Principiul prioritatii vointei interne fata de vointa declarata

Minorul care a implinit virsta de 14 ani are o capacitate de exercitiu restrinsa, in virtutea careia el isi exercita drepturile si isi executa tot astfel obligatiile, dar in genere, numai cu incuviintarea prealabila a parintilor sau  a tutorelui. Minorul care a implinit virsta de 14 ani poate face singur, fara incuviintarea prealabila a parintilor sau a tutorelui, actele de conservare, precum si alte acte de administrare a patrimoniului (cum ar fi contracte privitoare la reparatiile de intretinere a bunurilor sale, contracte de asiguare a acestora), dar acestea din urma numai in masura in care nu-i pricinuiesc o leziune.

In determinarea limitelor capacitatii minorului trebuie sa se tina seama si de faptul ca minorul se poate obliga prin fapta sa ilicita savirsita cu discernamint. Astfel, daca minorul a savirsit manopere dolosive pentru a fi crezut major de catre cel cu care incheie contractul el comite o fapta ilicita ce il obliga la reparatie. Or, pentru partea indusa in eroare, cea mai adecvata reparatie a prejudiciului nu ar rezulta din desfiintarea contractului, ci tocmai din mentinerea lui, ca si cum ar fi fost incheiat de o persoana capabila (art. 1162 c.civ.).

Intr-un prim sens, consimtamintul inseamna acordul de vointa a partilor unui contract, acord de vointe care constituie insusi contractul si da nastere, ca atare, obligatiilor respective.

Intr-un alt sens, mai restrins, prin consimtamint se intelege vointa uneia dintre parti, prin care se manifesta acceptarea propunerii de a contracta a celeilalte parti. In acest sens se exprima art. 948 codul civil, cind, printre conditiile esentiale pentru validitatea unui contract, arata si consimtamintul valabil al partii ce se obliga.

Tot in sens restrins este considerat consimtaminul cind legea se refera la viciile acestuia, numindu-le vicii de consimtamint, desi in realitate sint vicii ale vointei uneia dintre partile contractante.

Pentru a fi valabil, un consimtamant trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte(conditii), cumulative[1]:

sa provina de la o persoana cu discernamant ;

sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice ;

sa fie exteriorizat ;

sa nu fie alterat de un viciu de consimtamant.

1. Consimtamantul trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant.

Aceasta conditie decurge din caracterul constient al actului juridic civil.

Persoana fizica cu deplina capacitate cu exercitiu este prezumata ca are discernamant juridic necesar pentru a incheia acte juridice civile. Persoana lipsita de capacitate de exercitiu (minorul sub 14 ani cel pus sub interdictie judecatoreasca, este prezumata a nu avea discernamant. Minorul intre 14 si 18 ani are discernamantul juridic in curs de formare.

Pentru persoana juridica nu se pune probleme deoarece reprezentantul ei este, o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu.

In afara de incapacitatile legale - cazuri in care legea prezuma persoana ca lipsita de discernamant exista si cazuri de incapacitati naturale - in care se gasesc persoane capabile dupa lege, in drept capabile cu discernamant), iar in fapt persoana lipsita temporar de discernamant, exemplu: betie, hipnoza, somnambulism, manie puternica.

Lipsa de discernamat la incheierea unui act juridic atrage ca sanctiune nulitatea relativa a acelui act[2].

2. Consimtamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

- aceasta decurge din esenta actului juridic civil.

Aceasta conditie nu este indeplinita cand:

- manifestarea de vointa a fost facuta in gluma, prietenie, curtoazie;

- cand s-a facut sub conditie pur potestativa "din partea celui care se obliga" "ma oblig daca vreau";

- cand manifestarea de vointa este prea vaga;

- cand manifestarea de vointa s-a facut cu o rezerva mintala (exemplu: actul fictiv in caz de simulatie).

3. Consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat.

Principiul aplicabil exteriorizarii consimtamantului este acela al consensualismului, care inseamna ca partile sunt libere sa aleaga forma de exteriorizare a vointei lor.

Manifestarea de vointa poate fi exteriorizata intr-o forma expresa sau tacita (implicata) (acceptarii mostenirii art.689 Codul civil).

Modalitatile de exteriorizare a consimtamantului sunt : in scris, verbal prin gesturi ori fapte concludente, neechivoce.
In principiu in dreptul civil tacerea nu valoreaza consimtamant exteriorizat . Prin exceptie, tacerea valoreaza consimtamant:

1. cand legea prevede expres aceasta

2. cand, prin vointa expresa a partilor, se atribuie o anumita semnificatie juridica          

tacerii

3. cand tacerea are valore de consimtamant potrivit obiceiului.

Consimtamantul reprezinta acordul de vointa al partilor unui contract. Pentru incheierea unui contract nu este suficienta decat o singura vointa, caci oferta nu obliga pe cel care a facut-o. In trecut au existat trei cazuri in care actul unilateral de vointa putea produce efecte juridice: cand era vorba de 'votum', adica de promisiunea facuta unui zeu, in cazul in care promisiunea era facuta unei cetati si in cazul in care era vorba de promisiunea unei recompense (facuta de catre un stapan de sclavi celui care il va aduce pe  sclavul fugit).
Pentru a fi valabil, un consimtamant trebuie sa fie serios, sa nu fi fost dat in gluma (jocandi causa) sau in imprejurari din care rezulta neindoielnic lipsa intentiei de a se obliga. Consimtamantul nu trebuie sa fie viciat. Viciile de consimtamant in dreptul roman sunt: eroarea, teama dolul si leziunea.

Caracterul constient si liber al consimtamantului poate fi alterat de anumite imprejurari denumite vicii de consimtamant. Intr-adevar, potrivit dispozitiilor articolelor codului civil 'consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol',conform Art.930 din Codul Civil .Consimtamantul partilor trebuie sa fie liber si exprimat in cunostinta de cauza.

Privita in realitatea ei psihologica, vointa este un fenomen complex care cuprinde in continutul ei stari intelective (senzatii, perceptii, gandire, memorie); stari afective (emotii si sentimente) si stari volitive (reglarea conduitei, propunerea de scopuri deliberari, luari de decizii) si sub aspectul ei juridic vointa este un fenomen complex, deoarece structura ei este formata din doua elemente: consimtamant si cauza a (scop).

Expresia "vicii de vointa" este mai exacta decat " vicii de consimtamant", deoarece viciile altereaza nu numai consimtamantul, ci si cauza actului juridic, or, dupa cum am vazut, consimtamantul si cauza alcatuiesc vointa juridica, iar pe de alta parte, consimtamantul avand doua acceptiuni, viciile respective pot fi intalnite nu numai in cazul actelor juridice bilaterale sau multilaterale, ci si in cazul actelor juridice unilaterale[4].Pentru a nu crea unele confuzii, vom folosi expresia traditionala (vici de consimtamant) , chiar daca aceasta nu este riguros exacta.