Violarea de domiciliu

Violarea de domiciliu

1. Continutul legal

Potrivit art. 192 C.pen., constituie infractiune patrunderea, fara drept, in orice mod, intr‑o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de aceasta, fara consimtamantul persoanei care le foloseste, sau refuzul de a le parasi la cererea acesteia. Fapta este mai grava daca se savarseste de o persoana inarmata, de doua sau mai multe persoane impreuna, in timpul noptii, sau prin folosirea de calitati mincinoase.

Libertatea individuala a persoanei ofera posibilitatea acesteia de a‑si desfasura viata intr‑un loc liber ales, in afara oricarui amestec nedorit al altora. Daca fiecarui om i se respecta posibilitatea de a se deplasa si actiona conform vointei proprii, de a‑si alege munca pe care vrea sa o desfasoare, tot astfel, pentru intregirea libertatii per­­­soanei, trebuie sa i se asigure si posibilitatea de a‑si desfasura viata personala acolo unde isi are domiciliul, fara imixtiuni abuzive din exterior. De precizat ca, in orice situatie, ordinea de drept trebuie respectata, nefiindu‑i nimanui permis sa o incalce.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al acestei infractiuni este format din relatiile sociale privind apararea libertatii persoanei, sub aspectul libertatii vietii domestice. Fiecarei persoane ii este recunoscut dreptul de a avea un domiciliu, de a trai fara teama unei imixtiuni din partea persoanelor straine. Aceasta libertate, desi apartine individului, intereseaza societatea. In acest sens sunt si prevederile constitutionale; potrivit art. 27 din Constitutie, domiciliul si resedinta persoanei sunt inviolabile.

Desi Constitutia foloseste notiunea traditionala de domiciliu, in realitate, garantia inviolabilitatii se extinde asupra tuturor locurilor supuse uzului domestic, astfel cum sunt enumerate in Codul penal. Inviolabilitatea domiciliului nu se justifica in baza dreptului de proprietate, nici a faptului posesiei, nici pe baza interesului ordinii publice, astfel ca incriminarea faptelor de violare de domiciliu isi are locul firesc printre infractiunile contra persoanei[1].

b) Obiectul material al infractiunii este reprezentat de incaperea, locuinta, de­pendinta, locul imprejmuit, asupra carora se indreapta actiunea faptuitorului.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi orice persoana care indeplineste conditiile generale de varsta si responsabilitate. Infractiunea de violare de domiciliu se poate savarsi si in participatie in oricare din formele sale: coautorat, instigare, complicitate.

In practica judiciara s‑a hotarat ca savarseste aceasta infractiune chiar pro­prietarul care patrunde in locuinta chiriasului fara voia acestuia[2], ori persoana care, desi avea ordin de repartitie, intra cu forta in camera, inlaturand lacatul pus de proprietarul apartamentului .

b) Subiect pasiv este persoana care foloseste domiciliul violat si care are dreptul sa permita sau sa refuze intrarea sau ramanerea in domiciliu a unei persoane. Acesta nu se identifica cu proprietarul locuintei, nici cu posesorul, ci este cel care foloseste incaperea.

Legea ocroteste pe detinatorul de fapt al locuintei, indiferent cat este de precar titlul sau, impotriva oricaror acte samavolnice ale unei persoane. Legalitatea intr‑un stat de drept implica folosirea cailor legale de realizare a dreptului, opunandu‑se oricarei incercari a cetatenilor de a‑si face dreptate singuri[4].

Nu exista cerinte speciale cu privire la locul si timpul comiterii infractiunii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al infractiunii se realizeaza fie prin actiu­nea de a patrunde, fara drept, intr‑o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprej­muit tinand de acestea, fie prin actiunea de a refuza parasirea locuintei sau a celorlal­te locuri mentionate mai sus la cererea persoanei care le foloseste[5].

