Reductiunea liberalitatilor excesive - persoanele care pot invoca reductiunea

A.  Notiunea de reductiune

Daca in urma determinarii valorii concrete a rezervei succesorale se constata Cod civil liberalitatile facute de defunct (donatii si/sau legate) depasesc cotitatea disponibila, aducind atingere rezervei, ele urmeaza sa fie reduse in limitele cotitatii disponibile. Art. 847 Cod civil prevede ca "liberalitatile prin act sau intre vii sau prin testament, cind vor trece peste partea disponibila, vor fi reduse la aceasta parte".

Reductiunea este o sanctiune civila aplicabila liberalitatilor excesive, lipsindu‑le de eficacitate in masura necesara intregirii rezervei, dar fara a atrage nulitatea lor. Aceasta sanctiune se aplica nu numai donatiilor (dovedite sau prezumate), dar si legatelor testamentare, inclusiv legatul cu titlu particular sub forma clauzei testamentare avind ca obiect sume de bani depuse la CEC.

In toate cazurile, problema reductiunii (ca si limitele efectelor exheredarii directe a mostenitorului rezervatar) se pune numai dupa deschiderea mostenirii, atit in cazul legatelor - care produc efecte numai din acest moment - cit si in cazul donatiilor intre vii, drepturile mostenitorilor rezervatari nascindu‑se la data deschiderii mostenirii. Pina in acest moment mostenitorul nu are nici un drept; el are o simpla expectativa, care nu e suficienta nici pentru a lua masuri asiguratoare impotriva actelor autorului sau, care ar ameninta sau ar compromite legitimele sale asteptari.

De asemenea, reductiunea poate fi invocata nu numai in cazul liberalitatilor facute in favoarea unor terte persoane sau in favoarea unor mostenitori nerezervatari, dar si in cazul in care beneficiarul este un mostenitor rezervatar, daca prin aceasta s‑a adus atingere rezervei comostenitorilor rezervatari. Ocrotirea rezervei se impune in toate cazurile.

B.   Persoanele care pot invoca reductiunea

Potrivit art. 848 Cod civil, "reductiunea liberalitatilor intre vii nu va putea fi ceruta decit numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care infatiseaza drepturile lor".

Referirea din text numai la liberalitatile intre vii (donatii) este o inadvertenta; din alte articole ale Codului civil (de exemplu art. 850 si art. 825-853) rezulta ca reductiunea este aplicabila si in cazul dispozitiilor testamentare (legatelor).

Dreptul de a invoca reductiunea apartine numai persoanelor limitativ prevazute de lege.

In favoarea mostenitorilor rezervatari legea a instituit rezerva si mijlocul ei de aparare. Exercitarea dreptului la reductiune este conditionata de acceptarea mostenirii (pura si simpla sau sub beneficiu de inventar) si de nerenuntarea la acest drept dupa deschiderea mostenirii. O renuntare anterioara constituind un pact asupra unei mosteniri viitoare, este nula de drept.

In cazul in care exista mai multi mostenitori rezervatari, ei pot exercita dreptul la reductiune in mod colectiv. Dar dreptul la reductiune are un caracter individual, astfel incit daca unul dintre ei, fara a renunta la mostenire, renunta sa exercite dreptul (pentru a respecta vointa defunctului), liberalitatile se vor reduce numai in masura necesara intregirii rezervei celorlalti.

Daca mostenitorul rezervatar - mostenitor unic sau comostenitor alaturi de altii - moare inainte de exercitarea dreptului la reductiune, acest drept se transmite, ca drept patrimonial, asupra propiilor mostenitori. Nu sint probleme daca mostenitorul rezervatar decedat are un singur mostenitor; el poate exercita sau poate renunta la reductiune, ca si autorul sau. Nu sint probleme nici daca rezervatarul decedat are mai multi mostenitori care opteaza in mod unitar.

Dificultatile apar numai in caz de dezacord intre mostenitorii rezervatarului decedat. Fiind vorba de un drept unic al defunctului rezervatar, retransmis prin mostenire, el urmeaza sa fie exercitat unitar (colectiv) si anume in sensul reductiunii liberalitatilor excesive. Dreptul unuia dintre mostenitorii rezervatarului la reductiune nu poate fi anihilat prin vointa altora (in sensul renuntarii), indiferent de numarul lor.

