Drept
Regimul privind infractorii minoriIn art.109 C.pen. se prevede ca pedepsele ce se pot aplica minorului sunt: inchisoarea sau amenda prevazuta de lege pentru infractiunea savirsita. Limitele pedepselor se reduc la jumatate. In urma reducerii limitei minime a pedepsei aceasta nu va depasi cinci ani. Cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata minorului i se aplica pedeapsa inchisorii de la 5 la 20 de ani. Pedepsele complementare nu se aplica minorului. Condamnarile pronuntate pentru fapte savarsite in timpul minoritatii nu atrag incapacitati sau decaderi. Masurile de siguranta Constituie un cadru complementar de mijloace de constrangere. Sunt destinate pentru combaterea anumitor stari de pericol care au contribuit sau ar putea contribui la savarsirea unor fapte prevazute de legea penala. Felurile masurilor de siguranta Fiecare masura de siguranta are un anumit specific determinat de natura cauzei care a provocat starea de pericol. Masurile de siguranta sunt enumerate in art.112 C.pen.: a) obligarea la tratament medical: Aceasta masura de siguranta este reglementata prin dispozitiile art.113 C.pen. In alin.1 se prevede ca daca faptuitorul din cauza unei boli ori a intoxicarii cronice cu alcool, stupefiante sau alte asemenea substante prezinta pericol pentru societate poate fi obligat a se prezenta in mod regulat la tratament medical pana la insanatosire. In alin. 2 se prevede ca atunci cand persoana fata de care s-a luat aceasta masura nu se prezinta regulat la tratament se poate dispune internarea medicala. b) internarea medicala: Este reglementata prin dispozisiile art.114 C.pen. Aceasta masura de siguranta este echivalenta cu masura obligarii condamnatului la tratament medical. Ceea ce diferentieaza internarea medicala este regimul ei de executare care e mai sever fiind vorba de internarea bolnavului periculos pentru societate intr-un spital medical pana la insanatosire. c) interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie: In art. 115 alin.1 C.pen. se prevede ca atunci cand faptuitorul a savarsit fapta datorita incapacitatii, nepregatirii sau altor cauze care il fac impropriu pentru ocupare unei anumite functii ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupatii, se poate lua masura interzicerii de a ocupa acea functie sau de a exercita acea profesie, meserie sau ocupatie. d) interzicerea de a se afla in anumite localitati: Aceasta masura de siguranta este reglementata prin dispozitiile art.116 C.pen. Potrivit acestui text de lege cand persoana condamnata la pedeapsa inchisorii de cel putin 1 an a mai fost condamnata pentru alte infractiuni. Daca instanta constata ca prezenta acestuia in localitatea unde a savarsit infractiunea sau in alte localitati constituie un pericol grav pentru societate poate lua fata de acea persoana masura interzicerii de a se afla in acea localitate sau in alte localitati anume determinate prin hotararea de condamnare. e) expulzarea: Art.117 alin.1 C.pen. prevede ca strainului care a comis o infractiune i se poate interzice ramanerea pe teritoriul tarii, iar in alin.2 dispozitiile alineatului precedent se aplica si persoanelor fara cetatenie care nu au domiciliul in tara. Instanta de judecata este aceea care are posibilitatea sa aprecieze cu privire la necesitatea luarii masurii de siguranta a expulzarii persoanelor vinovate de savarsirea unei infractiuni, daca s-a creat o stare de pericol. f) confiscarea speciala: Art.118 C.pen. prevede conditiile in care se poate aplica o astfel de masura. Daca in cazul celorlalte masuri de siguranta starea de pericol se datoreaza unor cauze ce tin de persoana infractorului, in cazul confiscarii speciale starea de pericol priveste bunurile care sunt supuse confiscarii speciale, bunuri aflate in directa legatura cu fapta savarsita de faptuitor.
