Renuntarea la mostenire - declaratia trebuie sa fie data in fata notarului public

A.  Notiune si conditii de fond si de forma

Renuntarea la mostenire este actul juridic unilateral, expres si solemn prin care succesibilul declara, in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala, ca nu isi insuseste (renunta la) titlul de mostenitor, desfiintind cu efect retroactiv vocatia sa succesorala, devenind strain de mostenire.

Dreptul de a renunta apartine tuturor mostenitorilor, indiferent ca sint mostenitori legali sau testamentari, rezervatari sau nerezervatari, cu vocatie generala sau concreta, cu vocatie universala, cu titlu universal sau particular.

Succesibilul poate opta in acest sens din varii motive, fie pentru ca mostenirea este insolvabila, pasivul depasind activul, fie pentru a pastra o donatie raportabila de care a beneficiat si a carei valoare este maimare decit ce i s‑ar cuveni in caz de acceptare, fie din considerente familiale sau de alta natura (pentru ca partea sa din mostenire sa fie dobindita de un alt succesibil, comostenitor sau mostenitor legal subsecvent ori legatar) etc.

Conditii de fond speciale

a)      Spre deosebire de aceptarea mostenirii, care poate fi si tacita, renuntarea nu poate fi decit expresa. Renuntarea la succesiune, in principiu, este expresa si constituie un act juridic solemn. Ea nu poate fi dedusa (indirect) din anumite circumstante de fapt

Neexercitarea dreptului de optiune succesorala in cadrul termenului de prescriptie - desi produce, practic, efecte asemanatoare (succesibilii devin straini de mostenire) - nu valoreaza renuntare tacita la mostenire; prescriptia stinge titlu de mostenitor, cita vreme renuntatorul este considerat ca nici n‑a fost vreodata mostenitor (art. 696 Cod civil).

In legatura cu declaratia expresa de renuntare la mostenire, in literatura de specialitate si practica judiciara s‑a pus problema regimului juridic al conventiei dintre mostenitori prin care unul/unii dintre ei ar fi renuntat expres la mostenire (de regula, cu titlu oneros). Daca o asemenea conventie s‑ar fi incheiat inainte de deschiderea mostenirii ea ar fi nula absolut ca fiind un pact asupra unei succesiuni viitoare (art. 702 si 965 Cod civil).

In schimb, s‑a apreciat ca dupa deschiderea mostenirii oricare dintre succesibili se poate obliga fata de ceilalti sa renunte la mostenire si aceasta conventie si renuntarea pe care o contine va fi perfect valabila si obligatorie intre partile contractante, fiind inopozabila fata de terti.

O asemenea conventie poate fie recunoscuta valabila pentru ca nu contravine ordinii publice si bunelor moravuri. Numai ca aceasta conventie si obligatia de renuntare pe care o contine nu valoreaza renuntare la mostenire nici in raporturile dintre parti. Daca, cu nerespectarea obligatiei asumate, succesibilul accepta mostenirea, acceptarea va produce efectele prevazute de lege, angajindu‑se raspunderea civila contractuala a debitorului obligatiei neexecutate, tinind insa seama de principiul irevocabilitatii acceptarii.

Daca succesibilul isi executa obligatia si renunta la mostenire, in schimb comostenitorii nu‑si respecta obligatiile asumate, el va putea cere executarea sau despagubiri, dar nu va putea retracta renuntarea daca conditiile prevazute de lege (art. 701 Cod civil) nu sint indeplinite. Deci actul renuntarii (inclusiv retractarea) urmeaza regimul juridic special prevazut de lege, detasindu‑se de conventia prin care succesibilul s‑a obligat sa renunte.

b)      Renuntarea la mostenire este valabila si produce efecte ca atare numai daca succesibilul nu si‑a exercitat anterior dreptul de optiune prin acceptare - fie si tacita sau fortata ori sub beneficiu de inventar - a mostenirii. Cel care a acceptat mostenirea nu mai poate reveni asupra acceptarii (ea fiind irevocabila); daca a acceptat mostenirea, renuntarea la succesiune este lipsita de orice efect juridic asupra actului initial de acceptare.

c)      Renuntarea, ca si acceptarea, este un act juridic indivizibil; succesibilul nu poate renunta in parte la dreptul sau succesoral pentru a accepta restul.

d)      Renuntarea trebuie sa fie pur abdicativa (impersonala si cu titlu gratuit); renuntarea in favorem reprezinta in realitate acte de acceptare a mostenirii insotite de acte de instrainare intre vii a drepturilor succesorale, cu toate consecintele acceptarii si transmiterii drepturilor succesorale.