Locuinta reprezinta orice loc destinat efectiv si actual uzului domestic al uneia sau mai multor persoane. Nu intereseaza daca locul este inchis sau partial deschis, stabil sau mobil, daca este destinat special acestui scop ori nu este destinat (staul, garaj, coliba), daca reprezinta o locuinta permanenta sau trecatoare (camera de hotel, cabina unui vapor etc.)[6].

Ceea ce este esential este efectiva folosire a acelui spatiu delimitat pentru viata intima a persoanei (repaus, alimentare, satisfacerea necesitatilor inerente persoanei umane).

Incaperea este o parte din locuinta. Daca mai multe persoane au, fiecare, cate o camera separata in acelasi apartament, infractiunea de violare de domiciliu poate exista cu privire la fiecare incapere.

Prin dependinte se inteleg locurile care direct sau indirect sunt in relatie de de­pendenta fata de locuinta. Ele constituie o prelungire, un accesoriu al locuintei, deoarece intregesc folosirea acesteia. In aceasta categorie intra bucataria, camara, pivnita, magazia, boxa de la subsol etc.[7]

Prin loc imprejmuit se intelege orice loc care este separat printr‑o ingradire de jur imprejur; el insa trebuie sa tina de locuinta sau de dependinte. Daca locul imprejmuit nu are nicio legatura cu uzul domestic si cu libertatea persoanei, nu se afla sub ocrotirea legii.

Nu are relevanta cum se patrunde in unul din locurile aratate, esential este sa existe o asemenea patrundere; aceasta poate avea loc prin constrangere, amagire, pe fata ori pe ascuns, in prezenta sau in lipsa victimei. Cel care isi introduce doar capul pe fereastra locuintei ori sare pe acoperis sau spioneaza de la distanta inte­riorul locuintei nu savarseste infractiunea de violare de domiciliu, deoarece nu exista o patrundere.

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

In legatura cu aceasta actiune de patrundere, trebuie facute urmatoarele pre­cizari. Desi legea fundamentala prevede ca nimeni nu poate patrunde sau ramane in locuinta ori resedinta unei persoane fara invoirea acesteia, exista si cateva derogari de la aceasta regula, prevazute limitativ in acelasi text. Astfel, nu vom fi in prezenta infrac­tiunii, daca patrunderea s‑a comis in una din urmatoarele situatii;

- pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarari judecatoresti;

- pentru inlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau bunurile unei persoane;

- pentru apararea sigurantei nationale sau a ordinii publice;

- pentru prevenirea raspandirii unei epidemii.

Legea cere ca patrunderea sa fie efectuata fara drept, adica abuziv, fara nici o justificare legala[8]. De asemenea, se cere ca patrunderea sa se faca fara consimta­mantul persoanei care foloseste locuinta. Lipsa consimtamantului rezulta din ma­teria­litatea faptei; pana la proba contrara, lipsa consimtamantului este prezumata .

In practica judiciara s‑a constatat ca in multe cazuri patrunderea fara drept in locuinta unei persoane se face cu scopul savarsirii altor infractiuni (furt, viol, talharie). In recursul in interesul legii, instanta suprema a statuat ca fapta de patrun­dere, in orice mod, intr-o locuinta sau dependinte ale acesteia, urmata de savarsirea unei talharii, constituie un concurs real intre infractiunea de violare de domiciliu preavzuta de art. 192 C.pen. si infractiunea de talharie prevazuta de art. 211 alin. (2¹) lit. c) C.pen.; or, fapta de patrundere, in orice mod, intr-o curte sau intr-un loc imprejmuit ce tine de domiciliul persoanei, urmata de savarsirea unei talharii, constituie un concurs real intre infractiunea de violare de domiciliu prevazuta de
art. 192 C.pen. si infractiunea de talharie prevazuta de art. 211 C.pen, cu exceptia circumstantei incriminate in art. 211 alin. (2¹) lit. c) C.pen.[10] In asemenea cazuri, va exista un concurs de infractiuni, afara de cazul prevazut de art. 209 lit. i) C.pen. - furtul savarsit prin efractie, escaladare ori folo­sirea fara drept de chei adevarate ori mincinoase cand, existand o absorbtie naturala, violarea de domiciliu isi pierde autonomia si este absorbita de furt .

