Ucidere din culpa

Ucidere din culpa

1. Continut legal

Potrivit art. 178 C.pen. infractiunea consta in uciderea din culpa a unei persoane. Fapta este mai grava cand s‑a petrecut ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activitati, ori cand uciderea este savarsita de un conducator de vehicul cu tractiune mecanica, avand in sange o imbibatie alcoolica care depaseste limita legala sau care se afla in stare de ebrietate, tot astfel daca fapta este savarsita din culpa de orice alta persoana in exercitiul profesiei sau meseriei si care se afla in stare de ebrietate. Fapta este deosebit de grava daca s‑a cauzat moartea a doua sau mai multor persoane.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al acestei infractiunii il consti­tuie relatiile sociale a caror dezvoltare si desfasurare nu este posibila fara ocrotirea vietii omului, chiar in raport cu faptele comise din culpa, care ar putea aduce atingere acestei valori sociale fundamen­tale. Desi infractiunile de ucidere din culpa au acelasi obiect juridic special ca si omorul, cu toate acestea, intre cele doua fapte penale exista unele deosebiri evidente, atat sub aspectul gradului de pericol social care le este propriu, cat si din punctul de vedere al tratamentului penal ce le‑a fost rezervat de legiuitor, ca urmare a consecintelor pe care le produc – suprimarea vietii unei persoane.

b) Obiectul material este constituit din corpul fizic al omului asupra caruia se exercita actiunea (inactiunea) faptuitorului.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi orice persoana care indeplineste conditiile legale pentru a raspunde penal. Uneori, legea cere sa existe o anumita calitate – conducatorul de vehi­cul cu tractiune mecanica sau orice alta persoana aflata in exercitiul profesiei sau al meseriei – a subiectului activ, dar nu pentru existenta variantei simple, ci a variantei ­agravate a infractiunii.

Dupa unii autori, la infractiunile din culpa ar fi posibil coautoratul ca forma de parti­cipatie, atunci cand rezultatul este produs prin actele culpabile savarsite simultan sau succesiv de mai multe persoane; in acest caz, toate persoanele care au produs rezultatul comun vor fi socotite coautori ai faptei din culpa[1]. Aceasta ipoteza trebuie deosebita de situatia in care rezultatul este produs de mai multe persoane, dintre care unele au actionat cu intentie, iar altele din culpa, deoarece, in acest caz, va exista participatie improprie, in conditiile art. 31 alin. (1) C.pen. De observat insa ca in aceasta ipoteza persoana care a comis fapta, din culpa raspunde autonom, raspun­derea sa nefiind influentata de cea a persoanei care a instigat sau ajutat intentionat la comiterea faptei din culpa. Forma de parti­cipatie improprie exista pentru persoanele care au comis fapta cu intentie, deoarece acestea s‑au folosit de existenta unei actiuni din culpa pentru a realiza scopuri proprii deliberate.

In legatura cu posibilitatea coautoratului la infractiunile din culpa s‑au exprimat si alte puncte de vedere in doctrina, mai ales in legatura cu solutiile pronuntate de instanta suprema care a retinut existenta coautoratului in situatia conducatorului auto care a cedat volanul masinii sale unei alte persoane, despre care stia ca nu are carnet de conducere, iar acesta din urma a provocat rasturnarea vehiculului si accidentarea sa mortala. S‑au motivat aceste solutii sustinandu‑se ca intre fapta inculpatului si moar­tea victimei exista raport de cauzalitate, chiar daca la producerea mortii a contri­buit si actiunea imprudenta a victimei, deoarece fara incredintarea volanului, acci­den­tul nu ar fi avut loc; de asemenea, ca exista si vinovatia inculpatului sub forma culpei, deoarece, incredintand volanul unei persoane necalificate, inculpatul a putut sa prevada rezultatul survenit[2].

In sustinerea punctului de vedere al instantei supreme s‑ar putea adauga[3] ca incredin­tarea conducerii unui autovehicul (instrument susceptibil sa produca conse­cinte pericu­loase) unei persoane care nu are pregatirea necesara si care, prin nerespectarea regulilor de circulatie, comite un accident mortal, constituie un factor cauzal evident al producerii accidentului si al mortii victimei.