Conditii de forma

Renuntarea la mostenire este un act juridic solemn. Potrivit art. 76 al. 3 si 4 din Legea nr. 36/1995, declaratiile de renuntare la succesiune se fac in fat notarului public si se inscriu pentru opozabilitate in registrul special de renuntari la succesiune tinut de biroul notarial desemnat de Colegiul director al Camerelor notarilor publici pentru intreaga circumscriptie teritoriala a judecatoriei unde defunctul si‑a avut ultimul domiciiu, iar daca nu a avut domiciliul in tara - unde si‑a avut bunurile cele mai importante (art. 68 din Legea nr. 36/1995), deci la locul deschiderii mostenirii.

Rezulta ca renuntarea trebuie sa indeplineasca doua conditii de forma: una de validitate si alta de opozabilitate.

a)            Declaratia trebuie sa fie data in fata notarului public.

Ea se poate face nu numai in fata notarului la care se afla registrul special de renuntari la succesiune, dar si la un alt birou notarial, caz in care un exemplar al declaratiei, autentificat de notarul in cauza, se trimite de indata la notarul public la care se afla registrul, pentru inscriere.

Declaratia de renuntare care nu este data in conditiile aratate este lovita de nulitate absoluta. Ca urmare a nulitatii renuntarii - care nu trebuie confundata cu retractarea renuntarii pentru care legea (art. 701 Cod civil) prevede conditii speciale - succesibilul redobindeste dreptul de optiune succesorala (care ramine intreg), putind accepta mostenirea pur si simplu sau sub beneficiu de inventar, asa cum poate sa si renunte in conditiile prevazute de lege (dar numai in cadrul termenului de prescriptie). In nici un caz nulitatea renuntarii nu are semnificatia acceptarii mostenirii.

b)            Declaratia de renuntare trebuie sa fie inscrisa in registrul special de renuntari la succesiun tinut de biroul notarial desemnat pentru circumscriptia teritoriala a judecatoriei de la locul deschiderii mostenirii

Inscrierea in registrul special de renuntari se face pentru opozabilitate, deci este o conditie de publicitate care nu afecteaza validitatea actului de renuntare.

Succesibilul renuntator nu poate invoca lipsa inscrierii drept cauza de nulitate a declaratiei de renuntare, ppentrua putea accepta mostenirea. El nu poate decit sa retracteze renuntarea in conditiile art. 701 Cod civil, iar comostenitorul sau mostenitorul subsecvent ii poate opune renuntarea neinscrisa in registrul de renuntari.

In schimb, fata de tertul de buna credinta renuntarea neinscrisa nu este opozabila; dimpotriva, incheierea actului de dispozitie de catre succesibil poate fi invocata ca act de acceptare tacita a mostenirii.

B.   Efectele renuntarii

Ca urmare a renuntarii, se desfiinteaza cu caracter retroactiv si - daca declaratia de renuntare a fost inscrisa in registrul de renuntari - cu opozabilitate erga omnes vocatia succesibilului, el devenind strain de mostenire: "eredele ce renunta este considerat ca nu a fost niciodata erede" (art. 696 Cod civil).

De aici urmatoarele consecinte:

a)      Renuntatorul nu beneficiaza de nici un drept succesoral, dar nici nu este obligat sa suporta datoriile si sarcinile mostenirii. Partea renuntatorului - atit activul, cit si pasivul - va reveni prin acrescamint comostenitorilor sau se va deferi mostenitorilor subsecventi acceptanti (indiferent ca au acceptat inainte sau dupa momentul renuntarii si chiar daca ar fi decedat in intervalul de timp de la deschiderea mostenirii pina la renuntare), care o vor dobindi ab initio, din momentul deschiderii mostenirii, direct de la defunct (nu de la renuntator), potrivit regulilor devolutiunii legale sau testamentare a mostenirii. Aceasta inseamna ca renuntarea "va profita" nu neaparat tuturor coerezilor acceptanti, respectiv va trece nu neaparat "la gradul urmator" (cum pare a rezulta din art. 697 Cod civil), ci va produce efecte tinind seama, daca va fi cazul, de ordinea claselor de mostenitori legali, de impartirea pe tulpini sau pe linii a mostenirii, de regulile care guverneaza impartirea mostenirii intre ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati sau intre sotul supravietuitor si clasele de mostenitori legali cu care vine in concurs, de dispozitiile testamentare (substitutie vulgara - art. 804 Cod civil - legatul conjunctiv - art.929 Cod civil) etc.

b)      In caz de deces al renuntatorului, partea din mostenire la care ar fi avut dreptul nu se transmite la proprii mostenitori, iar descendentii lui nu vor putea veni la mostenire prin reprezentare, ci numai in nume propriu, in conditiile prevazute de lege (art. 698 Cod civil).