Reductiunea mai poate fi ceruta de persoanele care "infatiseaza drepturile" mostenitorilor rezervatari, fiind avinzii lor cauza (habentes causam). Legea are in vedere pe succesorii universali sau cu titlu universal ai mostenitorului rezervatar (care a transmis sau a cedat drepturile succesorale prin act intre vii, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, asupra unei alte persoane) si, de asemenea, pe creditorii mostenitorilor rezervatari. Creditorii rezervatarului vor putea exercita dreptul la reductiune pe calea actiunii oblice, intrucit acest drept patrimonial nu are caracter exclusiv personal (art. 974 Cod civil).

Dobinditorul cu titlu particular de la mostenitorul rezervatar (de exemplu cumparatorul sau donatarul unui bun individual din mostenire) are calitatea de terta persoana; el nu poate "infatisa" dreptul mostenitorului rezervatar la reductiune. Chiar daca transmisiunea ar fi avut ca obiect un bun lasat legat, dar supus reductiunii fiindca aduce atingere rezervei, reductiunea va putea fi ceruta numai de catre mostenitorul rezervatar; succesorii cu titlu particular nu sint avinzii cauza ai mostenitorului rezervatar.

In principiu, nici creditorii defunctului nu pot invoca beneficiul reductiunii liberalitatilor excesive; insa, pentru clarificarea pozitiei lor fata de liberalitatile facute de defunct, trebuie facuta distinctia in functie de modul de acceptare a mostenirii de catre mostenitorii rezervatari si dupa felul liberalitatii:

Daca mostenitorul rezervatar accepta mostenirea pur si simplu, patrimoniul succesoral se contopeste cu patrimoniul personal al mostenitorului, astfel incit creditorii defunctului devin creditorii personali ai mostenitorului rezervatar si, in aceasta calitate, "infatiseaza" drepturile lui, putind cere reductiunea pe calea actiunii oblice, ca si creditorii originari ai mostenitorului rezervatar.

Daca mostenitorul rezervatar accepta mostenirea sub beneficiu de inventar - ceea ce impiedica confundarea patrimoniului succesoral cu patrimoniul personal al mostenitorului - creditorii defunctului nu "infatiseaza" drepturile lui. Trebuie sa distingem dupa cum liberalitatile facute de defunct sint donatii sau legate.

In privinta donatiilor, creditorii defunctului nu pot cere reductiunea; pentru ei bunurile donate au iesit definitiv din patrimoniul defunctului, deci nu mai formeaza obiectul gajului lor general, daca nu au cerut revocarea pentru frauda pauliana.

Nici in privinta legatelor creditorii defunctului nu pot cere reductiunea, daca mostenirea a fost acceptata sub beneficiu de inventar. Insa activul brut al mostenirii formeaza obiectul dreptului lor de gaj general si, ca atare, ei pot cere achitarea datoriilor cu intiietate fata de legate, urmind ca acestea din urma sa fie platite numai din activul net si numai in limitele cotitatii disponibile, daca exista mostenitori rezervatari care solicita reductiunea.

Reductiunea nu poate fi ceruta nici de catre donatari sau legatari; reductiunea opereaza impotriva, iar nu in favoarea lor. Totusi, daca exista o pluralitate de donatari si/sau legatari, cel actionat in reductiune poate invoca, pe cale de exceptie, nerespectarea ordinii legale de reductiune a liberalitatilor excesive.

C.  Ordinea reductiunii liberalitatilor exceisve

Problema se pune numai daca cel care lasa mostenirea a facut mai multe liberalitati (donatii si/sau legate) prin care s‑a depasit cotitatea disponibila, indiferent ca a beneficiat de liberalitati o singura persoana sau persoane diferite. Codul civil a consacrat trei reguli care guverneaza reductiunea pina la limita cotitatii disponibile, daca beneficiarul liberalitatii nu este mostenitor rezervatar, respectiv pina la limita asigurarii rezervei celorlalti rezervatari, daca beneficiarul liberalitatii este si el mostenitor rezervatar. Aceste reguli au la baza ideea ca liberalitatile facute cu data anterioara, fiind facute din cotitatea disponibila, trebuie sa fie mentinute si numai daca au aceeasi data urmeaza sa fie reduse proportional cu valoarea lor.