Chiar daca autorul nu a avut reprezentarea acestor consecinte, el trebuia si putea sa le prevada fata de experienta de viata obisnuita, care arata ca asemenea mijloace devin periculoase daca nu sunt folosite cu grija si cu respectarea regulilor de circu­latie (pentru aceasta este necesara cunoasterea regulilor respective si formarea deprin­derilor corespun­zatoare), rezultat care se dobandeste, de regula, de acela care se instruieste in acest sens si primeste atestatul respectiv. O asemenea imprudenta ar putea fi asemanata cu aceea de a pune in mana unui nevarstnic o arma de foc, stiind ca acesta o va folosi, desi nu cunoaste modul in care functioneaza arma respectiva. Daca nevarstnicul comite un omor cu arma de foc, ar fi greu de exclus raspunderea (cel putin pentru o fapta din culpa) celui care i‑a incredintat in mod imprudent arma.

Desi in cazurile rezolvate de instanta suprema exista atat o culpa a celui care a incre­dintat vehiculul, cat si a celui care l‑a condus, in mod imprudent, pe drumurile publice, este discutabil daca ar fi posibil, asa cum motiveaza instanta suprema, ca ei sa raspunda in calitate de coautori la infractiunea de ucidere din culpa. In aceasta chestiune unii autori si‑au exprimat parerea in sensul ca este posibil coautoratul la infractiunile din culpa cand, datorita unor acte efectuate simultan sau succesiv de mai multe persoane, s‑a produs un rezultat care intregeste continutul unei fapte din culpa[4], alti autori exclud insa aceasta posibilitate, motivand ca participatia nu este posibila decat la infractiunile comise cu intentie . Exista si un punct de vedere intermediar, care, admitand posibilitatea coauto­ratului la infractiunile din culpa, o limi­teaza numai la cazurile in care mai multe persoane realizeaza simultan sau suc­cesiv, acte care intregesc continutul unei actiuni comune savarsite din culpa. In aceasta viziune, activitatea din culpa a coautorilor nu poate fi raportata la rezultatul produs, deoarece acesta nu s‑a gasit in reprezentarea coautorilor (ori au indepartat posibilitatea producerii lui), ci numai la actiunea comuna desfasurata de ei. Daca am raporta la speta citata acest punct de vedere, ar urma sa desprindem conclu­zia ca acela care incre­dinteaza vehiculul altei persoane spre a‑l conduce, ca si acesta din urma care conduce vehiculul, desfasoara actiuni diferite din culpa si nu aceeasi actiune; ca urmare, nu ar putea exista in acest caz o participare sub forma coautoratului.

b) Subiect pasiv al infractiunii este persoana ucisa din culpa. Aceeasi persoana poate fi uneori, in mod concomitent, subiect activ si subiect pasiv al infractiunii de ucidere din culpa (de exemplu, in cazul unui accident de circulatie cauzat din culpa conducatorului unui vehicul, accident in care si‑a gasit si el moartea).

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material se realizeaza, ca si in cazul omorului, printr‑o actiune sau inactiune. Asa cum am mai aratat, exista o anumita asemanare intre activitatile care au ca rezultat uciderea unei persoane, indiferent daca sunt inten­tio­nate sau neintentionate, asemanare reflectata si in aceea ca legea foloseste pentru ambele activitati materiale substantivul provenit dintr‑un verb „uciderea”, indiferent de modul in care s‑a desfasurat activitatea care a avut ca rezultat pierderea vietii; o asemenea tehnica de incriminare nu permite o diferentiere intre actul in sens de omor si actul in sens de ucidere din culpa. Dintr‑un punct de vedere exclusiv material, o asemenea diferenta nici nu exista, deoarece o arma este declansata in directia victi­mei printr‑o miscare similara, indiferent de caracterul intentionat sau neintentionat al actului. Cu toate acestea, actul intentionat si cel din culpa sunt esential diferite.

Actul de omor intentionat da expresie unei conduite violente, reprezentand o forma de manifestare a faptuitorului care a luat hotararea de a suprima viata unei per­soane si se foloseste de mijloace apte sa realizeze acest scop. In materie de ucidere din culpa, nu avem un act de violenta, ci o conduita gresita a agentului intr‑o situatie peri­culoasa, sus­ceptibila ca, in anume imprejurari, sa produca consecinte grave pentru viata persoanei[7].