Actiunea care constituie elementul material al infractiunii poate consta si intr‑un refuz al faptuitorului de a parasi locuinta. Aceasta presupune ca intrarea in locuinta s‑a facut in mod legal, de o persoana, insa aceasta fie direct (fatis, ostentativ), fie in­direct (ascunzandu‑se in casa), refuza sa o paraseasca. Textul legii nu enumera mij­loa­cele susceptibile a fi folosite de cel in cauza, ci se exprima generic, "in orice mod".

Cele doua modalitati de savarsire a infractiunii au caracter alternativ, astfel incat daca faptuitorul, dupa patrunderea fara drept si fara consimtamant in domiciliu, refuza sa‑l paraseasca, nu va exista concurs de infractiuni, ci o unitate naturala de infractiune.

b) Urmarea imediata consta in incalcarea libertatii persoanei prin vreuna din fap­tele de mai sus.

c) In fiecare caz intre actiunea faptuitorului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.

B. Latura subiectiva. Sub aspectul formei de vinovatie, infractiunea de violare de domiciliu se savarseste cu intentie directa sau indirecta[12]. Daca faptuitorul patrunde intr‑o locuinta folosita de mai multe persoane, avand consimtamantul uneia dintre acestea, se poate considera ca nu exista conditia ceruta de lege; in acest caz, autorul a actionat cu convingerea ca actiunea este indreptatita.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Consumarea infractiunii are loc in momentul cand s‑a produs urmarea ime­diata, adica atunci cand faptuitorul a patruns in locuinta unei persoane, fara drept si fara consimtamantul victimei, sau a refuzat sa paraseasca locuinta[13]. Tentativa acestei infractiuni, desi posibila, nu este pedepsita.

B. Modalitati. Infractiunea de violare de domiciliu se poate realiza nu numai in moda­litatile prevazute de art. 192 alin. (1) C.pen., pentru forma simpla a infractiunii (patrundere imediata si refuzul de a parasi locuinta), dar si in modalitatile agravate potrivit art. 192 alin. (2) C.pen.

Prima modalitate agravata se refera la comiterea faptei de catre o persoana inarmata; exista aceasta modalitate daca autorul poarta arma in mod vizibil, caci numai asa poate influenta victima - indiferent daca a facut sau nu uz de arma. Daca persoana inarmata savarseste si acte de amenintare sau de violenta, se vor aplica prevederile concursului de infractiuni.

O alta modalitate agravata o constituie violarea de domiciliu comisa de doua sau mai multe persoane impreuna, in sensul ca la locul savarsirii faptei sunt doua sau
mai multe persoane care concura simultan la comiterea acesteia, sporind periculo­zitatea faptei.

Constituie o modalitate agravata a infractiunii si savarsirea faptei in timpul noptii.

Va exista agravanta, chiar daca in momentul comiterii infractiunii locuinta era luminata artificial; esential este ca fapta sa se savarseasca intr‑un moment cand s‑a instalat intunericul ca fenomen natural. Acest moment difera dupa anotimp, pozitie geogra­fica, ora cand s‑au produs faptele, conditiile atmosferice etc.

O ultima modalitate agravata o reprezinta violarea de domiciliu prin folosirea de calitati mincinoase. Astfel, exista aceasta imprejurare cand autorul s‑a dat drept ruda, functionar la telefoane, lucrator de politie etc.; daca faptuitorul a uzat in mod minci­nos de o calitate oficiala, va exista si uzurparea de calitati oficiale (art. 240 C.pen.), fiind vorba de un concurs de infractiuni.

C. Sanctiuni. In forma simpla, violarea de domiciliu se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 4 ani.

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vata­mate, iar impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

Forma agravata, pentru care actiunea penala se pune in miscare din oficiu, se pe­depseste cu inchisoarea de la 3 la 10 ani.