c)      Daca renuntatorul (mostenitor obligat la raport) a beneficiat de o donatie din partea celui care lasa mostenirea, nu va fi obligat la raport, indiferent ca donatia s‑a facut cu sau fara scutire de raport. In schimb, orice donatie va fi supusa reductiunii ca liberalitate excesiva daca mostenitorii acceptanti sint rezervatari si prin donatia in cauza s‑a incalcat rezerva lor; in ultimul caz renuntatorul va fi tratat ca orice tert beneficiar al donatiei, chiar daca - in caz de acceptare a mostenirii - ar fi avut si el calitatea de mostenitor rezervatar (care poate cumula cotitatea disponibila cu cota sa de rezerva).

d)      Drepturile reale sau de creanta ale renuntatorului impotriva defunctului sau ale acestuia impotriva succesibilului renuntator si care s‑au stins prin consolidare sau confuziune ope legis la data deschiderii mostenirii renasc prin efectul retroactiv al renuntarii.

e)      Odata cu calitatea de mostenitor, renuntatorul pierde si beneficiul sezinei la care a avut dreptul in calitate de ruda in linie directa, descendenta sau ascendenta. Sint mentinute insa actele conservatorii sau de administratie provizorie care sint facute de succesibili inainte de repudierea succesiunii, chiar daca succesibilul renuntator nu avea calitatea de mostenitor sezinar. Daca succesibilul a efectuat alte acte, avind semnificatia acceptarii tacite a mostenirii, nu mai poate renunta (renuntarea posterioara acceptarii este lipsita de efecte juridice).

f)       Creditorii succesibilului renuntator nu au dreptul sa urmareasca patrimoniul succesoral, dupa cum nici creditorii succesiunii nu au dreptul sa urmareasca bunurile din patrimoniul renuntatorului.

Document online: Contract de inchiriere - obiectul contractului Document online: Contractul individual de munca cu timp partial - MUNCA LA DOMICILIU

g)      Renuntatorul nu are obligatia de a palti taxe succesorale.

C.  Retractarea renuntarii

Desi, in principiu, renuntarea la mostenire, ca si acceptarea, este un act irevocabil, in intentia de a se evita vacanta succesorala, legea permite - in mod exceptional - retractarea (revocarea) renuntarii, dar numai daca sint indeplinite doua conditii cumulativ prevazute de art. 701 Cod civil:

a)      Retractarea este posibila numai cit timp, in privinta renuntatorului, nu s‑a implinit termenul de prescriptie a dreptului de optiune succesorala.

Implinirea termenului de prescriptie trebuie analizata in concret, in raport de renuntatorul retractant ("prescriptia dreptului de a accepta nu este dobindita in contra erezilor ce au renuntat" - art. 701 Cod civil), iar nu automat 6 luni de la deschiderea mostenirii, deci tinind seama de toate regulile care guverneaza prescriptia dreptului de optiune succesorala (inceputul prescriptiei, suspendarea etc.).

Decaderea renuntatorului din dreptul de a retracta renuntarea prin indeplinirea termenului de prescriptie opereaza de drept si poate fi invocata de orice persoana interesata, chiar si din oficiu.

b)      Retractarea este posibila numai daca mostenirea nu a fost acceptata pina in momentul retractarii de un alt succesibil, comostenitor sau mostenitor subsecvent, cu vocatie legala sau testamentara, universala sau cu titlu universal. Intrucit ratiunea pentru care legea admite retractarea renuntarii este evitarea vacantei succesorale, acceptarea legatului cu titlu particular de catre legatar nu impiedica retractarea renuntarii facute de succesorul universal sau cu titlu universal. Mai mult, retractarea revocarii este posibila si in ipoteza acceptarii legatului cu titlu universal, daca vacanta succesorala s‑a mentinut pentru o cota-parte din mostenire, iar retractantul are vocatia sa culeaga acea cota.

Deci retractarea devine imposibila din momentul in care succesiunea nu mai este vacanta - total sau partial - datorita acceptarii ei de catre mostenitorii cu vocatie asupra universalitatii succesorale, acceptare care poate fi expresa sau tacita, pura si simpla sau sub beneficiu de inventar, facuta inainte sau dupa renuntarea succesibilului care ar fi voit sa o retracteze, dar nu mai poate datorita faptului ca mostenirea a fost "deja" (art. 701 Cod civil) - deci anterior retractarii, iar nu concomitent sau ulterior - acceptata de un alt succesibil.

In raport cu drepturile statului asupra succesiunii vacante (nu si daca a fost gratificat prin testament), indiferent de masurile intreprinse de notar, de curatorul desemnat sau de autoritatea administratiei publice (art. 73 al. 3 si art. 75 al. 3 din Legea nr. 36/1995), succesibilul poate retracta renuntarea pe toata perioada termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala, constatarea vacantei succesorale avind loc numai "dupa expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii (art. 85 din Legea nr. 36/1995). Deci, in raport cu drepturile statului asupra mostenirii vacante, retractarea devine inoperanta numai prin implinirea termenului de prescriptie.

