Dezrobitii - formele dezrobirii si obligatiile dezrobitului

A. Dezrobitii eau sclavii eliberati de catre stapanii lor prin utilizarea anumitor forme.

Sclavii eliberati se numeau liberti (libertus), iar fostii stapani se numeau patroni.

Dezrobitii aveau capacitate juridica in relatiile cu tertii in functie de statutul lor juridic. Spre exemplu, dezrobitul unui cetatean se bucura de plenitudinea drepturilor civile si politice, devenea si el cetatean, deoarece libertul dobandea si el conditia juridica a patronului sau.

B. Formele dezrobirii. In epoca veche, dezrobirea se putea realiza numai prin  utilizarea unor forme solemne, care erau in numar de trei:

vindicta (nuia);

censu

testamento

Dezrobirea vindicta se facea printr-o declaratie solemna a stapanului in fata magistratului: "Hunc hominem liberum esse volo" (vreau ca acest sclav sa fie liber). Magistratul aproba prin pronuntarea cuvantului "addico".

Dezrobirea censu se facea cu ocazia recensamantului persoanelor si bunurilor, care se facea din cinci in cinci ani.

Registrul de recensamant avea doua coloane:

in prima coloana figurau persoanele dintr-o familie (oamenii liberi);

in a doua coloana figurau bunurile, inclusiv sclavii.

Daca cu ocazia recensamantului un sclav era trecut din coloana bunurilor in coloana persoanelor era dezrobit, devenea om liber.

Dezrobirea testamento se facea printr-o clauza inclusa in testament.

Era de doua feluri:

dezrobirea testamento directa;

dezrobirea testamento indirecta.

In cazul dezrobirii directe testatorul exprima clar, expres, vointa ca un anumit sclav sa fie om liber. In acest caz, odata cu acceptarea mostenirii de catre succesor, sclavul devenea automat om liber.

In cazul dezrobirii indirecte, testatorul il obliga pe succesor sa dezrobeasca un anumit sclav, ceea ce insemna ca dezrobirea se realiza printr-un act ulterior si distinct de testament. Prin intermediul acestei dezrobiri, dezrobitul urma sa aiba un patron in persoana succesorului, inclusiv obligatiile care decurgeau din patronat.

C. Obligatiile dezrobitului. Dezrobitii aveau anumite obligatii fata de stapanii lor, are decurgeau din institutia patronatului.

Obligatiile dezrobitului erau desemnate prin cuvintele:

bona;

obsequium;

operae

Bona desemneaza dreptul pe care patronul il are asupra bunurilor dezrobitului.

La origine, patronul putea exercita acest drept chiar in timpul vietii dezrobitului, adica putea dispune de bunurile dezrobitului. In dreptul evoluat, patronul exercita numai dreptul de a dobandi bunurile dezrobitului daca acesta murea si nu lasa un mostenitor.

Obsequium (respect, supunere) era respectul pe care dezrobitul il datora patronului. Astfel, dezrobitul nu-l putea chema in judecata pe patron, chiar daca acesta i-ar fi incalcat drepturile.

Operae (serviciu) desemneaza serviciile pe care dezrobitul le datora patronului.

Aceste servicii erau de doua feluri:

operae oficiales, adica serviciile pe care le-ar putea presta oricine;

operae fabriles erau serviciile care necesitau o anumita calificare.

D. Legile de limitare a dezrobirilor

Spre sfarsitul Republicii, in vremea lui August, fenomenul dezrobirilor a luat amploare, astfel incat era amenintat echilibrul societatii romane. Atunci au fost adoptate anumite masuri in vederea ingradirii libertatii de a dezrobi prin Legile Aelia Sentia si Fufia Caninia.

Legea Aelia Sentia prevedea ca stapanul care dezrobea trebuia sa aiba cel putin 20 de ani, iar sclavul dezrobit cel putin 30 de ani. Dezrobirile ce urmau a fi facute in frauda creditorilor erau anulate. Erau considerate dezrobiri in frauda creditorilor acele dezrobiri facute in vederea maririi starii de insolvabilitate. De asemenea, s-a prevazut ca dezrobitii care suferisera o pedeapsa grava in timpul in care au fost sclavi, nu deveneau cetateni prin efectul dezrobirii, ci peregrini dediticii.

Legea Fufia Caninia se referea la dezrobirile testamentare. Dispozitiile acestei legi stabileau ca dezrobirile puteau fi facute proportional cu numarul total al sclavilor care se aflau in proprietatea unei persoane. In nici un caz nu puteau fi dezrobiti prin testament mai mult de 100 de sclavi.