g) interdictia de a reveni in locuinta familei pe o perioada determinata: Art.1181 C.pen. prevede conditiile in care se poate aplica aceasta masura de siguranta. Inlaturarea executarii pedepsei si a consecintelor condamnarii Prescriptia executarii pedepsei Potrivit art.125 C.pen. prescriptia inlatura executarea pedepsei principale. Prescriptia nu inlatura executarea pedepselor principale pronuntate pentru infractiuni contra pacii si omenirii. Art. 126 C.pen. prevede termenele de prescriptie a executarii pedepsei. Gratierea Daca o infractiune savarsita in intelesul legii penale atrage in mod inevitabil aplicarea unei pedepse, la randul ei, aplicarea pedepsei face necesara executarea acesteia, deoarece altfel functia pedepsei aceea de aparare a valorilor societatii impotriva infractorilor ar ramane nerealizata. Neexecutarea pedepsei ar induce un sentiment de insecuritate pentru membrii societatii si in acelasi timp aceasta ar insemna o incurajare pentru infractori. Felurile gratierii: 1.In raport cu intinderea actelor si efectelor pe care le produce gratierea poate fi: a) totala; b) partiala. 2.In raport cu caracterul sau gratierea poate fi: a) individuala; b) colectiva. Parlamentul acorda prin lege gratierea colectiva in cazul persoanelor nedeterminate, iar presedintele tarii prin decret gratierea individuala. Reabilitarea Este o institutie de drept penal. Face sa inceteze consecintele rezultate din condamnare. Este vorba de alte consecinte decat pedepsele principale, accesorii si complementare care, de regula, se sting prin executare. Natura juridica a reabilitarii.Asemanari si deosebiri cu alte institutii ale dreptului penal material In literatura de specialitate s-a subliniat ca reabilitatea constituie mijlocul legal de reintegrare in societate al fostilor condamnati. Reabilitarea are carater personal si este indivizibila adica nu poate fi obtinuta numai pentru o parte din condamnarile suferite. Reabilitarea judecatoreasca poate fi dobandita pentru orice condamnare indiferent de gravitatea infractiunii si de durata pedepsei aplicate, insa reabilitarea de drept se obtine doar pentru condamnari unde s-au aplicat pedepse mai usoare. Reabilitarea de drept Conform art.134 C.pen. reabilitarea are loc de drept in cazul condamnarii la amenda sau la pedeapsa inchisorii care nu depaseste 1 an daca in decurs de 3 ani condamnatul nu a savarsit nicio alta infractiune. Reabilitarea judecatoreasca Aceasta forma de reabilitare poate fi acordata de catre instanta de judecata numai la cerere. Potrivit art.495 C.p.p cererea de reabilitare judecatoreasca se face de condamnat. Conditiile reabilitarii judecatoresti Aceste conditii sunt prevazute in art.137 C.p: a) persoanele care solicita reabilitarea sa nu fi suferit in intervalul prevazut in art.135 o noua condamnare; b) petitionarul sa-si aiba asigurata existenta prin munca sau prin alte mijloace oneste, precum si in cazul cand are varsta de a fi pensionat sau este incapabil de munca; c) cel condamnat sa fi avut o buna conduita; d) condamnatul sa fi achitat in intregime cheltuielile de judecata si cheltuielile civile. Reabilitarea poate fi acordata si atunci cand neandeplinirea acestor conditii nu se datoreste relei-vointe a condamnatului. Reannoirea cererii de reabilitare In art.138 C.pen. se prevede ca, in caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o noua cerere decat dupa un termen de 3 ani; in situatia condamnarii la pedeapsa inchisorii de 10 ani, dupa un termen de 2 ani in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani si dupa un termen de 1 an in celelalte cazuri. Aceste termene se socotesc de la data respingerii cererii. Conditiile aratate in art.137 trebuie sa fie indeplinite si pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere. Cand respingerea cererii se bazeaza pe lipsa de forma ea poate fi reinnoita oricand cu respectarea dispozitiillor Codului de procedura penala. Anularea hotararii judecatoresti Conform art.139 C.p reabilitarea judecatoreasca va fi anulata cand dupa acordarea ei s-a descoperit ca cel reabilitat mai suferise o alta condamnare, care daca ar fi fost cunoscuta, ducea la respingerea cererii de reabilitare.
|