Daca cele doua conditii sint indeplinite, succesibilul poate reveni asupra hotaririi anterioare luate, retractind renuntarea. Deoarece art. 701 Cod civil (sau alte acte normative) nu prevad conditii de forma, se admite ca retractarea - ca si acceptarea pura si simpla a mostenirii - poate fi nu numai expresa, rezultind din insusirea calitatii de erede printr‑un inscris autentic sau sub semnatura privata, dar si tacita, daca rezulta neindoielnic din acte cu semnificatia acceptarii tacite a mostenirii (art. 689 Cod civil), sau chiar fortata, daca succesibilul renuntator savirseste fapte ilicite ce cad sub incidenta art. 703 si 712 Cod civil, mai inainte ca renuntarea sa fi devenit irevocabila prin implinirea termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala sau prin acceptarea mostenirii de catre un alt succesibil (art. 701 Cod civil), moment in care renuntatorul pierde definitiv (irevocabil) calitatea de succesibil.

D.  Efectele retractarii

a)      Ca urmare a retractarii renuntarii, succesibilul devine mostenitor acceoptatn. Se pune intrebarea daca acceptarea este pura si simpla sau sub retractantul are posibilitatea sa accepte mostenirea beneficiu de inventar?

Dupa o opinie, succesibilul poate accepta mostenirea pursi simplu sau sub beneficiu de inventar.

Dupa alta opinie - dominanta - retractarea constituie, prin ea insasi, o acceptare pura si simpla a mostenirii. Retractarea nu are ca efect reinvierea dreptului de optiune succesorala; textul nu prevede alternative de acceptare beneficiara si nici nu opate fi urmata de o alta acceptare care sa fie pusa sub beneficiu de inventar. Pe de alta parte, daca s‑ar admite optiunea intre acceptarea pura si simpla si acceptarea sub beneficiu de inventar, atunci ar trebui admisa si varianta renuntarii din nou la mostenire, ceea ce ar introduce o nota de neseriozitate in materie.

De la regula ca retractarea valoreaza acceptare pura si simpla legea prevede o singura exceptie: in cazul minorilor si al persoanelor puse sub interdictie acceptarea este socotita ca fiind facuta sub beneficiu de inventar (art. 19 din Decretul nr. 32/1954), insa numai daca retractarea nu s‑a facut prin acceptare fortata, caz in care acceptarea este pura si simpla in toate cazurile, deci si in cazul minorilor sau persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca.

b)      Ca orice act de optiuen succesorala, retractarea renuntarii prin acceptare opereaza retroactiv, de la data deschiderii mostenirii (art. 688 Cod civil).

Efectele retroactive ale retractarii nu opereaza insa in privinta drepturilor dobindite de terte persoane asupra bunurilor succesorale intre momentul renuntarii si acela al retractarii (art. 701 Cod civil). Legea vizeaza, pe de o parte, prescriptia - extinctiva (stingerea unei datorii fata de succesiune) sau achizitia (dobndirea unui imobil succesoral prin uzucapiune) - care opereaza oricum, nefiind influentata de actul in sine prin care se exercita dreptul de optiune si, pe de alta parte, drepturile dobindite de terti prin actele incheiate de custodele bunurilor succesorale sau de curatorul special numiti in conditiile art. 72 si 73 din Legea nr.

I.1.2.           Acceptarea sub beneficiu de inventar

A.  Notiune si conditii de fond

Acceptarea sub beneficiu de inventar - ca varianta intermediara intre acceptarea pura si simpla si renuntarea la mostenire - este un act de optiune expres si solemn prin care succesibilul declara, in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala, ca isi insuseste titlul de mostenitor (comostenitor) al patrimoniului succesoral, dar intelege sa raspunda de pasivul succesoral numai in limita activului mostenirii (intra vires hereditatis) si numai cu bunurile mostenite (cum viribus), inventarul intocmit impiedicind confuziunea patrimoniului succesoral cu patrimoniul sau propriu. Deci acceptarea beneficiara inseamna o acceptare totala, definitiva si neconditionata a activului succesoral si o acceptare a pasivului numai in limita activului mostenit. Desi acceptarea beneficiara prezinta avantaje incontestabile (datorita in special limitarii raspunderii), ea este mai rar intilnita in practica din cauza formalitatilor si cheltuielilor pe care le implica. Pentru mostenitori ea prezinta si dezavanatajul dezvaluirii continutului exact al mostenirii si evaluarea provizorie a bunurilor (art. 71 din Legea nr. 36/1995), cu consecinta platii taxelor de timbru asupra succesiunilor.

