Dolul - clasificare

1. Definitie si reglementare

Dolul este acel viciu de consimtamant care consta in inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a determina sa incheie un anumit act juridic[1]. In alte cuvinte, dolul este o eroare provocata(iar nu spontana, precum eroarea propriu-zisa).

Victima dolului se poate apara printr-o 'actio de dolo' cand contractul este executat si printr-o 'exceptio doli' cand contractul nu a fost executat.   Dolul nu viciaza consimtamantul in mod direct, ci prin mijlocirea erorii pe care o provoaca. Victima dolului nu se inseala, aceasta este inselata, fiind indusa in eroare de o alta persoana prin mijloace viclene.

Dolul ca viciu de consimtamant presupune doua elemente: un element subiectiv intentional (intentia de a induce o persoana in eroare) si un element obiectiv (intrebuintarea de mijloace marsave prin care se inteleg acte combinate de siretenie, abilitati sau masinatiuni cu caracter de inselaciune). Element ultim al dolului consta nu numai intr-o actiune, ci si intr-o omisiune; dolul este cunoscut in acest caz ca dol prin reticenta si consta in necomunicarea celeilalte parti a unor imprejurari esentiale pentru incheierea actului juridic.

Dolul, numit si viclenie, este acel viciu de consimtamant care consta in introducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a determina sa incheie un act juridic. In esenta, deci, dolul este o eroare provocata (iar nu spontana, ca eroarea propriu-zisa).

2. Clasificare

Avand originea in dreptul privat roman  unele se distingeau intre dolus malus (dolul grav) si dolus bonus (dolul usor) .Dupa consecintele pe care le are, ori nu, asupra valabilitatii actului juridic, se distinge intre :

- dolul principal (dolus dans causam contractui), care este dolul ce cade asupra unor elemente importante, determinate la incheierea actului juridic si care atrage anularea actului si

- dolul incident (dolus incidens), numit si incidental ori secundar, care este dolul ce cade asupra unor imprejurari nedeterminate pentru incheierea actului juridic, neatragand nevalabilitatea actului (se poate cere, insa, o reducere a prestatiei, daca e cazul)[2].

Prin dol se intelege faptul de a surprinde, printr-o eroare provocata, consimtamintul unei persoane si de a o determina, in acest mod, sa incheie un contract.

Viciul vointei este deci tot o eroare, dar, de data aceasta, eroarea nu este spontana, ci provocata: o parte este indusa in eroare prin actiunile viclene ale celeilalte (de pilda fapta unui vinzator care furnizeaza date false asupra valorii obiectului pe care il vinde, constituie un dol).

Dolul apare deci ca o circumstanta agravanta a erorii.

Structura dolului

Dolul, ca viciu de consimtamant, este alcatuit din doua elemente[3] :

- un element obiectiv, material, constand in utilizarea de mijloace viclene (masinatiuni, siretenii, manopere dolosive) pentru a induce in eroare;

- un element subiectiv, intentional, constand in intentia de a induce in eroare o persoana, pentru a o determina sa incheie un act juridic civil.

Fiind un fapt juridic, dolul poate fi probat prin orice mijloc de proba, inclusiv martori sau prezumtii simple.

Elementul obiectiv al dolului, acesta poate consta atat intr-o actiune , cat si intr-o inactiune. Spre exemplu, in matrea liberalitatilor, faptul comisiv se concretizeaza in sugestie sau captatie, adica in specularea afectiunii sau pasiunii unei persoane pentru a o determina sa faca o donatie sau un legat[4].

Element subiectiv al dolului, in doctrina si in jurisprudenta s-au facut urmatoarele precizari: provocarea unei erori din simpla neglijenta, fara rea credinta, nu constituie dol ; lipsa discernamantului si dolul sub forma captarii se exclud, datorita incompatibilitatii lor ; nu exista dol daca imprejurarea pretins ascunsa era cunoscuta de cealalta parte.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Cerintele dolului

Pentru a fi viciu de consimtamant, dolul trebuie sa indeplineasca doua cerinte(conditii)[8], cumulative:

-sa fie determinant pentru incheierea actului juridic;

-sa provina de la cealalta parte.

Codul civil (art. 960) prevede ca "Dolul este o cauza de nulitate a conventiei, cand mijloacele viclene intrebuintate de una din parti, sunt astfel incat este evident ca, fara aceste masinatii, cealalta parte n-ar fi contractat". Acesta presupune existenta a doua elemente, si anume: elementul intentional care consta in vointa de a induce o persoana in eroare, si elementul material ce consta in intrebuintarea de mijloace viclene pentru realizarea intentiei de inducere in eroare.

Actiunile viclene (minciuni, viclesuguri) trebuie sa prezinte o anumita gravitate, sa depaseasca anumite limite.