Pe langa majoritatea manifestarilor umane care sunt lipsite de pericol pentru viata altor persoane, exista si actiuni – care devin din ce in ce mai frecvente si care pot afecta profund viata omului – continand intr‑o masura mai mare sau mai mica, o potentialitate de pericol (conducerea unui autovehicul, manuirea unui agregat, dispo­zitiv mecanic, aparat, efectuarea unei operatii chirurgicale etc.); in raport cu aceasta situatie, se elaboreaza reguli de diligenta care trebuie respectate (semnali­zarea unui obstacol, presiu­nea vaporilor sau gazelor intr‑un dispozitiv, luarea de masuri de precautie etc.), spre a tine sub control pericolul care rezulta din desfasura­rea acestor activitati si a evita produ­cerea de consecinte grave pentru viata omului.

In cazul instalatiilor sau surselor de energie puse in miscare sau actionate de fap­tuitor (masini, aparate, agregate, substante otravitoare, gaze, vapori, lucruri neinsu­fletite, tera­samente, constructii, poduri, garaje si chiar animale), in masura in care se afla sub con­trolul omului, persoana care le are in grija trebuie sa manifeste maximum de prudenta si diligenta pentru supravegherea lor cu atentie si urmarirea continua a bunei lor functionari spre a nu da nastere unor consecinte grave.

b) Urmarea imediata. Infractiunea de ucidere din culpa este o infractiune condi­tionata de producerea unui rezultat specific, moartea victimei. Daca acest rezultat nu se produce, fapta nu constituie infractiunea de ucidere din culpa. In situatia in care un accident se soldeaza cu vatamarea grava a unei persoane, iar faptuitorul este condam­nat printr‑o hotarare definitiva pentru aceasta infractiune, daca victima moare totusi ca urmare a accidentului, nu se mai poate reexamina solutia ramasa definitiva pentru a se retine uciderea din culpa, intervenind autoritatea de lucru judecat. In acest caz opereaza preve­derile art. 10 lit. j) C.proc.pen., care arata ca exista autoritate de lucru judecat, chiar daca faptei definitiv judecate i s‑ar da o alta incadrare juridica.

c) Legatura de cauzalitate. In majoritatea situatiilor, actiunea sau inactiunea peri­cu­loasa, prin modul si conditiile in care este savarsita, releva si legatura cauzala intre acea actiune sau inactiune si rezultatul survenit. Pe langa cele aratate in legatura cu raportul de cauzalitate la infractiunea de omor, mai adaugam unele elemente legate de uciderea din culpa.

Cand faptuitorul arunca de la etaj un corp greu in cadere si ucide o persoana, ori conduce o masina in mare viteza si accidenteaza mortal un pieton sau manevreaza un agregat fara sa respecte normele de securitate si un muncitor este ucis, in asemenea situatii, stabilirea raportului de cauzalitate, ca element necesar al raspunderii penale, nu comporta dificultati. In fiecare caz avem o actiune sau inactiune intr‑un domeniu de potentialitate periculoasa care se soldeaza cu uciderea unei persoane, iar corelatia dintre cauza si efect se impune cu evidenta.

Exista insa situatii – si la acestea ne referim in analiza care urmeaza – cand inter­vin elemente sau factori adiacenti, fie anterior sau concomitent cu actiunea sau inactiunea faptuitorului, fie mai tarziu, pana la producerea rezultatului constand in moartea persoanei, care se interfereaza si provoaca o complexitate a legaturii cauzale. Deoarece in domeniul dreptului penal nu este tras la raspundere decat acela care savarseste o actiune sau inactiune care poate fi pusa in legatura cauzala cu consecinta negativa prevazuta in norma de incriminare, trebuie sa desprindem din multitudinea de contributii care alca­tuiesc acea complexitate, pe aceea care are valoare cauzala, fiind expresia conduitei peri­culoase a subiectului cercetat. In acest scop va trebui sa luam in considerare conexiunile care pot fi generate, fie de actiunile sau inactiunile mai multor persoane, inclusiv victima, fie de interventia unor imprejurari externe.[8]