Succesibilul opteaza in acest sens, de regula, in cazurile in care exista indoieli cu privire la solvabilitatea actuala sau viitoare a patrimoniului succesoral. Cea viitoare trebuie avuta in vedere ca urmare a obligatiilor contractuale sau delictual eventuale ale defunctului.

Mostenirea poate fi acceptata sub beneficiu de inventar atit de catre mostenitorul legal, cit si de legatarul universal sau cu titlu universal. In cazul legatarului cu titlu particular problema nu se pune pentru ca el nu raspunde de pasivul mostenirii si obiectul legatului, inclusiv saricinile care il greveaza, sint determinate prin testament si legatul nu poate fi acceptat decit in conditiile stabilite de testator.

Succesibilul poate accepta mostenirea sub beneficiu de inventar numai cit timp nu a acceptat‑o pur si simplu, voluntar (expres sau tacit) ori fortat sau nu a renuntat la mostenire, deoarece acceptarea pura si simpla este definitiva si irevocabila, iar retractarea renuntarii in conditiile art. 701 Cod civil constituie si ea o acceptare pura si simpla a mostenirii.

Acceptarea sub beneficiu de inventar, ca si acceptarea pura si simpla sau renuntarea la mostenire, este un act juridic indivizibil: nu poate avea ca obiect numai o parte a mostenirii.

B.   Caracterul facultativ al acceptarii sub beneficiu de inventar. Derogari

Optiunea succesorala este un act juridic voluntar, succesibilul avind doar facultatea, nu si obligatia, de a accepta sub beneficiu de inventar. Daca exista o pluralitate de mostenitori, indiferent ca vin la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare succesorala, fiecare este liber sa opteze in sensul dorit, netinind seama de alegerea facuta de ceilalti.

Se pune insa intrebarea ce se intimpla daca unul/unii dintre succesibili accepta mostenirea pur si simplu, iar altul/altii sub beneficiu de inventar? In acest caz mostenitorii care au acceptat mostenirea pur si simplu vor raspunde nelimitat (ultra vires hereditatis si pro viribus) pentru datoriile si sarcinile mostenirii insa numai pentru portiunea din pasiv care le incumba, caci acceptarea beneficiara nu exercita nici o inriurire asupra impartirii datoriilor intre mostenitori. In schimb, acceptantul beneficiar va raspunde pentru pasivul ce‑i revine din mostenire numai in limita si cu activul mostenit (intra vires si cum viribus).

Prin derogare de la caracterul facultativ al acceptarii sub beneficiu de inventar, legea impune acest mod de acceptare in urmatoarele doua cazuri:

a)      In cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrinsa, acceptarea mostenirii va fi socotita totdeauna ca fiind facuta sub beneficiu de inventar (art. 19 din Decretul nr. 32/1954). Deci dreptul de optiune al acestor persoane este restrins la posibilitatea acceptarii sub beneficiu de inventar sau renuntarii la mostenire.

b)      In cazul succesibilului decedat inainte de exercitarea dreptului de optiune, acest drept se retransmite prin mostenire; daca succesibilul decedat are mai multi mostenitori care nu se inteleg cu privire la exercitarea dreptului de optiune unic si indivizibil dobindit prin retransmitere, atunci "succesiunea se va accepta sub beneficiu de inventar" (art. 693 Cod civil).

Statul, ca beneficiar al mostenrii vacante, raspunde de pasivul mostenirii dobindite, in toate cazurile, numai in limita activului, fara a fi obligat sa faca, in acest sens, o acceptare sub beneficiu de inventar in cadrul termenului de prescriptie si cu formele prevazute de lege pentru aceasta. Daca in cadrul procedurii succesorale notariale se constata indicii ca mostenirea urmeaza sa fie declarata vacanta, notarul public va putea incredinta administrarea provizorie a bunurilor succesorale unui curator desemnat, cu incunostintarea autoritatii administrativ-teritoriale (art. 73 al.ult. din Legea nr. 36/1995).

C.  Conditii de forma

Acceptarea sub beneficiu de inventar este un act juridic solemn. Acceptarea sub beneficiu de inventar trebuie sa indeplineasca cele doua conditii prevazute (de validitate si de opozabilitate) si pentru renuntarea la mostenire. In plus, pentru validitatea acceptarii beneficiare legea prevede si necesitatea intocmirii inventarului fidel si exact al bunurilor succesorale.

a)      Acceptarea sub beneficiu de inventar poate fi numai expresa, rezultind din declaratia succesibilului facuta in acest sens in fata notarului public. Intrucit Legea nr. 36/1995 nu distinge, sub acest aspect, intre renuntarea la mostenire si acceptarea ei sub beneficiu de inventar, declaratia de acceptare beneficiara poate fi data in aceleasi conditii ca si declaratia de renuntare.

