Responsabilitatea civila a presei si raspunderea

Responsabilitatea civila a presei si raspunderea

Responsabilitatea civila reprezinta vocatia la raspunderea civila, iar raspunderea civila este raspunderea efectiva in conformitate cu dispozitiile legale.

Raspunderea civila este de doua feluri :

raspunderea civila contractuala

raspunderea civila delictuala

Diferenta dintre cele doua feluri de raspundere civila este aceea ca raspunderea civila contractuala se intemeiaza pe un contract valabil, incheiat intre pagubit si pagubitor ca urmare a neexecutarii obligatiilor contractuale, iar raspunderea civila delictuala se situeaza in afara raporturilor contractuale si se impune sa se stabileasca cu certitudine daca autorului faptei i se poate sau nu imputa vreo culpa in producerea pagubei. Astfel, fiecare norma a raspunderii civile are un domeniu propriu de aplicare.

In general, raspunderea delictuala este directa, adica fiecare om este raspunzator pentru faptele sale - articolul 998 din codul civil prevede: "orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala   s-a ocazionat, a-l repara". De multe ori aceasta forma de raspundere nu este suficienta, interesele victimei nefiind suficient protejate si de aceea s-a instituit si raspunderea delictuala indirecta. Este important de subliniat faptul ca raspunderea civila delictuala indirecta nu se substituie raspunderii pentru fapta proprie, astfel victima beneficiaza de un drept de optiune intre a solicita repararea prejudiciului direct de la autorul acesteia, a se indrepta impotriva celor care raspund indirect sau sa cheme si pe unul si pe celalalt in judecata.

Astfel, raspunderea delictuala indirecta va opera numai in conditiile clar prevazute de lege, ea constituind o exceptie de la regula potrivit careia raspunderea apartine in primul rand autorului faptei ilicite.

Articolul 1000, aliniatul 1 cod civil prevede urmatoarele cu privire la raspunderea civila delictuala indirecta :"suntem asemenea responsabili cu prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligate a raspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastra".

Pentru a exista raspundere civila delictuala trebuiesc indeplinite anumite conditii:

sa existe un prejudiciu, paguba, dauna

Prejudiciul poate fi definit ca fiind totalitatea consecintelor negative patrimoniale si morale suferite de catre o persoana, ca urmare a faptei ilicite savarsite de catre o alta persoana ori a actiunii unui animal, lucru aflat sub paza sa. Acest prejudiciu trebuie sa fie direct, cert, personal. El poate fi :

material - se aduce atingere unui interes patrimonial ;

moral - se aduce atingere unui drept nepatrimonial

Prejudiciile nepatrimoniale se impart in :

prejudicii rezultate prin lezarea integritatii corporale sau a sanatatii (ex. durerile fizice, provocarea unei boli etc.)

prejudicii afective - constau in suferinte psihice, produse prin lezarea sentimentelor de dragoste, afectiune;

prejudicii ce au ca urmare lezarea cinstei si onoarei demnitatii, prestigiului, reputatiei unei persoane (de exemplu : insulte, calomnii, defaimari etc.)

prejudicii prin care se lezeaza drepturile nepatrimoniale din cuprinsul dreptului de autor si inventator;

Totodata, prejudiciul moral poate viza atat personalitatea fizica cat si cea psihica sau sociala a acesteia.

Proiect: Certificat de garantie termopane, tamplarie pvc Eseu: Vanzarea dupa greutate, numar sau masura

sa existe fapta ilicita 

Articolul 998 cod civil se refera doar la "orice fapta a omului" fara sa stipuleze expres caracterul ilicit al acesteia, fiind doar o simpla omisiune a legiuitorului. Prin fapte ilicite trebuie sa intelegem acea fapta ce este contrara normelor de drept si se aduce atingere dreptului subiectiv pe care legea il ocroteste si il recunoaste in favoarea unei persoane, fie numai implicit, in cadrul normelor generale ale legislatiei in vigoare. Prin incalcarea dreptului subiectiv se incalca si normele dreptului obiectiv in masura in care ele asigura ocrotirea dreptului subiectiv si obliga la respectarea lui.