Simpla tacere nu contituie prin ea insasi un dol decit numai cind reticenta se refera la unele elemente asupra carora partea, dat fiind pregatirea sa tehnica si profesionala, era obliagta sa informeze pe contractant. Alteori insasi natura contractului obliga partile la anumite informari (contractul de asigurare).

Dolul constituie un viciu al vointei si atrage anularea contractului, numai daca a provocat o eroare determinanta, fara de care partea nu ar fi contractat.- in acest caz dolul se numeste dol principal.

Prin opozitie, dolul incident, care, fiindca nu a fost determinant la incheierea contractului, nu atrage anularea acestuia, ci indreptateste numai la o cerere de despagubire, in masura in care daca ar fi cunoscut realitatea, partea ar fi contractat in conditii mai putin oneroase.

Dolul atrage anularea numai daca provine de la una din partile contractante. El apare deci ca o sanctiune a comportarii incorecte a unei parti din contract; de aceea, daca provine de la un tert, dolul nu are influenta asupra validitatii contractului, ci da victimei numai dreptul la o actiune in despagubire impotriva tertului pentru prejudiciul suferit. Daca o parte a fost complice la dolul practicat de catre un tert impotriva celeilalte parti, atunci dolul atrage, de asemenea anularea contractului. (aceasta se explica prin faptul ca si in acest caz dolul a fost provocat de celalalta parte, chiar daca a imbracat numai forma complicitatii). Tot din aceasta cauza atrage anularea contractului dolul savirsit de catre reprezentantul uneia dintre parti sau de catre prepusul acesteia.                 Consideram ca si in cazul in care dolul este opera exclusiva a unui tert anularea contractului se impune, in masura in care dolul ar fi o eroare, care ar indeplini conditiile cu privire la eroarea-viciu de consimtamint (dar in acest caz anularea contractului se cere invocind eroarea si nu numai dolul care a provocat-o).

Dolul, intocmai ca si eroarea trebuie sa fie dovedit de catre partea ce-l invoca. Fiind un fapt juridic, el poate fi probat prin orice mijloace.

Efecte: data fiind natura sa dubla - viciu al vointei victimei, pe de o parte, si fapta culpabila a autorului actiunilor dolosive, pe de alta parte - dolul poate sa duca atit la anularea contractului cit si la o actiune in despagubire.

Cind victima cere anularea contractului, trebuie sa fie indeplinite toate conditiile aratate mai sus. Daca, dimpotriva, victima pretinde despagubiri, trebuie sa fie indeplinite conditiile raspunderii delictuale. Iar daca, obtinind anularea contractului, victima continua sa sufere un prejudiciu, nimic nu se opune ca ea sa reclame despagubiri, in conditiile raspunderii civile delictuale.

Conditii:
- sa fie determinant pentru incheierea actului juridic;

dolul trebuie sa provina de la celalalt contractant; se admite anularea actului si atunci cand dolul provine de la un tert, dar cu stirea celuilalt contractant (devenit astfel complice, cel putin prin reticenta), ca si atunci cand dolul este savarsit de reprezentantul celuilalt contractant .

Dolul trebuie dovedit de partea care il invoca, dolul nu se presupune' - statueaza art. 960 alin. 2 C.civ.

Sanctiune

Sanctiunea care intervine in cazul dolului(principal) este nulitatea relativa a actului juridic. Precizam ca existenta elementului material in structura dolului justifica si exercitarea unei actiuni in temeiul art.998 Codul civil, utilizarea de mijloace viclene constituind o fapta ilicita.

Victima  dolului are la indemana doua actiuni, anume, pe de o parte, o actiune in declansarea nulitatii relative a actului juridic, iar pe de alta parte, o actiune in repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin intreprinderea de mijloace viclene in scopul inducerii sale in eroare. Aceste doua actiuni pot fi cumulate.

Proba dolului

Dolul, intocmai ca si eroarea trebuie sa fie dovedit de catre partea ce-l invoca. Fiind un fapt juridic, el poate fi probat prin orice mijloace.

Efecte: data fiind natura sa dubla - viciu al vointei victimei, pe de o parte, si fapta culpabila a autorului actiunilor dolosive, pe de alta parte - dolul poate sa duca atat la anularea contractului cat si la o actiune in despagubire.

Cand victima cere anularea contractului, trebuie sa fie indeplinite toate conditiile aratate mai sus. Daca, dimpotriva, victima pretinde despagubiri, trebuie sa fie indeplinite conditiile raspunderii delictuale. Iar daca, obtinand anularea contractului, victima continua sa sufere un prejudiciu, nimic nu se opune ca ea sa reclame despagubiri, in conditiile raspunderii civile delictuale.

Actele juridice incheiate sub imperiul dolului vor fi sanctionate cu nulitatea relativa.