Daca declaratia de acceptare beneficiara nu este data in fata notarului public (de exemplu este facuta printr‑un inscris sub semnatura privata), intervine sanctiunea nulitatii beneficiului de inventar. Nu este exclus ca o asemenea declaratie sa valoreze acceptare pura si simpla, daca conditiile pentru aceasta sint indeplinite; in caz contrar, succesibilul pastreaza dreptul de optiune in cadrul termenului de prescriptie.

b)      Declaratia de acceptare sub beneficiu de inventar trebuie sa fie inscrisa in registrul special de renuntari la succesiune tinut de biroul notarial desemnat pentru circumscriptia teritoriala a judecatoriei de la locul deschiderii mostenirii. In cazul neindeplinirii acestei conditii de publicitate prevazuta pentru opozabilitate, beneficiul de inventar nu va putea fi invocat fata de terti (in special fata de creditorii succesiunii) si intre terti (creditorii succesiunii si creditorii personali ai mostenitorului).

c)      Declaratia de acceptare sub beneficiu de inventar trebuie sa fie precedata sau urmata de intocmirea unui inventar fidel si exact al bunurilor succesorale, facut in formele legiuite (art. 705 Cod civil); in lipsa inventarului, declaratia de acceptare sub beneficiu de inventar nu are efect ca atare, deci nu poate impiedica confuziunea patrimoniului succesoral cu patrimoniul personal al mostenitorului, insa valoreaza acceptare pura si simpla daca conditiile pentru aceasta sint indeplinite.

Daca inventarul exista, dar este infidel su inexact - datorita omisiunilor voite de succesibil - el decade din beneficiul de inventar si este socotit acceptant pur si simplu (acceptare fortata pentru ascundere sau dare la o parte de bunuri succesorale), cu toate consecintele corespunzatoare. Omisiunile intimplatoare nu atrag decaderea din beneficiul de inventar, ci se repara printr‑un supiment de inventar.

Cererea de inventariere a bunurilor sucesorale nu valoreaza, in sine, acceptare sub beneficiu de inventar. Inventarierea poate fi facuta nu numai in cazul acceptarii beneficiare, ci in toate "cazurile prevazute de lege sau la cererea celor interesati" (art. 70 din Legea nr. 36/1995), si nu numai in termenul de 3 luni din ziua deschiderii succesiunii (art. 706 Cod civil), dar si in cazul in care succesibilul - pentru a putea opta in cunostinta de cauza - solicita notarului inventarierea. Deci, exceptind ipoteza succesibilului minor sau major pus sub interdictie judecatoreasca, inventarierea valoreaza acceptare beneficiara numai daca este precedata sau urmata de declaratia acceptarii sub beneficiu de inventar, declaratie inscrisa - pentru opozabilitate fata de terti - in registrul special de renuntari la succesiune. In lipsa declaratiei, cererea de inventariere nu valoreaza acceptare beneficiara, ea putind fi urmata si de acceptarea pura si simpla sau de renuntarea la mostenire.

Termenele de inventar si de deliberare, desi sint prevazute in Codul civil (art. 706-711) in cadrul sectiunii consacrate acceptarii sub beneficiu de inventar, vizeaza materia optiunii succesorale in general, iar nu numai materia acceptarii beneficiare.

D.  Efectele acceptarii sub beneficiu de inventar

Prin acceptarea sub beneficiu de inventar - care este, ca si acceptarea pura si simpla, definitiva, irevocabila si retroactiva - succesibilul isi consolideaza titlul de mostenitor, definitivind transmisiunea succesorala care a operat de la data deschiderii mostenirii. Deci el devine in mod definitiv titular al patrimoniului succesoral si proprietar al bunurilor care il compun. In acesta calitate are dreptul la activul net al patrimoniului, poate incheia valabil acte juridice, poate cere iesirea din indiviziune etc. In caz de deces al mostenitorului beneficiar, patrimoniul dobindit prin mostenire se transmite la propriii sai mostenitori. Ca orice mostenitor acceptant, el poate cere reductiunea liberalitatilor excesive daca este mostenitor rezervatar, avind dreptul sa ceara si putind fi obligat la si raportul donatiilor daca este descendent sau sot supravietuitor in concurs cu descendentii.

Prin efectul acceptarii beneficiare se stinge definitiv dreptul de optiune al succesibilului; el decade din dreptul de a renunta la mostenire, insa el poate renunta la beneficiu de inventar, devenind acceptant pur si simplu.

Acceptarea sub beneficiu de inventar produce si importante efecte specifice in avantajul mostenitorului beneficiar (art. 713 Cod civil) si al creditorilor sai, daca mostenirea este insolvabila, respectiv in avantajul creditorilor succesiunii si al legatarilor, daca patrimoniul succesoral este solvabil.

