PRINCIPIILE DREPTULUI MUNCII - neingradirea dreptului la munca

Notiune- Principiile dreptului sunt idei generale si commune tuturor ramurilor de drept, dar pot fi si specifice unei singure ramuri de drept. Similar cu alte ramuri de drept, in dreptul muncii se intalnesc atat principii generale, cat si principii specifice.

Principiile generale sunt: separatia puterilor in stat, egalitatea in fata legii, legalitatea etc.

Principiile dreptului muncii sunt idei generale si commune pentru intreaga legislatie a muncii , fiind denumite in codul muncii ca principii fundamentale .

In doctrina, principiile consecrate sunt urmatoarele:

neingradirea dreptului la munca si libertatea muncii;

interzicerea muncii fortate;

egalitatea de tratament si interzicerea discriminarii;

negocierea conditiilor de munca;

protectia salariatilor;

consensualitatea si buna credinta;

asocierea libera a salariatilor, precum si a angajatorilor;

dreptul la greva.

Neingradirea dreptului la munca si libertatea muncii este un principiu constitutional, fiind reglementat in art.41 alin.1 din Constitutie: "Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera."

La randul sau, Codul muncii prevede in art. 3 ca " Libertatea muncii este garantata prin Constitutie. Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Orice persoana este libera in alegerea locului de munca si a profesiei, meseriei sau activitatii pe care urmeaza sa o presteze.

Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc de munca ori intr-o anumita profesie, oricare ar fi aceasta."

Aceste dispozitii sunt imperative, contractul de munca incheiat cu nerespectarea lor fiind nul de drept.

Dreptul de a munci si libertatea alegerii locului de munca se regasesc si in Declaratia universala a drepturilor omului, in art.23, pct.1, text conform caruia "orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a profesiei si a felului muncii, la conditiile echitabile si satisfacatoare de prestare a acestei munci". Dreptul neingradit la munca si libertatea muncii mai sunt consecrate si in Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, in art. 6 pct.1.

Libertatea muncii presupune dreptul persoanei de a allege singura si libera profesia, unde si pentru cine munceste, in ce conditii. Ea se manifesta prin caracterul contractual al tuturor formelor raportului juridic de munca. Dreptul la munca este o expresie a libertatii si personalitatii umane.

b)Consecinta libertatii de a munci o constituie excluderea muncii fortate sau obligatorii. Acest principiu este, de asemenea, reglementat in Constitutie, in art.42 alin.1, dispozitie potrivit careia munca fortata este interzisa, reglementare reluata in Codul muncii, in art.4 alin.1. De altfel, supunerea unei persoane la munca fortata sau obligatorie este infractiune prevazuta in codul penal roman actual(art.191). In art.4 alin.2, Codul muncii defineste munca fortata ca fiind orice munca sau serviciu impus unei personae sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtamantul in mod liber. La randul sau, Constitutia Romaniei defineste munca munca fortata si obligatorie prin opozitie cu cazurile limitative care nu au acest character( art.42 alin.2).

Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr 105/1957 prevede in art.1 ca fiecare membru care o ratifica se angajeaza sa aboleasca munca fortata sau obligatorie sis a nu recurga la ea sub nici o forma ca:

masura de constrangere sau educatie politica;

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

metoda de mobilizare si utilizare a mainii de lucru pt dezvoltarea economica;

sanctiune disciplinara in relatiile de munca;

pedeapsa pt participarea la greve;

masura de discriminare rasiala.

In acord cu dispozitiile internationale si interne( Conventia europeana a drepturilor omului, Constitutia Romaniei si altele), nu constituie munca fortata sau obligatorie:

activitatile pt indeplinirea indatoririlor militare;

munca persoanei condamnate, prestata in conditii normale, in detentie sau liberare conditionata

indeplinirea obligatiilor civice stabilite prin lege

prestatii in caz de forta majora(razboi, catastrophe sau pericol de catastrophe).

Egalitatea de tratament si interzicerea discriminarii: Este principiu constitutional, reglementat in art. 16 alin.1 , text conform caruia "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".

In Codul muncii acesta este preluat in art.5 alin.1, in sensul ca "in cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii". Sensul egalitatii de tratament este multiplu, angajatorului fiindu-I interzis sa dezavantajeze unii dintre angajati in favoarea altora la: incheierea, suspendarea, modificarea sau incetarea raporturilor de munca; stabilirea atributiilor de serviciu; cuantumul salariilor; promovarea profesionala; aplicarea sanctiunilor disciplinare etc.

d) Negocierea conditiilor de munca. Este un drept recunoscut de constitutie, in art. 41 alin.5 ( " dreptul la negocieri collective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor collective sunt garantate"), drept reluat in art.6 alin.2 din Codul muncii

Negocierea colectiva se concretizeaza in contractul colectiv de munca, incheiat potrivit Legii nr. 130/1996, iar cea individuala in contractul individual de munca, incheiat in conditiile art. 10-36 din Codul muncii.

Protectia salariatilor se regaseste reglementata in Constitutia Romaniei, in art. 41 alin.2, potrivit caruia " Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor,regimul de munca al femeilor si tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege". Acest principiu este reluat si in art.6 alin.1 din Codul muncii:" Orice salariat care presteaza o munca beneficiaza de conditii de munca adecvate activitatii desfasurate, de protectie sociala, de securitate si sanatate in munca, precum si de respectarea demnitatii si a constiintei sale , fara nici o disacriminare".

Un intreg titlu al codului muncii- titlul V- se refera la sanatatea si securitatea in munca. In esenta, angajatorul este obligat sa ia toate masurile necesare pt. protejarea vietii si sanatatii salariatilor.

Consesualitatea si buna credinta sunt reglementate in art. 8 alin.1 din Codul muncii: " relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei credinte". Conceptul de buna credinta se regaseste si in Constitutia Romaniei, in art. 57, text referitor la exercitarea cu buna credinta a drepturilor si libertatilor. Raporturile de munca au character consensual, depinzand exclusive de vointa partilor, atat sub aspectul nasterii lor, cat si sub cel al derularii.

Asocierea libera a salariatilor , precum si a angajatorilor are fundament constitutional, in continutul art.40 alin.1, conform caruia " cetatenii se pot asocial liber in partied politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere". La randul sau, Codul muncii dispune in art.7 : "Salariatii si angajatorii se pot asocia liber pentru apararea drepturilor si bpromovarea intereselor lor profesionale, economice si sociale". In materia asocierii si a parteneriatului social au fost adoptate legi speciale, una pentru patronate( Legea 356/2001) si alta pentru sindicate( Legea 54/2003).

Dreptul la greva este tot un principiu constitutional, prevazut in art.43 alin.1 din legea fundamentala; " Salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale". Textul este preluat in art.250 din Codul muncii. Legea 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca stabileste conditiile de declansare, desfasurare, suspendare si incetarea grevei. Participarea la greva este libera in sensul ca nimeni nu poate fi constrans sa participle sau sa refuse acesata participare.