Principalele genuri si modalitati ale instigarii

Instigarea poate imbraca diverse forme si se poate realiza in diferite moduri ,de aceea este utila enumerarea principalelor genuri si modalitati ale acesteia

1 Instigarea individuala si instigarea colectiva

In functie de numaru de persoane fata de care se desfasoara activitatea de instigare,se distinge intre instigare individuala si instigare colectiva.

Instigarea este individuala atunci cand este adresata unei persoane determinate (caz in care instigarea este singulara) sau mai multor persoane determinate(caz in care instigarea este plurala)

Instigarea este colectiva atunci cand se adreseaza unui numar nedeternimat de persoane si care nu priveste anumite persoane,ci orice persoana din grup.

Spre deosebire de instigarea individuala,care poate avea caracter ascuns,instigarea colectiva este ,prin natura ei ,publica,producand prin ea insasi,independent de urmarile sale ,o tulburare a ordinii,o amenintare a linistii publice.[1]

Instigarea colectiva este incriminata in mod distinct ,ca infractiune de sine statatoare in Partea speciala a Codului penal,respectiv in art.324,sub denumirea de instigare publica si apologia infractiunilor.

Potrivit alin.1 al art .324 C penal constituie infractiune de instigare oublica si apologia infractiunilor " fapta de a indemna publicul prin grai ,scri sau prin orice alte mijloace ,de a nu respecta legile ori de a savarsi fapte ce  constituie infractiuni "

Potrivit alin.4 al art.324 C pen,infractiunea consta in "purtatea in public a unei uniforme ,embleme,insigne sau altor asemenea semne distinctive neautorizate,in scopurile aratate in alin 1.

In fine potrivit alin 5 al textului,infractiunea consta in "laudarea in public a celor care au savarsit infractiuni sau a infractiunilor savarsite de acestia"

2 Instigarea directa si instigarea indirecta

Dupa modalitatea in care instigatorul comunica indemnul sau la savarsirea faptei prevazute de legea penala, se distinge intre instigare directa si instigare indirecta .

Instigarea este directa atunci cad instigatorul comunica in mod direct,explicit celui instigat ideea savarsirii infractiunii ,aratandu-i acestuia ce anume infractiune trebuie sa favarseasca si determinandu-l astfel sa isi asume rolud le autor.

Instigarea este indirecta atunci cad instigatorul nu transmite in mod direct ,explicit celui onstigat ideea savarsirii infractiunii ,ci creeaza numai o stare se spirit care ,prin ea insasi ,face sa se nasca in mintea celui instigat ideea si rezolutiuneae delictuala,asa fel incat,indirect s-a ajuns la acelasi rezultat la care s-ar fi ajuns si pe cale directa.

Forma cea mai importanta de instigare indirecta este apologiainfractiunilor sau infractorilor,adica laudarea ,aprobarea unor anumite infractiuni sau preamarirea ,glorificarea autorilor lor,in scopul de a determina si pe altii sa le urmeze exemplul .

Apologia,la randul ei poate fi concreta ,atunci cad se refera la infractiuni reale sau la infractori cunoscuti ,ori abstracta,atunci cad are ca obiect orice razvratire impotriva legilor sau ordinii publice.Totodata ,apologia poate fi reala ,cad rezulta din acte ,cuvantari,scrieri sau simbolica,atunci cad deriva din anumite semne,embleme,drapele.

O alta forma in care se poate concretiza instigarea indirecta este si cea realizata prin persoana interpusa,instigatorul actionand si in aceasta situatie in mod indirect,mijlocit asupre instigatului

3 Instigarea calificata si instigarea simpla 

Dupa mijloacele folosite de instigatorpentru determinarea instigatului sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala se distinge intre instigare simpla si instigare calificata.

In cazul instigarii simple,instigatorul se foloseste doar de argumente,de puterea sa proprie de convingere,in timp ce in cazul instigarii calificate ,se folosesc de catre instigator anumite mijloace in scopul determinarii instigatului in sensul comiterii faptei(spre exemplu se ofera bani ori alte avantaje,se fac promisiuni,se folosesc amenintari,etc)

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

4 Instigarea determinata si instigarea indeterminata

Dupa cum instigatorul indeamna la savarsirea unei anumite fapte prevazute de legea penala sau la comiterea oricareia dintre faptele prevazute de legea penala,se distinge intre instigare determinata si cea nedeterminata.

Instigarea este determinata atunci cad instigatorul precizeaza infractiunea si conditiile in care ea urmeaza sa fie comisa si este nedeterminata(indeterminata) atunci  cand se instiga la savarsitrea unei fapte prevazute de legea penala ,aricare ar fi aceasta,optiunea in sensul savarsirii uneia sau alteia dintre faptele interise apartinand instigatului

5 Instigarea evidenta si instigarea insidioasa

Dupa modul de chis sau ascuns in care actioneaza instigatorul pentru determinrea instigatului sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala,instif'garea poate fi evidenta(deschisa,explicita) sau insidiosa(ascunsa)

Instigarea este evidenta atunci cad instigatorul actioneaza pe fata,expune deschi scopul sau,fara a-si ascunde rolul de a-l convinge la savarsirea faptei pe instigat,si insidioasa ,atunci cad instigatorul actioneaza acult,din umbra,fara a-si dezvalui rolul ,astfel incat cel care instigat sa nu reaizeze faptul ca este instigat sa comita o infractiuni

6 Instigare imediata si instigare mediata

Dupa modul de actiune a instigatorului pentru determinarea instigatului la savarsirea faptei prevazute de legea penala,se distinge intre instigare imediata si instigare mediata.