Separatia de patrimonii

Spre deosebire de acceptarea pura si simpla care are drept consecinta contopirea, confundarea patrimoniului succesoral cu patrimoniul personal al mostenitorului, acceptarea beneficiara impiedica confuziunea celor doua patrimonii ("amestecarea" bunurilor proprii cu acelea ale succesiunii - art. 713 pct. 2 Cod civil), producind deci separatia de patrimonii. In consecinta, ca exceptie de la principiul unitatii patrimoniului, mostenitorul beneficiar devine titular a doua patrimonii distincte, separate intre ele.

Spre deosebire de separatia de patrimonii propriu-zisa (art. 781 si urm. Cod civil), care profita numai creditorilor succesiunii (inclusiv legatarilor cu titlu particular ai unor creante) si numai celor care au cerut‑o, separatia de patrimonii rezultind prin acceptarea sub beneficiu de inventar produce efecte colective fata de toti creditorii mostenirii si legatari, precum si fata de mosteitorul insusi si creditorii sai personali (efecte tripartite). Ea profita creditorilor succesiunii daca mostenirea este solvabila, iar in caz contrar mostenitorului si creditorilor sai personali.

Intrucit cele doua patrimonii sint separate:

datoriile sau creantele mostenitorului fata de de cuius nu se sting prin confuziune; la fel, nu inceteaza prin consolidare, respectiv prin confuziune, drepturile reale (dezmemebraminte ale proprietatii sau drepturile reale accesorii) pe care mostenitorul le are asupra unui bun din mostenire sau pe care le avea de cuius asupra unui bun din patrimoniul mostenitorului;

in caz de vinzare a bunurilor succesorale la licitatie, mostenitorul beneficiar poate deveni adjudecatar in calitate de titular al patrimoniului propriu, asimilat unui tert in raport de patrimoniul succesoral;

mostenitorul beneficiar, in calitate de titular al patrimoniului propriu, poate dobindi drepturi si obligatii noi fata de patrimoniul succesoral

in raporturile contractate de de cuius cu tertii, mostenitorul beneficiar nu va lua locul acestuia, astfel incit exceptiile personale pe care tertii le puteau invoca in contra lui de cuius vor fi inopozabile fata de mostenitorul beneficiar care actioneaza in calitate de titular al patrimoniului propriu, in privinta inscrisurilor sub semnatura privata ale defunctului, mostenitorul beneficiar va avea calitatea de tert, in sensul art. 1182 Cod civil, deci ii vor fi opozabile numai daca au capatat data certa (in orice caz, de la moartea lui de cuius);

creditorii succesorali si legatarii universali urmeaza sa fie platiti din pretul bunurilor succesorale cu preferinta fata de creditorii personali ai mostenitorului, care vor putea ridica pretentii numai asupra valorilor ramase dupa lichidarea pasivului mostenirii.

Raspunderea mostenitorului beneficiar pentru pasivul succesoral numai in limita activului (intra vires hereditatis) si numai cu bunurile ce fac parte din mostenire (cum viribus)

Conform art. 713 pct. 1 Cod civil, mostenitorul beneficiar este obligat sa plateasca datoriile succesiunii numai pina la concurenta valorii bunurilor din mostenire (intra vires hereditatis). Mai mult, aceasta limitare este nu numai valorica, dar vizeaza chiar bunurile in natura care fac parte din patrimoniul succesoral, in sensul ca numai bunurile succesorale (nu si bunurile din patrimoniul propriu al mostenitorului, fie si numai in limitele valorii bunurilor succesorale) pot fi urmarite de creditorii succesiunii. Mostenitorul beneficiar este tinut "cum viribus", iar nu "pro viribus". Art. 713 pct. 1 Cod civil lasa mostenitorului beneficiar chiar si facultatea de a se libera de sarcina lichidarii pasivului succesoral "predind toate bunurile succesiunii creditorilor si legatarilor" (cu titlu particular), potrivit inventarului facut.

Ca urmare a "abandonarii" bunurilor succesorale, mostenitorul beneficiar este descarcat de sarcina administrarii patrimoniului succesoral si de lichidare a pasivului, dar pastreaza calitatea de mostenitor si de proprietar al bunurilor succesorale, astfel incit poate reveni oricind asupra abandonului, reluind posesiunea si administrarea bunurilor, iar ceea ce ramine dupa plata pasivului succesoral se cuvine, in toate cazurile, mostenitorului beneficiar.

E.   Administrarea si lichidarea patrimoniului succesoral acceptat sub beneficiu de inventar

Mostenitorul beneficiar - daca nu prefera abandonarea, adica predarea bunurilor succesorale creditorilor si legatarilor (cu titlu particular) potrivit art. 713 Cod civil - devine administratorul si lichidatorul patrimoniului succesoral (art. 714 Cod civil).