Interferenta a doua sau mai multe actiuni sau inactiuni apartinand unor persoane diferite, dar toate in stransa legatura cu rezultatul, constand in moartea prin impru­denta a unei persoane, se intalneste destul de frecvent in traficul rutier si in acciden­tele de munca (spre exemplu, coliziunea a doua autovehicule, manuirea de catre mai multe persoane a unui dispozitiv periculos etc.). In toate asemenea situatii, contri­butiile mai multor persoane la producerea rezultatului se ordoneaza succesiv intr‑un lant cauzal; desi toate aceste contributii se produc simultan, nu toate au in mod egal capacitatea de a constitui cauza rezultatului produs, fie ca unele sunt mult prea indepartate de rezultat, fie ca nu apar eficiente; se impune sa se stabileasca criteriile pentru selectarea lor, dar nu in gene­ral, ci potrivit circumstantelor concrete ale fiecarui caz[9].

In situatia in care actiunile sau inactiunile mai multor persoane sunt concordante si de natura sa realizeze impreuna rezultatul infractional, toate aceste actiuni sau inac­tiuni alca­tuiesc antecedenta cauzala a rezultatului produs. Mai multi muncitori, pe un santier, ridica impreuna un bloc de piatra si rupandu‑se dispozitivul de susti­nere, este ucisa o per­soana. Toti au lucrat cu aceeasi culpa, deci sunt raspunzatori, dupa unii autori, sunt coautori la infractiunea de ucidere din culpa[10].

Nu intotdeauna actiunile sau inactiunile mai multor persoane sunt insa con­cordante si deci capabile sa alcatuiasca impreuna antecedenta cauzala a rezulta­tului survenit[11].

Nu va exista legatura de cauzalitate daca intre actiunea faptuitorului si rezultat se interpun factori care provoaca producerea mortii victimei. Asa de pilda, inculpatul care conduce masina cu viteza excesiva nu raspunde pentru accidentarea mortala a victimei, daca se stabileste ca aceasta s‑a datorat rasturnarii vehiculului ca urmare a surparii neasteptate a soselei pe portiunea de teren in care s‑a circulat[12]; tot astfel, inculpatul nu raspunde de moartea unei persoane pe care a fugarit‑o si care a murit ca urmare a spaimei produsa prin infarct miocardic, despre care inculpatul nu avea cunostinta ; la fel, daca un conducator auto, in stare de ebrietate, intra neregulamen­tar intr‑un viraj, in timp ce un biciclist venea din sens opus, iar pentru a evita coliziunea, biciclistul patrunde pe trotuar dar cade, fara sa se accidenteze, dupa care, revoltat, se ridica si pleaca in urmarirea conducato­rului auto si dupa o cursa de aproximativ 100 m sufera o criza cardiaca si moare. Conduca­torul auto a fost achitat, cu motivarea ca moartea victimei nu a fost urmarea accidentului initial, ci consecinta acelei curse nerezonabile de 100 m, astfel incat nu se poate stabili o legatura cauzala intre greseala comisa de inculpat, criza cardiaca si decesul victimei .

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

B. Latura subiectiva. Uciderea din culpa, dupa cum o arata si denumirea, se savar­seste din culpa, fie in forma culpei cu previziune (usurinta), fie in forma culpei simple (neglijenta), asa cum sunt definite in art. 19 C.pen.

In cazul uciderii din culpa, faptuitorul nu voieste sa se produca rezultatul, constand in moartea persoanei, dar, intr‑o prima ipoteza, spera in mod usuratic si fara temei ca rezultatul aflat in reprezentarea sa nu se va produce, iar in a doua ipoteza, nici nu‑l prevede, desi trebuia si putea sa‑l prevada.

Criteriul previzibilitatii rezultatului, emis inca de autorii clasici, sta la baza defi­nitiei culpei. Desi se propun si alte criterii[15], el ramane criteriul general acceptat de autori.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea de ucidere din culpa, ca si omorul, este o fapta comisiva (care poate rezulta atat dintr‑o activitate pozitiva, cat si din atitudini negative) si o infractiune materiala (de rezultat). Cum, in principiu, la infractiunile savarsite din culpa nu exista o hotarare infractionala a carei realizare sa fie pregatita si pusa in executare, este exclusa posibilitatea formelor imperfecte (acte pregatitoare sau tentativa), implicit si la infractiu­nea de ucidere din culpa nu vor exista aceste forme.