In cazul instigarii imediate,instigatorul se adreseaza direct soi in mod nemijlocit celui instigat ,fara ajutorul altei persoane,pe cad in cazul instigarii mediate,instigatorul relizeaza determinrea printr-o persoana interpusa,printr-un intermediar.

Daca intermediarul treansmite indemnul fara vreo contributie personala la determinarea autorului sa comita fapta ,el va avea calitatea de complice la instigare; daca va depasi acest rol ,contribuind la determinarea autorului ,alaturi de cel care a transmis instigarea,intermediarul va avea ,si el, callitatea de instigator,existand deci ,o coinstigare.Daca mai multe persoane executa concomitent acte de instigare ,ele vor avea calitatea de coinstigatoriIn cazul in care coinstigatorii actioneaza succesiv ,amandoi avand aceeasi contributie in determinarea autorului ,vor avea,de asemenea,calitatea de coinstigatori.Daca primul instigator a fost mai eficient ,acesta va raspunde pentru instigare la infractiune ,iar al doilea pentru complicitate morala.

7 Instigarea proprie si instigarea improprie

Dupa forma de vinovatie cu care actioneaza instigatul ,instigarea poate fi proprie sau improprie.

Cel care determina forma instigarii este instigatul ;astfel ,cad instigatul actioneaza cu intentie ,va actiona cu aceeasi forma de vinovatie ca si instigatorul,existand instigare proprie,iar in situatia in care instigatul va actiona din culpa sau fara vinovatie va exista instigare improprie.

Instigarea neurmata de executare (art. 29 Cod penal) este aceea cand instigatul nu trece la executare. In cazul in care au fost instigate mai multe persoane, trebuie ca nici una sa nu fi inceput executarea actiunii. Nefiind comisa actiunea (inactiunea) prevazuta de legea penala la care instigatul a fost indemnat, instigatorul nu va fi sanctionat ca participant potrivit art. 27 sau 31 Cod penal, ci ca autor al unei infractiuni de sine statatoare in forma consumata, de pericol, deoarece, virtual, instigarea putea deveni o forma de participatie. Asa se explica faptul ca sanctiunea pentru aceasta infractiune deriva din pedeapsa pentru instigarea act de participatie, daca s-ar fi comis infractiune la care s-a instigat. Ca urmare, instigarea neurmata de executare se sanctioneaza cu o pedeapsa intre minimul special al celei prevazute pentru infractiunea la care s-a instigat si minimul general.

Instigarea urmata de executare, dar cand instigatorul s-a desistat ori a impiedicat producerea rezultatului. Aceasta situatie (prevazuta in art. 29, alin 1 Cod penal) exista cand actele de instigare au fost urmate de inceperea executarii actiunii, insa instigatul s-a desistat. Deoarece s-a trecut la executare, se realizeaza participatia, insa numai la o tentativa, pentru care instigatul nu va fi sanctionat fiindca s-a desistat. Instigatorul va fi sanctionat insa ca si in cazul instigarii neuramata de executare, intrucat desistarea instigatului are un caracter personal, care nu-i profita nici instigatorului si nici altor participanti.

De lege ferenda, instigatorul sa fie sanctionat cu pedeapsa prevazuta pentru infractiunea efectiv comisa (tentativa) fiind vorba de o instigare perfecta urmata de executare. Infractorii au participat la comiterea aceleiasi infractiuni, una din conditiile de existenta a participatiei.

Daca pedeapsa pentru fapta comisa de autor pana in momentul desistarii sau impiedicarii producerii rezultatului este mai mica decat cea a faptei la care a fost instigat, redusa potrivit art. 29, alin 1, Cod penal, instigatorului i se va aplica pedeapsa pentru infractiunea efectiv comisa de instigat. Astfel, daca X a instigat la omor simplu, care se sanctioneaza cu inschisoare de la 10 la 20 de ani, pentru care ar trebui sa se aplice pedeapa inchisorii intre 15 zile si 10 ani insa pana in momentul desistarii s-au cauzat victimei vatamari corporale, prevazute in art. 181 Cod penal, care se sanctioneaza cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani, aceasta pedeapsa i se va aplica atat instigatului, cat si instigatorului.

Pentru a fi sanctionata instigarea neurmata de executare, cat si cea urmata de executare dar a avut loc desistarea ori impiedicarea producerii rezultatului, trebuie ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea la care s-a instigat sa fie mai mare de 2 ani, altfel instigatorul nu se sanctioneaza. S-a considerat ca gradul de pericol al infractiunii si al instigatorului in cazurile in care pedeapsa legala a inchisorii este de 2 ani sau mai mica, nu ar necesita sanctionarea ei.

In situatia instigarii urmata de desistarea instigatului, instigatul nu va fi pedepsit, insa instigatorul urmeaza sa fie sanctionat pentru tentativa la infractiunea respectiva, iar nu pentru infractiunea efectiv comisa pana in momentul desistarii autorului. Altfel, se contravine dispozitiilor art. 22 Cod penal.

De asemenea, este posibil ca actele de instigare ce nu s-au produs efectul, fara a avea un caracter penal propriu, sa cada totusi sub incidenta legii penale datorita imprejurarii ca, pentru a-l determina pe autor sa comita fapta prevazuta de legea penala, s-au folosit mijloace care, prin ele insele, constituie infractiuni: amenintare, santaj etc.