Legatele se reduc inaintea donatiilor (art. 850 al. 1 Cod civil)

Aceasta regula se aplica in cazul in care defunctul a facut atit donatii, cit si legate

Regula reducerii legatelor inaintea donatiilor (indiferent de data testamentului) se justifica prin aceea ca sint ultimele liberalitati facute de defunct - produc efecte numai la data deschiderii mostenirii - si datorita lor s‑a adus atingere rezervei succesorale, liberalitatile anterioare (donatiile) fiind facute - cel putin in parte - din cotitatea disponibila si, mai ales, prin principiul irevocabilitatii donatiilor. Daca donatiile s‑ar reduce inaintea legatelor, testatorul ar putea revoca donatiile facute lasind legate care sa epuizeze cotitatea disponibila. Pe aceasta cale, nu se revoca nici donatia facuta intre soti, pentru ca reductiunea incepe in toate cazurile cu legatele, potrivit art. 850 Cod civil. Pentru revocarea donatiei facuta in timpul casatoriei este necesara o clauza testamentara, speciala in acest sens. Intentia de revocare a donatiei nu poate fi dedusa din simpla instituire de legate.

Document online: Contract de inchiriere - obiectul contractului Document online: Contractul individual de munca cu timp partial - MUNCA LA DOMICILIU

Regula reducerii legatelor inaintea donatiilor are caracter imperativ. Astfel fiind, clauza testamentara prin care s‑ar prevederea reducerea cu intiietate a donatiilor sau reducerea lor concomitent cu legatele va fi lovita de nulitate.

Legatele se reduc toate deodata si in mod proportional (art. 852 Cod civil)

Sint supuse reducerii simultane si proportional cu valoarea lor atit legatele universale sau cu titlu universal, cit si cele cu titlu particular, indiferent ca au fost prevazute in acelasi testament sau testamente diferite (de exemplu clauza testamentara pentru depunerile la CEC). Aceasta regula se explica prin faptul ca toate legatele produc efecte de la aceeasi data - data deschiderii mostenirii.

Intemeindu‑se pe vointa prezumata a testatorului, aceasta regula are caracter dispozitiv. Legea permite testatorului sa dispuna plata unui (unor) legate cu preferinta fata de altele, caz in care cele preferate se vor reduce numai daca rezerva succesorala nu va fi intregita prin reductiunea celorlalte (art. 853 Cod civil). Ordinea de preferinta poate fi stipulata in mod expres, dar vointa testatorului in acest sens poate rezulta si implicit din ansamblul dispozitiilor testamentare.

Donatiile se reduc succesiv, in ordinea inversa a datei lor, incepind cu cea mai noua (art. 850 al. 2 Cod civil)

Aceasta regula, ca si prima, se justifica prin ideea ca donatiile mai noi au adus atingere rezervei succesorale, fiind reclamta si de principiul irevocabilitatii donatiilor. Daca donatiile s‑ar reduce in ordine cronologica, donatorul ar putea revoca donatiile anterioare, facind noi donatii care sa epuizeze cotitatea disponibila.

Intrucit principiul irevocabilitatii donatiilor este de ordine publica, si aceasta regula de reductiune are caracter imperativ; donatorul nu poate stabili o alta ordine de reductiune a donatiilor nici prin contractele incheiate, nici prin testamentul lasat.

Regula reductiunii donatiilor in ordine cronologica inversa nu poate fi aplicata in cazul donatiilor care au aceeasi data. Astfel fiind, se admite ca in acest caz ele se reduc simultan si in mod proportional cu valorea lor, ca si legatele (a doua regula), donatorul avind dreptul sa stabileasca si o ordine de preferinta privitoare la reductiunea lor in masura necesara intregirii rezervei. Printr‑o asemenea stipulatie nu se contravine principiului irevocabilitatii donatiilor, deoarece reductiunea donatiilor pentru asigurarea rezervei este imperativ prevazuta de lege.

In raporturile dintre donatari - terti unii fata de altii - vechimea donatiilor (neautentice), in raport de care se hotaraste reductiunea, se determina dupa momentul cind actul a capatat data certa (art. 1182 Cod civil), cel mai tirziu la moartea donatorului, inclusiv in cazul darului manual, daca donatarul nu a reusit sa dovedeasca (in acest caz cu orice mijloc de proba) data anterioara a darului.