Infractiunea se consuma in momentul producerii mortii persoanei ca rezultat al activitatii faptuitorului.

B. Modalitati. In afara uciderii din culpa in forma simpla, legiuitorul a prevazut, in alineatele urmatoare ale art. 178 C.pen., mai multe modalitati normative agravate.

Prima modalitate agravata se refera la nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la exercitarea unei anumite profesii, meserii, activitati. Potrivit art. 178 alin. (2) C.pen., pedeapsa pentru ucidere din culpa este mai mare in situatia in care este savarsita „ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de preve­dere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activitati”. Aceasta modali­tate agravata se refera, prin urmare, la caracterul activitatii in legatura cu care s‑a savarsit fapta. Profesionistul sau meseriasul care nu savarseste fapta in exercitiul profesiei sau meseriei sale raspunde pentru forma simpla sau de baza, in schimb cel care nu are nicio profesie sau meserie, dar exercita in fapt o activitate specifica si fara sa respecte regulile acestei activitati va raspunde pentru ucidere din culpa in forma agravata.

In practica judiciara s‑a decis ca ori de cate ori o persoana, cu sau fara cunostinte minime, se angajeaza intr‑un sector in care exista reguli specifice de exercitare a acelei activitati, si prin nerespectarea regulilor savarseste un accident mortal, ras­punde in baza agravantei de mai sus[16]; cel care instaleaza un mecanism pentru curent electric, fara sa ia masurile de prevedere necesare, din care cauza provoaca electro­cutarea unei persoane , precum si cel care conduce un electrostivuitor fara a avea calificarea necesara si face manevre gresite care au avut drept consecinta moartea unei persoane, raspund in baza aceleiasi agravante .

Potrivit legii este necesar, prin urmare, ca subiectul sa fie un profesionist, un me­serias, ori sa indeplineasca o activitate determinata si sa existe reguli, dispozitii legale, masuri de prevedere edictate prin diferite acte normative, referitoare la exerci­tarea acelei profesii, meserii sau activitati pe care subiectul sa nu le fi respectat.

Asa de pilda, o persoana nu este vanator, dar exercitand la un moment dat aceasta acti­vitate, este obligata sa se conformeze regulilor specifice in materie; daca va comite un omor din culpa in exercitarea acestor activitati prin nerespectarea regulilor amintite, va raspunde potrivit art. 178 alin. (2) C.pen.

Din punctul de vedere al continutului sau subiectiv, culpa profesionala se poate infa­tisa sub ambele modalitati de culpa definite de lege, adica atat ca usurinta, cat si ca negli­jenta. Ca urmare, faptuitorul va raspunde daca a cunoscut regulile domeniului de activi­tate si a inteles finalitatea lor, dar nu le‑a respectat, sperand in mod usuratic ca rezultatul nu se va produce; intr‑un asemenea caz, culpa este evidenta si putem afirma ca este vorba de o culpa grava, dat fiind dispretul manifestat fata de norme. De asemenea, el va raspunde daca a nesocotit regulile instituite, dand dovada de lipsa de interes fata de ele, sau le‑a cunoscut gresit, vag sau trunchiat, fara o prezentare larga a functionalitatii lor desi, cu un mai mare efort de vointa, avea posibilitatea sa se documenteze si sa evite incalcarea lor; intr‑un asemenea caz, subzista culpa simpla (neglijenta). Daca faptuitorul nu a cunoscut si nici nu a avut posibilitatea sa cunoasca, in raport de anumiti factori adiacenti, dispozitiile prescrise, insa el putea sa‑si dea seama de pericolul accidentarii unei persoane (de exemplu, un muncitor este obligat sa lucreze la o masina pe care nu o stapanea suficient sau fata de care nu avea capacitatea intelectuala sa inteleaga toate manevrele) intr‑un asemenea caz subzista, dupa parerea noastra, culpa, insa intr‑o forma mai usoara[19].