Intrucit administreaza bunurile succesorale ca fiind ale sale, in calitate de proprietar, dar si in interesul creditorilor succesorali si al legatarilor, el va raspunde - ca administrator - daca nu manifesta diligenta pe care o depune in administrarea patrimoniului propriu, asemanator unui mandatar sau depozitar gratuit si daca, dupa ce a fost pus in intirziere, nu a dat socoteala (inclusiv plata sumelor datorate creditorilor si legatarilor) de administrarea intreprinsa. In aceste cazuri el raspunde fata de creditori si legatari inclusiv cu bunurile sale proprii.

Pentru a plati datoriile si sarcinile succesiunii, mostenitorul beneficiar poate vinde bunurile succesorale numai cu respectarea formalitatilor prevazute de lege, si anume:

prin licitatie publica - in cazul bunurilor ("obiectelor") mobile (art. 716 Cod civil);

prin licitatie publica si cu autorizarea justitiei - in cazul imobilelor (art. 669-671 Cod civil).

Daca nu se respecta aceste dispozitii, vinzarea va fi totusi valabila daca a fost consimtita de proprietar, dar va putea fi atacata de creditori cu actiunea pauliana, iar in cazul imobilelor nerespectarea regulilor de vinzare se sanctioneaza si cu decaderea mostenitorului din beneficiul de inventar. Numai mobilele corporale supuse stricaciunii si cele a caror conservare ar necesita cheltuieli prea mari pot fi vindute prin buna invoiala; tot astfel, bunurile necorporale pentru care nu exista dispozitii restrictive.In toate cazurile, instrainarea bunurilor altfel decit prin vinzare poate avea semnificatia renuntarii la beneficiu de inventar si pot fi atacate de creditori prin actiunea pauliana.

Valorile active din mostenire - cu exceptia valorilor rezultind din raportul sau reductiunea donatiilor asupra carora creditorii nu au nici un drept - trebuie sa fie folosite numai pentru plata datoriilor si sarcinilor succesiunii (inclusiv cheltuielile pentru facerea inventarului si de administrare a patrimoniului succesoral - art. 723 Cod civil), creditorii si legatarii putind cere mostenitorului beneficiar, in cadrul termenului general de prescriptie calculat de la data acceptarii beneficiare, sa dea socoteala (prin buna invoiala sau, daca nu se inteleg, prin justitie) de administrarea patrimoniului succesoral. Bunurile (valorile) ramase dupa lichidarea pasivului se cuvin mostenitorului. Daca exista mai multi mostenitori, dintre care numai unul (unii) a acceptat mostenirea sub beneficiu de inventar (de exemplu mostenitorul minor), raporturile dintre ei vor fi guvernate de regulile generale ale devolutiunii succesorale, deosebirea dintre acceptarea pura si simpla si sub beneficiu de inventar influentind numai raporturile lor cu creditorii mostenirii (inclusiv legatarii particulari cu drept de creanta) si raporturilor dintre credsitorii mostenirii si creditorii personali ai tuturor mostenitorilor, separatia de patrimonii producind efecte fata de toti creditorii, in favoarea creditorilor succesorali.

F.   Incetarea beneficiului de inventar

acceptarea sub beneficiu de inventar, ca act de acceptare a mostenirii, are caracter definitiv si irevocabil. In schimb, beneficiul de inventar - cu topate consecintele corespunzatoare - poate sa inceteze cu efect retroactiv, acceptarea devenind pura si simpla de la data deschiderii mostenirii:

prin renuntarea mostenitorului la beneficiul de inventar;

prin decaderea lui din acest beneficiu cu titlu de pedeapsa.

a)      Cu exceptia minorilor si a persoanelor puse sub interdictie, mostenitorul poate oricind sa renunte la acest beneficiu. Renuntarea poate fi nu numai expresa, dar si tacita, rezultind din acte care denota intentia vadita de a renunta la beneficiul de inventar, de a accepta confundarea patrimoniului succesoral cu patrimoniul propriu, cum ar fi savirsirea de anumite acte materiale sau incheierea de acte de dispozitie nepermise in cadrul administrarii patrimoniului succesoral

b)      Decaderea din beneficiul de inventar intervine daca:

mostenitorul (inclusiv minorul sau persoana pusa sub interdictie, dar cu capacitate delictuala), cu intentie frauduloasa, a ascuns sau a dat la o parte bunuri succesorale (art. 703, 712 Cod civil);

mostenitorul beneficiar a vindut imobile succesorale fara respectarea formalitatilor prevazute de lege (fara licitatie publica cu autorizarea justitiei, potrivit art. 717 Cod civil si art. 670-671 Cod procedura civila).