Daca beneficiarul donatiei supusa reductiunii este insolvabil (a instrainat bunul donat si nu are alte bunuri urmaribile), majoritatea autorilor admit solutia reducerii donatiei anterioare.

D.  Caile procedurale de realizare a reductiunii

Dreptul la reductiunea liberalitatilor excesive se poate realiza prin buna invoiala sau pe cale judecatoreasca.

Daca persoanele interesate se inteleg, reductiunea liberalitatilor excesive se poate realiza prin buna invoiala, pe cale extrajudiciara. Astfel, art. 82 al. 3 din Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995 prevede ca "notarul public, avind acordul tuturor mostenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalitatilor, pina la limitele prevazute de lege" Reductiunea se poate realiza si pe calea impartirii bunurilor prin buna invoiala (art. 81 al. 3); acordul realizat in aceste conditii are valoarea unui contract si produce efecte, ca atare, potrivit dreptului comun.

In cazul in care partile interesate nu cad de acord, neintelegerile urmeaza sa fie solutionate pe cale judecatoreasca (art. 78 din Legea nr. 36/1995), mostenitorul rezervatar fiind obligat sa dovedeasca, prin orice mijloc de proba, depasirea cotitatii disponibile prin liberalitatile facute de defunct. Procedural, in aceasta ipoteza trebuie sa deosebim dupa cum obiectul liberalitatii excesive se afla in posesia beneficiarului sau in posesia mostenitorilor rezervatari.

a)      Daca bunurile ce fac obiectul liberalitatii supuse reductiunii se afla in posesia celor gratificati mostenitorii rezervatari urmeaza sa solicite reductiunea prin cererea adresata instantei, numita actiune in reductiune. Cu toate ca rezerva succesorala si mijlocul ei de aparare sint reglementate prin dispozitii - de regula - imperative, totusi reductiunea nu opereaza de drept, ea trebuie sa fie invocata.

Actiunea in reductiune este o actiune patrimoniala personala (nu reala); mostenitorul rezervatar nu poate urmari bunurile ce au facut obiectul liberalitatilor excesive in miinile tertilor subdobinditori. In cazul instrainarii sau grevarii bunului donat inainte de deschiderea mostenirii, intregirea rezervei se face prin echivalent.

Actiunea in reductiune este o actiune divizibila; ea poate fi promovata numai in limitele cotei de rezerva cuvenita reclamntului si admiterea ei profita numai rezervatarului care a cerut reductiunea. Daca reductiunea este ceruta in cadrul actiunii de partaj, se admite ca cererea exercitata de unul dintre mostenitorii rezervatari este de natura sa foloseasca tuturor, in masura in care si ei, in ceea ce‑i priveste, se gasesc in termenul legal de a o introduce.

Fiind o actiune personala si patrimoniala, actiunea in recuctiune este prescriptibila in cadrul termenului general de prescriptie de 3 ani (Decretul nr. 167/1958), care curge de la data deschiderii mostenirii, cind se naste dreptul la actiune al mostenitorului rezervatar (art. 7). In mod exceptional, cind titularul dreptului la actiune nu a avut cunostinta, din motive ce nu‑i sint imputabile, de existenta liberalitatii (de exemplu a testamentului) prin care i s‑a lezat rezerva, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cind a luat cunostinta sau trebuia sa ia cunostinta de existenta liberalitatii.

b)      Daca bunurile ce fac obiectul liberalitatii excesive se afla in posesiunea mostenitorului rezervatar si care refuza sa le predea, beneficiarul liberalitatii urmeaza sa‑si valorifice dreptul pretins pe cale de actiune. In acest proces cu beneficiarul liberalitatii, mostenitorul rezervatar se va apara cerind respingerea - totala sau partiala - a actiunii, invocind reductiunea pe cale de exceptie (ca exceptie de fond), potrivit unei pareri, sau formulind o actiune reconventionala, potrivit unei alte pareri. In orice caz, daca mostenitorul rezervatar se afla in posesiunea obiectului reductiunii nu i se poate opune prescriptia, deoarece in acest caz nu i se poate reprosa o neglijenta in valorificarea unor drepturi ale sale, cit timp a exercitat, in fapt, toate prerogativele rezultind dintr‑o astfel de stipulatie, iar beneficiarul liberalitatii n‑a cerut predarea obiectului legatului.

