelor de drept public. Dreptul public este dominat de interesul general (satisfacerea acestuia) si de aceea, in raporturile juridice de drept prevaleaza vointa statului, a autoritatilor publice. Dreptul public cuprinde mai multe ramuri de drept si anume: dreptul constitutional, dreptul international public, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul penal etc.Aceasta impartire este facuta dupa obiectul si metoda de reglementare specifice fiecarei ramuri de drept.

Dreptul privat cuprinde normele juridice aplicabile persoanelor fizice sau juridice si raporturile dintre ele vizand satisfacerea intereselor private individuale. In dreptul privat se include dreptul civil, dreptul comercial, dreptul international privat etc.

Justificarea impartirii normelor juridice in dreptul public si dreptul privat consta in aceea ca:

*in dreptul public, cel putin un subiect al raportului juridic este de drept public adica statul, autoritatea publica sau administrativa; in raporturile juridice de drept public subiectii sunt inegali, iar actele juridice au, de regula, un caracter obligatoriu pentru toti (opozabil erga omnes);

*in dreptul privat, subiectii raporturilor juridice sunt egali iar actele juridice sunt de regula secrete, spre deosebire de cele de drept public, care sunt publice;

*unele principii dupa care functioneaza normele juridice de drept public, difera de principiile dupa care functioneaza normele juridice de drept privat ¹⁾;

*in dreptul public prevaleaza interesul general, pe cand in dreptul privat interesul privat si, ca urmare, regimul de drept public difera de cel de drept privat.

Dreptul pozitiv il constituie totalitatea regulilor juridice scrise, iar dreptul natural este acel drept care deriva din natura lucrurilor si din ratiunea omeneasca. Dreptul natural se compune dintr-un mic numar de maxime, fondate pe echitate si bunul simt, care se impun chiar legiuitorului si dupa care opera legislativa va putea sa fie apreciata, laudata sau criticata. Spre exemplu, dreptul la viata este un drept natural.

Dreptul public se deosebeste de dreptul privat si se caracterizeaza prin:

*reglementarea relatiilor sociale privind constituirea statului, structura statului, relatiile dintre componentele statului, precum si dintre acestea si indivizi in procesul organizarii si executarii legii (relatiile din interiorul guvernarii, inclusiv dintre guvernanti si guvernati);

*in dreptul public sunt preponderente actele de autoritate pe cand in dreptul privat actele de gestiune, contractele etc

In dreptul privat normele juridice sunt supletive, adica partile pot conveni derogand de la normele juridice si numai in caz ca nu au convenit altfel se aplica norme juridice de drept privat.

*in dreptul public preponderent este regimul constrangerii (dreptul penal, dreptul administrativ etc.); din punct de vedere al constrangerii sunt preponderente actele juridice unilaterale, autoritare, emise de autoritatile publice;

*dreptul public contine ansamblul normelor prin care se asigura satisfacerea interesului public;

*normele dreptului public sunt de aplicare mai larga vizand de regula, conduita tuturor cetatenilor (legea, hotararea de guvern etc.), pe cand cele ale dreptului privat au o aplicabilitate mai restransa, vizand de regula conduita doua sau mai multe persoane;

*normele dreptului public sunt superioare celor de drept privat, ultimele fiind subordonate primelor;

*dreptul public se exprima prin actiuni autoritare, pe cand dreptul privat se traduce prin initiativa individuala si acordul liber de vointe;

*dreptul public vizeaza interesul public pe cand dreptul privat apara interesul privat, particular;

*normele de drept public sunt opozabile erga omnes, iar cele de drept privat numai la un numar restrans de persoane.

*in dreptul public, drepturile statului si ale autoritatilor publice sunt obligatorii de infaptuit pentru titulari, deoarece prin acestea se apara interesul public si nu al autoritatii respective.