In practica judiciara s‑a facut frecvent aplicare art. 178 alin. (2) C.pen. Astfel, s‑a decis ca exista raspunderea penala a conducatorului auto cand rezultatul consta in uciderea din culpa a unei persoane, urmare a nerespectarii dispozitiilor legale, refe­ritoare la conducerea pe drumurile publice; in acest caz, opereaza prevederile art. 178 alin. (2) C.pen. Aceasta agravanta se aplica oricarei persoane care conduce un auto­vehicul (auto­turism, autobuz, autocamion, troleibuz, tramvai) si care, ca urmare a nerespectarii dispo­zitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul acelei activitati, savarseste un accident mortal. Nu are relevanta daca persoana respectiva are sau nu cunostinte de conducere, daca este profesionist sau amator, daca poseda carnet de conducere pentru acel tip de autovehicul sau altul[20]; nici daca conduce un tractor de brazda care era destinat circulatiei ; bicic1istii si carutasii inde­plinesc, de asemenea, ,,o anumita activitate” in sensul legii penale, deci raspund in baza textului men­tionat, daca nu respecta regulile ins­tituite . Tot astfel, va raspunde pentru agravanta mentionata, conducatorul auto care, fara sa fi depasit viteza legala, a comis un accident mortal, deoarece nu a luat masurile nece­sare, desi a observat aglomeratia de pe sosea care impunea o viteza mai mica .

In activitatea medicala, de asemenea, s‑a retinut existenta culpei profesionale atunci cand se comit acte de neglijenta sau din neatentie, cand are loc o consultatie super­fi­ciala a bolnavului sau orice alte acte care releva indeplinirea necorespun­zatoare sau neindepli­nirea indatoririlor care revin personalului sanitar. Astfel, de exemplu, exista raspunderea penala a chirurgului care, dupa efectuarea operatiei a uitat o compresa si un instrument in corpul bolnavului, ceea ce a condus la moartea pacientului[24]; tot astfel, in cazul medicului care a administrat unui copil de noua ani ser antitetanic in cantitate mare si fara sa tina seama de antecedentele copilului sau al medicului care, anuntat telefonic despre situatia grava a bolnavului, nu se depla­seaza la spital, ci se multumeste sa dea explicatii telefo­nice asistentei, iar mai tarziu bolnavul nu a mai putut fi salvat ; ori a medicului de garda care, desi solicitat, se eschiveaza sa dea ajutor unei bolnave .

Chiar si organizarea gresita sau dispozitii gresit date pot sa atraga raspunderea pentru ucidere din culpa. Chirurgul care executa operatia lasa anestezistului sarcina suprave­gherii pana la revenirea pacientului din anestezia generala si constatand redesteptarea bolnavului, medicul anestezist trimite pe pacient in camera printr‑un infirmier; dupa o jumatate de ora este rechemat pentru reanimare, dar era prea tarziu, deoarece pacientul a murit datorita unei sincope cardio‑respiratorii. Au fost condam­nati atat anestezistul, cat si chirurgul; primul pentru ca nu a asteptat revenirea la starea de constienta a celui operat si nu a mers in camera sa vada cum a evoluat.

O alta modalitate normativa agravata este cea din art. 178 alin. (3) C.pen., care prevede sanctiuni mai severe cand uciderea din culpa se savarseste de un conducator de vehicul cu tractiune mecanica avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala sau care se afla in stare de ebrietate

Prin imbibatie alcoolica sau alcoolemie se intelege gradul de concentrare a alcoolului in corpul uman, exprimat in grame la litrul de sange.[28]

Limita legala a alcoolemiei care atrage raspunderea penala este aratata in art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata[29], care fixeaza aceasta limita la cel putin 0,80 g/l alcool pur in sange. In literatura de specialitate se arata ca influenta negativa a alcoolului incepe sa se mani­feste, uneori la o concentratie de alcool in sange de 0,2‰, ca la 0,3‰ sa apara greseli in aprecierea distantei si a vitezei, iar atunci cand concentratia de alcool in sange este de 0,5‰ la multi soferi apar tulburari de vedere si la 0,6‰ tulburari de echilibru.

Prin „stare de ebrietate” se intelege starea de tulburare psihofizica (psihosenzo­riala si neuromusculara) produsa sub influenta intoxicatiei alcoolice, substantelor stupefiante ori a substantelor toxice insusirilor psihofizice ale individului.