E.   Efectele reductiunii

Reductiunea se realizeaza diferit dupa cum liberalitatile prin care se aduce atingere rezervei succesorale sint legate (exheredari) sau donatii.

Efectele reductiunii legatelor

In cazul legatelor, reductiunea are ca efect ineficacitatea acestora in masura necesara intregirii rezervei: totala - daca cotitatea disponibila a fost epuizata prin donatiile facute de cel care lasa mostenirea - si partiala - prin reducerea legatelor proportional cu valoarea lor. Tot ineficacitatea partiala intervine si in cazul exheredarii directe a unui mostenitor rezervatar. Intrucit bunurile care formeaza obiectul dispozitiilor testamentare se gasesc in patrimoniul succesoral, intregirea rezervei celor indreptatiti se realizeaza in natura.

Efectele reductiunii donatiilor

In cazul donatiilor reductiunea are ca efect desfiintarea lor in masura necesara intregirii rezervei: totala - daca cotitatea disponibila a fost epuizata prin donatii cu data anterioara - si partiala - daca si in masura in care donatia se incadreaza (partial) in cotitatea disponibila.

Intrucit reductiunea are ca efect desfiintarea donatiei in masura necesara intregirii rezervei, mostenitorul rezervatar devine proprietar al bunului cu care se intregeste rezerva si, in aceasta calitate, poate cere restituirea lui in natura. Rezerva trebuie asigurata mostenitorilor rezervatari in plina proprietate - fara sarcini, conditii sau clauze restrictive - si in natura, defunctul nepuind dispune prin testament, de exemplu, vinzarea bunului la licitatie publica si asigurarea rezervei din pretul obtinut sau prin acordarea dreptului de uzufruct. Tot astfel, cota de rezerva nu poate fi restituita mostenitorului rezervatar sub forma echivalentului banesc din valoarea bunului.

Desfiintarea donatiei pentru intregirea rezervei se poate produce numai in anumite limite, iar reductiunea se face - in anumite cazuri - nu prin restituirea bunului donat in natura, ci prin echivalent.

Astfel, donatia se desfiinteaza si mostenitorul rezervatar devine proprietar al bunului donat nu de la data incheierii contractului de donatie, ci numai de la data deschiderii mostenirii. In acest sens, legea prevede ca:

actele de instrainare (si, implicit, de grevare cu drepturi reale) a bunurilor donate, consimtite de catre donatar fata de terti, pina in momentul deschiderii mostenirii, ramin valabile (art. 855 Cod civil); intrucit donatia se desfiinteaza numai din acest moment, actele incheiate anterior ramin perfect valabile, fiind desfiintate numai cele ulterioare, odata cu desfiintarea dreptului de proprietate al donatarului (resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis);

in calitate de proprietar al bunurilor donate, donatarul pastreaza fructele naturale percepute si pe cele civile scadente anterior deschiderii mostenirii; el va fi obligat sa restituie fructele partii ce depaseste cotitatea disponibila din momentul mortii donatorului (art. 854 Cod civil), desi ar trebui sa fie obligat la restituirea fructelor numai din momentul in care ar deveni posesor de rea credinta al bunurilor donate prin cererea de reductiune (ca si in materia revendicarii de la posesorul de buna credinta, potrivit dreptului comun).

De la principiul intregirii rezervei in natura se admit urmatoarele exceptii, cind reductiunea se face prin echivalent:

daca donatarul a instrainat sau a grevat cu drepturi reale bunurile care au format obiectul donatiei inainte de deschiderea mostenirii, rezerva se va intregi prin echivalentul portiunii ce depaseste cotitatea disponibila (art. 855 Cod civil); intrucit actul incheiat de donatar este valabil si opozabil mostenitorilor rezervatari, riscul insolvabilitatii lui va afecta rezerva lor;

daca donatia supusa reductiunii s‑a facut unui mostenitor rezervatar (de exemplu unul din cei trei copii ai defunctului a primit o donatie ce reprezinta 1/2 din masa de calcul), acesta va putea pastra in contul rezervei sale partea ce depaseste cotitatea disponibila (in exemplul dat 1/4), cu conditia ca in mostenire sa existe alte bunuri de aceeasi natura cu cele daruite (de exemplu teren agricol) care sa fie atribuite comostenitorilor rezervatari;

