Subminarea puterii de stat

Subminarea puterii de stat

1. Continutul legal

Infractiunea de subminare a puterii de stat, prevazuta in art. 162 C.pen., consta in savarsirea unei actiuni armate de natura sa slabeasca puterea de stat [alin. (1)], precum si in orice alte actiuni violente savarsite de mai multe persoane impreuna, de natura sa atraga aceleasi urmari [varianta atenuata prevazuta de alin. (2)].

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic generic este identic la toate infractiu­nile contra sigurantei statului.

b) Obiectul juridic special al infractiunii este format din relatiile sociale care asi­gura apararea sigurantei statului in una din componentele sale fundamentale, si anu­me, exercitarea puterii de stat fara nicio amenintare care ar putea veni din interior.

c) Uneori infractiunea poate avea si un obiect material, atunci cand este indrep­tata impotriva corpului unor persoane sau unor bunuri din avutul public sau privat.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ nemijlocit al infractiunii de subminare a puterii de stat poate fi orice persoana, deoarece legea nu cere o calitate speciala. In cazul ambelor alineate este obligatorie insa existenta unei pluralitati de subiecti activi. In varianta simpla, legea neprecizand numarul subiectilor activi, vor fi nece­sare pentru existenta infractiunii minimum doua persoane in calitate de coautori.

In varianta prevazuta de alin. (2) al art. 163, aceasta pluralitate de persoane presupune minimum trei persoane, deoarece legea, de asta data, precizeaza numa­rul parti­cipantilor prin expresia "mai multe persoane impreuna", ceea ce presupune minimum trei persoane. Daca legea ar fi dorit sa retina o pluralitate formata din mi­nimum doua persoane, ar fi mentionat‑o in mod expres, asemanator altor texte din Partea speciala [art. 209, art. 269 alin. (2), art. 334 alin. (2)].

b) Subiectul pasiv al infractiunii este statul roman. In continutul infractiunii nu sunt facute mentiuni speciale cu privire la locul si timpul comiterii acesteia.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) in prima varianta prevazuta de art. 162 C.pen., elementul material al infractiunii consta intr‑o actiune armata, cu alte cuvinte, actiunea unui grup de persoane inarmate, indiferent de felul in care acestea sunt organizate, dotate sau subventionate. Potrivit prevederilor art. 151 C.pen., prim arme se inteleg instru­mentele, piesele sau dispozitivele declarate astfel prin dispozitii legale, precum si orice obiecte de natura sa fie folosite ca arme si care au fost intrebuintate pentru atac, cum ar fi: topoare, sabii, iatagane, furci, cutite etc. Nu are relevanta faptul daca inar­marea s‑a facut in mod special pentru a participa la actiunea armata sau daca cei in cauza aveau armele asupra lor din cu totul alte motive. De asemenea, nu intere­seaza daca armele au fost sau nu folosite de catre cei care le purtau. Mai mult decat atat, in doctrina dreptului penal se apreciaza ca, pentru incadrarea juridica a faptei, nu prezinta importanta daca armele au fost purtate la vedere[2], pericolul social al faptei fiind determinat, in cea mai mare masura, de imboldul si increderea pe care o resimt faptuitorii stiindu‑se protejati de respectivele arme pe care sunt gata oricand sa le foloseasca, nu are nici o relevanta faptul ca le‑au tinut ascunse si nu la vedere.

Atunci cand, in cadrul actiunii armate, s‑au produs si urmari care vizeaza viata, integritatea corporala sau sanatatea vreunei persoane, distrugeri in paguba avutului public ori alte fapte prevazute de legea penala, faptuitorilor li se vor retine aceste infractiuni in concurs real cu infractiunea de subminare a puterii de stat.

In varianta prevazuta de alin. (2) al art. 162 C.pen., elementul material se con­cretizeaza in orice alte actiuni violente (decat cele armate) savarsite de mai multe per­­soane impreuna. Actiunile violente sunt acele manifestari agresive ale faptuito­rului care, actionand neinarmat, realizeaza fie violente fizice, sub forma de loviri, vatamari, fie violente psihice, cum sunt amenintarile ce sunt exercitate asupra unor persoane. intr‑un sens mai larg, actiuni violente sunt si acele activitati care sunt indrep­tate im­potriva unor bunuri, urmarindu‑se distrugerea sau deteriorarea, devas­tarea sediilor unor institutii publice etc.

Pentru existenta infractiunii, in cea de‑a doua ipoteza, este necesar ca activitatea infractionala sa fie intreprinsa de minimum trei persoane impreuna, adica actionand in acelasi loc si in acelasi timp.

b) In ambele sale variante, infractiunea implica o cerinta esentiala si anume, activitatea infractionala sa fie "de natura sa slabeasca puterea de stat". In masura in care nu este realizata aceasta cerinta, fapta va putea fi incadrata ca infractiune con­tra autoritatii (ofensa adusa autoritatii sau ultraj) ori o alta infractiune al carei element material consta in acte de violenta.

c) Urmarea imediata consta in insasi savarsirea actiunii armate sau a altor acte violente, deoarece legea nu cere sa existe un rezultat nemijlocit, anume determinat, fiind suficient ca prin aceste actiuni sa se aduca atingere puterii de stat.

d) In masura in care legea nu cere existenta unui rezultat nemijlocit, nu apare nici necesitatea stabilirii legaturii de cauzalitate intre fapta si rezultat.

B. Latura subiectiva. Infractiunea se poate savarsi, in ambele sale variante, cu intentie directa sau indirecta. Mobilul si scopul infractiunii nu au relevanta din punct de vedere al incadrarii juridice, dar evidentierea acestora va contribui la o corecta individualizare a pedepsei aplicate.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea poate parcurge, in primul rand, faza actelor pregatitoare, precum si pe cea a tentativei si a infractiunii consumate. Subminarea puterii de stat este o infractiune de imediata consumare, care are loc in momentul crearii starii de pericol, concomitent cu declansarea actiunii armate sau cu executarea primei actiuni violente.

B. Modalitati. Textul art. 162 C.pen. incrimineaza fapta sub doua variante norma­tive, fiecare cu anumite cerinte privitoare la elementul material al infractiunii: actiunea armata si orice alte actiuni violente. In raport cu fiecare din aceste variante poate fi identificata o diversitate de aspecte faptice in care se pot executa actele de submi­nare a puterii de stat.

C. Sanctiuni. In varianta prevazuta de art. 162 alin. (1) C.pen., pedeapsa este detentiunea pe viata alternativ cu inchisoarea intre 15 si 25 de ani si interzicerea unor drepturi, iar in varianta a doua, prevazuta in alin. (2), pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.