Fapta ilicita se poate realiza fie printr-o actiune cat si o inactiune.

sa existe un raport de cauzalitate

Pentru existenta raspunderii civile delictuale este necesar ca, intre fapta ilicita si prejudiciu, sa existe un raport de cauzalitate. Nu poate fi trasa la raspundere  o persoana care nu a produs prejudiciul. Cauza este cea care este directa si necesara pentru producerea efectului, adica a prejudiciului.

sa existe culpa sau vinovatie

Articolul 999, cod civil precizeaza ca "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a fost cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a fost cauzat prin neglijenta si imprudenta sa". Vinovatia presupune :

intentia , care la randul sau poate fi :

v    directa

v    indirecta

culpa, care se realizeaza sub forma :

v    imprudentei

v    neglijentei

Fapta savarsita cu intentie este atunci cand autorul doreste si accepta sa se produca consecintele faptei sale.

Culpa prin imprudenta exista atunci cand autorul prevede posibilitatea producerii rezultatului pagubitor al faptei ilicite, dar considera in mod nejustificat ca el nu se va produce.

Culpa prin neglijenta exista atunci cand autorul faptei nu prevede rezultatul, desi avea obligatia si posibilitatea sa-l prevada.

Conditia culpei este valabila doar in cazul raspunderii pentru fapta proprie. Cel care pretinde despagubiri trebuie sa faca dovada ei.

Legea consacra si cazuri de raspundere fara culpa - in cazul raspunderii indirecte, pentru altul, pentru animale sau lucruri ; nu mai opereaza culpa ci o raspundere obiectiva ce are ca finalitate protejarea intereselor victimei.

Raspunderea pentru fapta altei persoane exista doar in sfera dreptului civil nu si a celui penal. Cel ce raspunde pentru altul este un adevarat garant pentru pricinuit, victima. In cadrul raspunderii pentru fapta altuia, codul civil prevede :

raspunderea parintilor pentru copii lor minori, art 1000, al.2, c.civ

raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru faptele elevilor si ucenicilor, art.1000, al.4, c.civ

raspunderea comitentilor pentru faptele sale, art.1000, al.3, c.civ

raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, art.1000, al.1

raspunderea pentru ruina edificiilor, art.1002, c.civ

raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, art.1001, c.civ

Din cele enumerate si prezentate de codul civil, pe noi ne intereseaza in domeniul mass-mediei, a comunicarii in general, doar raspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor.

Prin comitent se intelege persoana indreptatita sa controleze, sa supravegheze modul de indeplinire a functiei pe care i-a incredintat-o unei anumite persoane, numita prepus. Are calitate de comitent persoana juridica in cadrul careia functioneaza mijlocul de informare in masa. Prepusul este acea persoana care accepta sa faca ceva in interesul altei persoane, subordonandu-se acesteia ca de ex. : ziaristul, crainicul, redactorul, soferul etc.

Pentru a exista raspundere indirecta a comitentului pentru fapta prepusului, pe langa conditiile generale ale raspunderii civile mai trebuie indeplinite si doua conditii speciale :

sa existe un raport de presupusenie

De regula raportul de presupusenie rezulta dintr-un contract individual de munca, dar cum art.1000, al.3 cod civil nu conditioneaza raportul de presupusenie de existenta unui contract individual de munca, inseamna ca un asemenea raport poate lua nastere chiar daca prepusul nu are calitatea de salariat. Raportul de presupusenie presupune asadar o subordonare social-economica a prepusului fata de comitent

fapta sa fi fost savarsita de prepus in cadrul functiilor ce i-au fost incredintate

Comitentul raspunde indiferent daca prepusul a savarsit fapta in exercitiul firesc al atributiilor sale sau a abuzat  de aceste atributii ; este important sa fie in legatura cu acele atributii. Daca victima este de rea-credinta, in sensul ca stia de faptul ca prepusul abuzeaza de functiunea sa, nu mai poate beneficia de prevederile art.1000, al.3 c. civil.

Pentru recuperarea prejudiciului victima are la dispozitie un drept de optiune:     - fie se indreapta impotriva prepusului (art.998-999 cod civil), fie impotriva comitentului (art.1000, al.3, cod civil), fie impotriva atat a prepusului cat si a comitentului, temeiul raspunderii fiecaruia fiind diferit.

Comitentul si prepusul nu raspund solidar ci raspund in solidum. Solidaritatea opereaza numai intre prepusi, ca autori comuni ai faptei ilicite si nu intre comitenti. Fiecare comitent va raspunde in solidum cu prepusul sau, in raport de intinderea culpei acestuia.

Comitentul, dupa ce a despagubit  victima, are un drept de actiune in regres, impotriva prepusului vinovat, recuperandu-si astfel paguba de la acesta. Daca se stabileste ca la producerea prejudiciului a contribuit si culpa comitentului, in actiunea de regres acesta nu va putea cere decat restituirea partii aferente culpei prepusului sau.