daca donatia (raportabila) are ca obiect un imobil, iar partea supusa reductiunii reprezinta mai putin de jumatate din valoarea imobilului, donatarul rezervatar poate pastra in intregime imobilul, iar reductiunea necesara intregirii rezervei celorlalti mostenitori rezervatari se va face prin echivalent (prin luare mai putin de catre donatar din celelalte bunuri ale succesiunii sau prin echivalent banesc), potrivit art. 770 al. 2 Cod civil;

in cazul in care bunul donat a pierit din culpa donatarului sau a fost un bun fungibil si consumptibil, in ultimul caz restituirea putindu‑se face si prin bunuri de aceeasi calitate, cantitate si valoare (art. 526 Cod civil, aplicabil prin analogie); daca pieirea bunului donat este fortuita (indiferent de momentul pieirii: inaintea sau dupa deschiderea mostenirii) riscul il suporta mostenirea, caci pieirea s‑ar fi produs si daca bunul ar fi ramas in patrimoniul defunctului; in masura pieirii fortuite nu se tine seama de valoarea bunului nici la stabilirea masei de calcul.

In toate cazurile de reductiune prin echivalent se va avea in vedere starea bunului din momentul donatiei si valoarea lui din momentul deschiderii mostenirii (art. 849 si 855 Cod civil), asa cum se face evaluarea bunurilor donate si pentru reunirea lor fictiva la masa de calcul.

F.   Reductiunea liberalitatii in uzufruct sau in renta viagera

Daca liberalitatea - donatie sau legat - facuta de cel care lasa mostenirea are ca obiect dreptul de uzufruct sau o renta viagera, aplicarea regulilor reductiunii este deosebit de dificila deoarece disponibilul mostenirii este stabilit de lege in plina proprietate. Pe de alta parte, uzufructul sau renta viagera pot avea o valoare considerabila (in functie de virsta si starea sanatatii beneficiarului), iar evaluarea acestor drepturi este intotdeauna aleatorie, pentru ca nu se stie cit va trai uzufructuarul, respectiv credirentierul, si este de natura a pagubi pe una dintre partile interesate.

Astfel fiind, legea ofera o solutie exceptionala pentru ipoteza unor asemenea liberalitati, de natura a inlatura dificultatile semnalate in conditii echitabile atit pentru mostenitorul rezervatar, cit si pentru beneficiarul liberalitatii. Potrivit art. 844 Cod civil, "daca dispozitia prin acte intre vii sau prin testament constituie un uzufruct sau o renta viagera a carei valoare trece peste cantitatea disponibila, erezii rezervatari au facultatea de a executa aceste dispozitii sau de a abandona proprietatea cotitatii disponibile".

Deci mostenitorii rezervatari au un drept de optiune: fie sa execute liberalitatea asa cum a fost prevazuta, fie sa predea beneficiarului liberalitatii proprietatea cotitatii disponibile, transformind dreptul de uzufruct sau de renta viagera in plina proprietate asupra cotitatii disponibile a mostenirii, la care se adauga - daca beneficiarul liberalitatii este si el mostenitor rezervatar - propria cota de rezerva in plina proprietate.

Desi optiunea ii apartine numai mostenitorului rezervatar, solutia prevazuta de lege este multumitoare si pentru beneficiarul liberalitatii, caci daca se executa liberalitatea el primeste ceea ce a prevazut autorul liberalitatii, iar daca mostenitorul rezervatar abandoneaza in favoarea lui proprietatea cotitatii disponibile inseamna ca el a obtinut intreg disponibilul, adica tot ceea ce putea sa dobindeasca potrivit legii.

Intrucit exercitarea dreptului de optiune inseamna exercitarea dreptului la reductiunea liberalitatilor excesive, ea se poate realiza prin buna invoiala (in cadrul procedurii succesorale notariale) sau pe cale judecatoreasca, potrvit regulilor analizate, aplicate in mod corespunzator.

