Notiunea mijloacelor de proba
Categorie juridic
distincta, mijloacele de proba pot fi definite ca fiind
izvorul probei, adica acele mijloace care pun in evidenta proba
prin care pot fi constatate elementele de fapt care pot servi ca proba in
procesul penal Acestea fiind mijloace legale prin care se administreaza
probele, mijloacele de proba au, deci, menirea sa descopere elementele de
fapt care constituie probe.
Asa
cum remarca si literatura de specialitate, cele doua
notiuni trebuie delimitate intotdeauna cu precizie. In nici un caz, o
imprejurare de fapt care conduce la o concluzie de vinovatie ori de
nevinovatie nu poate fi confundata cu mijlocul prin care o
asemenea imprejurare este cunoscuta sau demonstrata.
Necesitatea
si importanta datelor si informatiilor pe care le aduc
probele in procesul penal a determinat definirea lor, de catre legiuitor,
ca fiind orice elemente de fapt care servesc la constatarea existentei
sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a
savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare
pentru justa solutionare a cauzei.
Practic, felurile
mijloacelor de proba ce trebuie sa fie folosite in fiecare cauza
penala sunt determinate de natura faptei savarsite si de
particularitatile concrete ale acesteia, deci de structura si continutul
infractiunii si de imprejurarile in care a fost
savarsita. In folosirea acestor mijloace de proba legea nu
pune nici o ingradire, organele judiciare folosindu-le pe cele mai
adecvate pentru administrarea legala a probelor.
Cadrul
mijloacelor de proba este expres prevazut in legea procesual
penala, iar la prima subcategorie, mijloacele de proba orale, sunt
enumerate:
1. declaratiile
invinuitului sau inculpatului;
- declaratiile partii vatamate,
partii civile si partii responsabile civilmente;
- declaratiile martorilor;
- confruntarea;
- prezentarea pentru recunoastere.
