Institutia
raspunderii civile a magistratilor in dreptul comparat
Pe planul dreptului
international , raspunderea
magistratilor pentru activitatea lor a fost dezbatuta inca
din anul 1989 in cadrul Congresului Uniunii Internationale a
Magistratilor, ce a avut loc la Macao.
In tari precum Marea Britanie,
Austria, Canada, Elvetia, Germania Federala, Senegalul, Malta si
Irlanda, raspunderea directa a judecatorilor pentru
hotararile pe care le pronunta era exclusa. Justificarea acestei
pozitii este fundamentata pe ideea ca in felul acesta ar fi
pusa in discutie independenta judecatorilor, pentru ca
judecatorul, stiind ca este posibil sa-i fie intentata
o actiune in raspundere, poate fi tentat sa judece in asa
fel incat sa-si asume cele mai mici riscuri(riscuri mai mari provin
de la parti puternice din punct de vedere financiar). Astfel,
judecatorul poate fi banuit de partialitate. In plus, daca
magistratul va fi judecat de colegii sai, reclamantul neobtinand ceea
ce a dorit in cadrul actiunii in despagubiri, le va reprosa
magistratilor ca si-au acoperit colegul in mod deliberat.
Ulterior, reglementarea elvetiana s-a modificat in sensul ca
magistratii pot sa raspunda insa doar in caz de
neglijenta grava. In sistemul judiciar al Marii Britanii, care
consacra in mod traditional regula conform careia acestia
nu pot fi chemati in judecata pentru opiniile exprimate sau actele
indeplinite cu buna credinta in cursul activitatii de
judecata, au inceput sa fie exprimate opinii in sensul
posibilitatii atragerii raspunderii judecatorilor pentru
coruptie sau rea-credinta.
Alte tari admiteau
raspunderea judecatorului, dar in mod limitat. Aceasta
raspundere personala limitata se intalneste in Spania,
Suedia(numai in legatura cu cauzele penale), Islanda(in caz de
frauda sau neglijenta grava), Portugalia(in cazuri de
rea-credinta), Coasta de Fildes(in caz de delapidare, culpa
grea, denegrare de dreptate), Olanda(in caz de decizii manifest eronate),
Belgia(in caz de favorizare). In conformitate cu art. 411 din Legea
organica nr. 6/1985 privind organizarea puterii judecatoresti in
Spania, magistratii raspund civil pentru prejudiciile cauzate in execitarea
functiei, din intentie sau culpa.
In Danemarca si Norvegia, atunci cand
judecatorul pronunta o hotarare vadit inexacta,
poate fi condamnat la cheltuieli de judecata suplimentare pe care le-a
ocazionat hotararea sa. In Norvegia, judecatorul poate fi
raspunzator si de daunele pe care le-a cauzat prin
neglijenta sa sau prin procedeele gresite la care a recurs in cursul
dezbaterilor.
In Italia, raspunderea civila a
judecatorului intervenea in caz de dol, frauda sau cand
fara motiv intemeiat acesta omitea sau intarzia sa se pronunte
asupra unei cereri conform fostulului art. 55 C. pr. Civ. italian, insa
acesta a fost abrogat. In prezent, raspunderea judecatorilor este
reglementata de Legea nr. 117 din 13 aprilie 1988 care recunoaste dreptul la
despagubiri in cazul unui prejudiciu creat cu intentie sau grava
neglijenta prin conduita, decizia sau ordinul judecatorului
sau decurgand dintr-o denegrare de dreptate. Raspunderea civila a
judecatorilor este considerata similara cu raspunderea
oricarui alt functionar public, in baza art. 28 din Constitutia
italiana.
In dreptul columbian,
magistratii raspund pentru prejudiciile cauzate partilor
litigante in cazurile in care actioneaza prin "dol, frauda sau
abuz de autoritate", cand omit sau intarzie nejustificat realizarea unor proceduri,
precum si atunci cand actioneaza cu o "eroare nescuzabila"(art.
40 C. pr. Civ. columbian). O solutie asemanatoare este
consacrata si in art. 133 C. pr. Civ. brazilian.
In dreptul francez, potrivit art. 11-1 din Ordonanta nr. 58-1270 din
22 decembrie 1958 privind statutul magistratilor , modificata prin
lege organica in 1979 "magistratii corpului judiciar nu sunt responsabili
decat de greselile lor personale".