Fiind o dispozitie cu caracter exceptional, derogatoriu de la dreptul comun al reductiunii liberalitatilor excesive, art. 844 Cod civil urmeaza sa fie aplicat cu observarea urmatoarelor conditii:

a)      Liberalitatea sa aiba ca obiect dreptul de uzufruct sau o renta viagera. In situatia inversa, cind liberalitatea are ca obiect nuda proprietate sau proprietatea cu sarcina unei rente viagere in favoarea mostenitorului rezervatar, textul nu poate primi aplicare. S‑a decis ca in aceasta ipoteza liberalitatea va trebui pretuita in plina proprietate, beneficiarul ei urmind sa se multumeasca cu nuda proprietate cel mult a cotitatii disponibile, iar rezervatarul beneficiind de cota de rezerva in plina proprietate, pastrind si liberalitatea in uzufruct asupra cotitatii disponibile, daca uzufructul are ca obiect intregul patrimoniu succesoral (uzufruct universal), fara a se tine seama de faptul ca astfel mostenitorul beneficiaza si de uzufructul cotitatii disponibile (peste rezerva in plina proprietate).

Art. 844 Cod civil nu este aplicabil nici in cazul in care liberalitatea are ca obiect dreptul de uz sau de abitatie, desi dificultatile de evaluare sint identice in toate ipotezele, iar uzul si abitatia sint, in esenta, varietati ale dreptului de uzufruct.

Nici intretinerea in natura (asemanatoare unei rente viagere si mai frecventa in practica) nu este prevazuta in textul legii. Codul civil nu reglementeaza intretinerea nici la materia contractelor speciale. Intrucit ratiunea pentru care s‑a prevazut renta viagera este prezenta si in cazul intretinerii, nu este exclusa posibilitatea aplicarii dreptului de optiune si in cazul liberalitatii avind acest obiect, asa cum s‑a admis si in cadrul de aplicare a art. 845 Cod civil.

b)      Art. 844 Cod civil este aplicabil numai daca defunctul a facut o singura liberalitate. Daca a facut mai multe liberalitati - dintre care una in uzufruct sau renta viagera (intretinere) - evaluarea se impune, pentru a fi posibila aplicarea regulilor care guverneaza ordinea reductiunii liberalitatilor excesive si calculul cotitatii disponibile.

In schimb, daca exista o singura liberalitate in uzufruct sau renta viagera (intretinere), desi textul face vorbire de o liberalitate "a carei valoare trece peste cantitatea disponibila", nici o evaluare nu este necesara. Mostenitorul rezervatar apreciaza liber (in functie de virsta, starea sanatatii beneficiarului liberalitatii etc.) interesul sau de a executa liberalitatea asa cum a fost stipulata sau a abandona proprietatea cotitatii disponibile. Nici in cazul rentei viagere, daca este singura liberalitate, nu se impune pretuirea, cu toate ca - potrvit art. 1641 Cod civil - renta "este supusa la reductiune, daca intrece portiunea disponibila", caci reductiunea se realizeaza anume prin optiunea conferita mostenitorului rezervatar prin art. 844 Cod civil. Numai daca exista si alte liberalitati evaluarea rentei se impune.

c)      Intrucit actiunea in reductiune este divizibila, daca exista o pluralitate de mostenitori rezervatari, fiecare opteaza cum crede de cuviinta, afara numai daca liberalitatea ar avea un obiect indivizibil, cind se impune realizarea consensului. Daca nu se pot intelege, art. 844 nu poate primi aplicare (instanta nu poate exercita dreptul de optiune) si reductiunea liberalitatii excesive urmeaza a se efectua potrivit dreptului comun in materie.

d)      Daca art. 844 Cod civil este aplicabil si mostenitorii opteaza pentru abandonarea proprietatii cotitatii disponibile, aceasta transformare a obiectului liberalitatii nu schimba natura si caracterul ei. Beneficiarul ei ramine donatar sau legatar cu titlu particular. Numai in limita cotei de proprietate dobindita ca mostenitor rezervatar (daca este cazul), peste cotitatea disponibila, el va fi obligat sa suporte pasivul succesoral ca mostenitor (alaturi de succesorii universali sau cu titlu universal).

Dispozitia art. 844 Cod civil nu are caracter imperativ. Partile se pot intelege asupra unui alt mod de reductiune a liberalitatii excesive, iar donatorul (testatorul) poate interzice transformarea liberalitatii in plina proprietate, caz in care problema reductiunii urmeaza sa se rezolve potrivit regulilor de drept comun.