Problema incadrarii juridice a faptei unei persoane care, conducand un autovehi­cul pe drumul public, avand in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala sau in stare de ebrietate, accidenteaza mortal o persoana, a fost pe larg dezbatuta in litera­tura juridica. Astfel, unii autori, influentati si de practica judi­ciara, au considerat ca infractiunea prevazuta in art. 178 alin. (3) C.pen. are caracter com­plex, ea absor­bind in continutul sau fapta incriminata in art. 79 din O.U.G. nr. 195/2002[30]. Alti autori nu impartasesc aceasta opinie, considerand ca fapta incriminata in legislatia circulatiei rutiere nu se absoarbe in uciderea din culpa, cele doua fapte putand alcatui, eventual, termenii unui concurs formal .

Alti autori au sustinut ca fapta incriminata in legislatia rutiera nu se absoarbe in uciderea din culpa, cele doua fapte putand alcatui eventual termenii unui concurs ideal.

Aceasta contoversa a atras atentia si prin Decizia nr. 1/2007 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, admitandu-se recursul in interesul legii, s-a stabilit ca:

a) Faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de catre o persoana avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala si de ucidere din culpa cu aceasta ocazie, a unei persoane, constituie o singura infractiune, complexa, de ucidere din culpa, prevazuta in art. 178 alin. (3) teza I C.pen., in care este absorbita infractiunea prevazuta de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata.

b) Uciderea unei persoane in aceleasi imprejurari, comisa de catre un conducator auto avand o imbibatie alcoolica sub limita legala, dar care se afla in stare de ebrietate constatata clinic sau prin orice alt mijloc de proba, constituie infractiunea unica de ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 alin. (3) teza a II-a C.pen.

c) Uciderea unei persoane in aceleasi imprejurari, comisa de catre un conducator auto avand o imbibatie alcoolica sub limita legala, dar caruia nu i s-a stabilit prin alt mijloc de proba starea de ebrietate, constituie infractiunea unica de ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 alin. (2) C.pen.[32]

In legatura cu aceasta modalitate agravata, se poate constata si ca prevederea din Codul penal nu este in concordanta cu noua reglementare din O.U.G. nr. 195/2002, care sanctioneaza si persoana care conduce un autovehicul sau un tramvai si care se afla sub influenta unor substante ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora. In acest caz, starea indusa este aceeasi, dar substanta care o produce este alta decat alcoolul. Este vorba despre o „betie alba” produsa de administrarea in diferite forme a unor droguri (al caror regim este reglementat de Legea nr. 143/2000) sau a unora toxice (Legea nr. 360/2003 privind regimul substantelor si preparatelor chimice periculoase[33] si O.U.G. nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase) .

O alta modalitate priveste fapta oricarei persoane care in exercitiul profesiei sau meseriei, aflandu‑se in stare de ebrietate provoaca din culpa uciderea unei per­soane. Agravanta se refera numai la cei ce exercita o profesie sau meserie nu si o alta activitate.

Ultima modalitate normativa agravata priveste pluralitatea de victime, si anume daca prin fapta savarsita s‑a cauzat moartea a doua sau mai multe persoane.

Ca urmare, daca prin fapta savarsita inculpatul a cauzat, din culpa, moartea a doua persoane, exista o singura infractiune de ucidere din culpa, in forma agravata preva­zuta de art. 178 alin. (5) C.pen., iar nu doua infractiuni de ucidere din culpa, in concurs. Agravanta prevazuta in textul mentionat, constand in cauzarea mortii a doua sau mai multor persoane, caracterizeaza o infractiune unica, o unitate infractionala legala, compusa din fapte care, altfel, ar fi ramas infractiuni distincte.[35]

C. Sanctiuni. In forma simpla, tipica, infractiunea de ucidere din culpa se pedep­seste cu inchisoarea stricta de la 1 la 5 ani.

Formele agravate ale uciderii din culpa sunt pedepsite diferentiat. Astfel, forma pre­vazuta de alin. (2) al art. 178 C.pen. se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani, formele prevazute de alin. (3) si alin. (4) se pedepsesc cu inchisoarea de la 5 la 15 ani, iar pentru forma prevazuta de alin. (5) la maximul pedepselor prevazute in alinea­tele precedente se poate adauga un spor de pana la 3 ani.